Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
PERIOADA DE TIMP CUPRINSĂ ÎN VOLUMUL SASE
Acest volum cuprinde Mărturiile (Testimonies) scrise de Ellen G.White în timpul sederii sale în Australia. Cu exceptia unei referiri ocazionale la un câmp local, cititorul nu va sesiza faptul că scriitoarea se afla pe un alt continent (nu cel Nord-American...), pentru că învătătura este universală în scopul ei. Cu toate acestea, este o realitate faptul că descoperirile date servei Domnului au o legătură directă cu problemele cunoscute si cu dezvoltarea lucrării din timpul când ele au fost scrise. Este, deci, de înteles că în acest volum sunt prezentate acele subiecte si probleme legate de lucrarea ce avea loc în câmpul australian, în acea perioadă. Volumul a fost publicat spre sfârsitul anului 1900, la putin timp după ce serva Domnului, E.G.White, s-a întors în Statele Unite.
În ceea ce priveste topica aranjamentului, volumul sase este cu totul diferit de cele cinci volume anterioare. Până la data aceasta, Mărturiile au apărut mai întâi sub formă de pamflete sau brosuri, pe măsură ce, în mod progresiv, bisericii îi erau adresate sfaturi. Articolele erau publicate, în mare măsură, în ordine cronologică si se ocupau de aproape fiecare fază a experientei crestine si de fiecare departament al lucrării denominationale. Când continutul acestor treizeci si trei de publicatii a fost retipărit în volumele unu la cinci, ordinea originală a fost lăsată neschimbată. Un număr de articole erau comunicări adresate în primul rând unor persoane, în mod individual, si publicate mai târziu pentru biserică, cazurile prezentate ilustrând experienta multor altora. Unele dintre articole se ocupau de situatii locale si de unele probleme speciale. Erau unele repetări, având în vedere că problemele importante ale lucrării erau subliniate mereu si mereu si că biserica era în primejdia de a neglija anumite ramuri ale lucrării sau de a lăsa să coboare unele din standardele ei. Aceste Mărturii au adus roade bogate în viata adventistilor de ziua a saptea si în lucrarea denominatiunii.
O dată cu publicarea volumului sase, la cincisprezece ani după volumul cinci, Mărturiile pentru comunitate (Testimonies) au luat o nouă formă. Lucrarea denominatiunii a devenit acum mondială în scopurile ei, prezentând nevoi si probleme care cer mult sfat si instruire în anumite compartimente ale ei.
În mare măsură, aceasta reprezintă o amplificare a învătăturilor prezentate în primii ani si o nouă subliniere a sfatului dat. În consecintă, atunci când articolele pentru volumul sase au fost strânse pentru publicare, n-a fost greu ca ele să fie aranjate într-o ordine de interes actual.
Pentru că E.G.White putea să ajute la începerea scolii de pregătire de lucrători în Australia, ea a fost rugată în 1891 să meargă în acest câmp. Ea a făcut apeluri pentru înfiintarea unei scoli si a ajutat la întocmirea planurilor pentru lucrare. Aflându-se într-un câmp nou, nu exista o experientă în trecut sau un precedent care să influenteze acum întocmirea planurilor. În aceste conditii favorabile si având sfaturile spiritului profetic, care să călăuzească si să ocrotească, colegiul misionar australian a fost înfiintat într-o regiune înapoiată a tării. Din acest centru de instruire, tineretul australian, având o educatie practică câstigată la Avondale, a trecut să slujească în câmpurile din patrie si să pătrundă în insulele îndepărtate ale Pacificului de Sud. În regiunile rurale, în cuprinzătorul ei program industrial, ca si în alte domenii, scoala de la Avondale a devenit o scoală pilot (model). Cum instructiunile cu privire la conducerea lucrării noastre de educatie au fost din nou prezentate pentru a călăuzi si modela această institutie, intrând în multe detalii, ca de exemplu locul unde să fie asezată problema financiară, planul de învătământ, disciplina si administrarea, toate au fost incluse în acest volum, pentru binele bisericii din lumea întreagă.
