Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA INTAIA
EXTINDEREA BIRUINTEI CRUCII
"El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fără plată împreună cu El, toate lucrurile?" Rom. 8, 22
Atunci când s-a acordat acest Dar minunat si nepretuit, cerul întreg a fost zguduit cu putere, într-un efort de a întelege iubirea de necuprins a lui Dumnezeu, trezit pentru a destepta în inima oamenilor o recunostintă pe măsura valorii Darului. Se cuvine deci ca noi, aceia pentru care Hristos Si-a dat viata, să ne clătinăm între două păreri? Se cuvine oare să înapoiem lui Dumnezeu numai un strop din calitătile si puterile împrumutate nouă de El? Cum putem face lucrul acesta, bine stiind că El, care era Conducătorul întregului cer, a pus deoparte vesmântul Său împărătesc si coroana Sa împărătească si, cunoscând starea de neajutorare a neamului omenesc decăzut, a venit pe pământul acesta, în natura noastră omenească, pentru ca noi să ne putem uni natura omenească cu natura Lui dumnezeiască? El S-a făcut sărac pentru ca noi să putem ajunge în stăpânirea comorii ceresti, "o greutate vesnică de slavă" (2 Cor. 4, 17). Pentru ca să ne scape, El S-a coborât de la o umilintă la alta, până când El, Hristos, suferindul divino-uman, a fost înăltat pe cruce, ca să atragă pe toti oamenii la Sine. Fiul lui Dumnezeu n-ar fi putut să dea pe fată mai multă bunăvointă decât a făcut; nu S-ar fi putut coborî mai jos decât a făcut-o.
Aceasta este taina evlaviei, taină care a inspirat puterile ceresti să lucreze în asa fel prin natura omenească decăzută, încât să se trezească în lume un viu interes pentru planul de mântuire. Aceasta este taina care a miscat tot cerul ca să se unească cu omul, în realizarea marelui plan al lui Dumnezeu pentru salvarea lumii ruinate.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA