MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA INTAIA - ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE

Dacã a fost vreodatã un timp când fiecare casã trebuie sã fie o casã de rugãciune, atunci timpul acela este acum. Necredinta si scepticismul predominã. Nelegiuirea abundã. Coruptia curge prin curentii vitali ai sufletului, iar rebeliunea împotriva lui Dumnezeu izbucneste în viatã. Robite de pãcat, puterile morale sunt sub tirania lui Satana. Sufletul ajunge jucãria ispitelor lui; si afarã de cazul cã se întinde un brat puternic care sã-l scape, omul merge acolo unde îl mânã arhirãsculãtorul.

Si cu toate acestea, în acest timp de primejdie îngrozitoare, unii care se pretind cã sunt crestini nu tin altarul familial. Ei nu Îl onoreazã pe Dumnezeu în cãmin; ei nu îi învatã pe copiii lor sã-L iubeascã si sã se teamã de El. Multi s-au despãrtit de El atât de mult, încât se simt osânditi când se apropie de El. Ei nu se pot apropia "cu deplinã încredere de scaunul harului", înãltând mâini sfinte, fãrã mânie si fãrã îndoialã" (Evr. 4, 16; 1 Tim. 2, 8). Ei n-au o legãturã vie cu Dumnezeu. Evlavia lor este doar o formã lipsitã de putere.

Ideea cã rugãciunea nu este importantã este una dintre înselãciunile cele mai de succes ale lui Satana pentru a ruina suflete. Rugãciunea este comuniunea cu Dumnezeu, este fântâna întelepciunii, izvorul puterii, pãcii si fericirii. Domnul Isus Se ruga Tatãlui "cu strigãte tari si cu lacrimi", Pavel îi îndeamnã pe credinciosi sã se roage "fãrã încetare", în toate privintele înãltând rugãciuni si cereri, cu multumiri fãcând cunoscut cererile lor lui Dumnezeu. "Rugati-vã unii pentru altii", zice Iacov. "Mare putere are rugãciunea fierbinte a celui neprihãnit"(Evrei 5, 7; 1 Tes. 5, 17; Iacov 5, 16).

Prin rugãciune sincerã si plinã de râvnã, pãrintii ar trebui sã ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei ar trebui sã se roage cu o credintã deplinã, ca Dumnezeu sã rãmânã cu ei si ca îngerii sfinti sã-i ocroteascã, pe ei si pe copiii lor, de cruda putere a lui Satana.

În fiecare familie ar trebui sã fie un timp fixat pentru altarul de dimineata si cel de seara. Cât de bine este ca pãrintii sã-si adune copiii în jurul lor înaintea mesei de dimineatã, sã multumeascã Tatãlui ceresc pentru protectia Sa din timpul noptii si sã-I cearã ajutor, cãlãuzire si protectie pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca, atunci când vine seara, pãrintii si copiii sã se adune încã o datã în fata Lui si sã-I multumeascã pentru binecuvântãrile zilei trecute!

Tatãl, si în lipsa lui mama, sã conducã rugãciunea, alegând câteva texte din Scripturã care sã fie interesante si usor de înteles. Serviciul sã fie scurt. Dacã se citeste un capitol lung si se rosteste o rugãciune lungã, serviciul devine obositor si la sfârsitul lui se pare cã s-a scãpat de o povarã. Dumnezeu este dezonorat când minutele de închinare devin seci si neplãcute, când sunt plictisitoare si atât de lipsite de interes, încât copiii se tem de acest serviciu.

Tatilor si mamelor, faceti clipele de rugãciune cât se poate mai interesante. Nu existã motiv pentru care momentele acelea sã nu fie cele mai plãcute si cele mai de dorit din zi. Putinã meditatie folositã la pregãtirea lui vã va ajuta sã le faceti pline de interes si de folos. Din timp în timp, mai faceti o schimbare în acest serviciu divin. Se pot pune întrebãri pe marginea celor citite din Scripturã si se pot face câteva observatii potrivite si la timp. Se poate cânta o cântare de laudã. Rugãciunea rostitã sã fie scurtã si la obiect. În cuvinte simple si cãlduroase, acela care înaltã rugãciunea sã aducã laudã lui Dumnezeu pentru bunãtatea Lui si sã cearã ajutor. Dacã împrejurãrile îngãduie, ar fi bine sã ia si copiii parte la citit si la rugãciune.

Numai vesnicia va da pe fatã binele cu care au fost încãrcate aceste ocazii de rugãciune.

Viata lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a fost o viatã de rugãciune. Oriunde îsi aseza cortul, aproape de el era construit si un altar, pe care se aduceau jertfele de dimineata si de seara. Când îsi muta cortul, altarul rãmânea. Iar canaanitul nomad, când ajungea la altarul acela, stia cine fusese acolo. Dupã ce îsi întindea cortul, repara altarul si se închina Dumnezeului celui viu.

Tot la fel, cãminurile crestinilor ar trebui sã fie lumini în lume. Din ele, dimineata si seara ar trebui sã se înalte rugãciuni la Dumnezeu ca o mireasmã plãcutã. Si, ca roua de dimineatã, îndurãrile si binecuvântãrile Lui vor coborî asupra celor plecati la rugãciune.

Tatilor si mamelor, în fiecare dimineatã si în fiecare searã adunati-vã copiii în jurul vostru si, în smeritã cerere, înãltati-vã inima la Dumnezeu dupã ajutor. Cei scumpi ai vostri sunt expusi ispitei. Hãrtuieli zilnice asalteazã cãrarea celor tineri si a celor bãtrâni. Aceia care doresc sã ducã o viatã plinã de rãbdare, iubire si voie bunã trebuie sã se roage. Numai primind ajutor neîntrerupt de la Dumnezeu putem obtine biruintã asupra eului.

În fiecare dimineatã consacrati-vã, voi si copiii vostri, lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Nu faceti socoteli pentru luni si ani; acestea nu sunt ale voastre. Vouã vi se dã o zi scurtã. Ca si cum aceasta ar fi ultima voastrã zi pe pãmânt, lucrati în cursul orelor ei pentru Domnul. Puneti toate planurile voastre în fata lui Dumnezeu pentru a fi aduse la îndeplinire sau pãrãsite asa cum va arãta providenta Lui. Primiti planurile Lui în locul planurilor voastre, chiar dacã primirea lor cere pãrãsirea celor mai dragi proiecte ale voastre. În felul acesta, viata va fi modelatã tot mai mult dupã exemplul divin; si "pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile si gândurile în Hristos Isus"(Fil. 4, 7).