Când Ellen White a sosit pe tărmurile Australiei, ea a găsit o lucrare care avea un început bun, dar se afla încă în faza copilăriei. În programul evanghelistic agresiv, care a fost promovat si urmărit, nu numai evanghelistii erau angajati în această lucrare, ci si sotiile lor, care, nu în putine cazuri, îi însoteau în tinerea de lecturi biblice si uneori chiar predicau. Au fost tinute o serie de adunări în corturi (camp-meetings), bine plănuite si organizate, care au fost continuate cu multă grijă pentru a păstra rodul secerisului. Au fost multe convertiri, urmate de botezuri, de organizarea de noi comunităti si de construirea de case de rugăciune (adunări).
Influenta spiritului profetic a fost simtită nu numai în planurile făcute pentru lucrare, ci serva Domnului a luat personal parte activă în sprijinirea strângerii de fonduri pentru noile clădiri ale bisericii. Sfaturi cu privire la aceste faze ale lucrării se găsesc în volumul de fată.
În timpul aparitiei volumului sase, adventistii de ziua a saptea au devenit mai constienti cu privire la activitatea misionară si au acceptat faptul că lumea întreagă este câmpul lor de lucru. Construirea si lansarea la apă a vasului misionar "PITCAIRN", în California - 1890, au aprins deopotrivă imaginatia tinerilor si bătrânilor care si-au îndreptat atentia spre un program misionar, ce cuprindea lumea întreagă. Rapoartele cu privire la voiajul vasului "PITCAIRN" si lucrarea lui de pionierat în Insulele Mărilor de Sud au fost urmărite cu nesat de către frati.
Si, nu după mult timp, evanghelisti colportori au pătruns în India cu literatura noastră, iar în 1894 misionarii nostri din Africa au intrat în teritorii care erau ale băstinasilor si au înfiintat misiunea Solusi, prima noastră misiune externă printre păgâni.
În curând, au fost trimisi pastori în America de Sud. Astfel, prezenta lui E.G.White în Australia, timp de nouă ani, ca pionier al lucrării, a fost de mare ajutor pentru a păstra ochii adventistilor de ziua a saptea îndreptati până la marginile pământului si pentru a acorda importanta cuvenită sfatului pe care îl găsim la pagina 29 a acestui volum: "Este lucrarea noastră aceea de a da lumii întregi - oricărei natiuni, oricărui neam, oricărei limbi si oricărui popor - adevărurile mântuitoare ale îngerului al treilea". În tot acest volum, diferite câmpuri misionare sunt mentionate pe nume, iar apelurile pentru oameni si mijloace sunt prezentate împreună cu sfaturile si încurajarea cu privire la lucrarea din diferite tări.
Un număr de colegii si scoli de instruire a lucrătorilor si-au început activitatea în perioada volumului sase. La începutul acestei perioade, si anume în 1891, s-a deschis Union College din Lincoln, Nebraska, Colegiul Walla Walla din statul Washington, în 1892. Altele au fost în Australia, Africa de Sud si Danemarca. S-au deschis, de asemenea, sanatorii la Baulder, Colorado, în 1896, în Danemarca si Africa de Sud, în 1897, si la South Lancaster, Massachusetts, în 1899. Două noi Case de Editură au fost adăugate pe lista institutiilor, una la Hamburg în Germania, în 1895, si alta la Buenos Aires, America de Sud, în 1897. Scoli denominationale cu profil elementar au fost deschise în multe locuri.
Desi au fost rostite multe avertismente împotriva marilor si aglomeratelor centre denominationale si a tendintei de centralizare, cresterea continuă a lucrării cerea mai multi oameni si facilităti mai mari la sediul denominatiunii noastre de la Battle Creek, Michigan, si au fost concepute planuri ca anumite departamente si activităti ale bisericii să fie puse sub controlul Battle-Creek-ului. În acest fel, în loc ca planurile pentru lucrarea din diferite părti ale câmpului mondial să fie făcută de cei din teren, ele erau făcute si transmise în mare măsură din Battle Creek. Acest procedeu părea că este o lucrare eficientă si totusi, realmente, era o serioasă amenintare pentru eficienta si conducerea vitală a lucrării lui Dumnezeu. În anii nouăzeci, aceste tendinte s-au dezvoltat foarte repede, dar, la timpul stabilit de Dumnezeu si pe propriile Lui căi, ele au fost oprite.
În timpul acesta, si sub influenta sfatului spiritului profetic, s-a pus temelia pentru efectuarea de schimbări organizatorice în administrarea lucrării bisericii pe plan mondial. Cum se făcea lucrare de pionierat si aceasta se dezvolta foarte repede în conditiile favorabile din Australia, s-au făcut pasi pentru ca organizatiile conferintelor locale să fie grupate în "Uniuni de Conferinte", stabilind astfel o unitate organizatorică între conferintele locale si Conferinta Generală. Acest lucru a făcut posibil să se facă planuri pe teren, de către grupe de lucrători care erau în centrul problemelor, eliberând astfel Conferinta Generală de multe si neînsemnate amănunte. Rezultatul a fost încurajator si a format modelul care în curând avea să fie folosit în toată denominatiunea.
În domeniul evanghelizării medicale a fost făcut un început în Australia, în perioada aceasta, iar în Statele Unite a fost un timp de mare extindere. Un colegiu medical a fost pus în functiune si a atras un număr mereu crescând de tineri adventisti de ziua a saptea, dornici să se pregătească să lucreze ca medici misionari. Au fost înfiintate noi ramuri ale institutiilor existente, primind de la institutia din Battle Creek, care era părintele mai mare, călăuzire, bani si personal. O mare lucrare s-a pus în miscare pentru ajutorarea celor în nevoi si nefericiti. Dar, adesea, actiunile si întreprinderile bune sunt în primejdia de a nu li se acorda un prea mare interes, promovând astfel o stricare a echilibrului în lucrarea lui Dumnezeu, pe plan general. Astfel, se pare că acum lucrarea misionară medicală, care a fost declarată a fi bratul drept al soliei, era amenintată să devină din brat corp.
De asemenea, în timp ce se manifesta o mare dezvoltare a misionarilor medicali si a lucrării medicale misionare, în legătură cu Sanatoriul din Battle Creek, se manifesta o indiferentă mereu crescândă din partea unor adventisti de ziua a saptea fată de principiile de bază ale vietuirii sănătoase. Aceste conditii ne-au ajutat să întelegem importanta apelurilor repetate în volumul sase, îndemnând, chemându-i pe oameni la un standard mai înalt de vietuire, îndemnând la o armonioasă slujire medicală si evanghelistică, stabilind datoria noastră fată de orfanii si bătrânii din Casa Credintei si un avertisment împotriva unei lucrări neechilibrate.
Pe măsură ce lucrarea bisericii se dezvolta în multe câmpuri, literatura si-a găsit un loc din ce în ce mai important în cadrul ei. Evanghelistii colportori constituiau o armată, fiecare colportor fiind o parte recunoscută a celor ce vesteau Evanghelia în fiecare sectiune a lucrării mondiale.
Nu în putine cazuri acesti evanghelisti cu cărti au format vârful de lance în ducerea soliei în tări noi si îndepărtate. Volumul sase prezintă demnitatea si importanta lucrării de colportaj.
Această perioadă de unsprezece ani, dintre publicarea volumelor cinci si sase ale Mărturiilor (Testimonies), a marcat publicarea mai multor cărti importante ale servei Domnului. În 1890, a iesit de sub tipar Patriarhi si Profeti. Calea către Hristos a fost publicată în 1892, iar ceea ce se cunoaste astăzi ca fiind prima editie a cărtii Slujitorii Evangheliei, a fost tipărită tot în 1892. În 1894, a fost tipărită cartea Educatia Crestină, precursoare a cărtii Educatia, si doi ani mai târziu au fost tipărite Cugetări de pe Muntele Fericirilor si Domnul, Mântuitorul nostru. Lucrarea la manuscrisul cărtii Hristos, Lumina lumii a fost terminată, si în 1898 cartea a fost tipărită, iar în 1900 a fost publicată cartea Parabolele Domnului Hristos.
Pentru a usura institutiile noastre de povara grea a datoriilor pe care acestea le aveau, E.G.White a donat manuscrisul cărtii Parabolele Domnului Hristos si a cerut membrilor bisericii si lucrătorilor să conlucreze în efortul răspândirii pe scară largă a acestei cărti, ducând-o vecinilor si prietenilor lor. Sute de mii de dolari au fost adusi astfel în tezaurul bisericii prin campania de răspândire a acestei cărti si mii de exemplare ale acestei cărti pline de adevăruri au fost distribuite.
În felul acesta, s-a initiat un nou mod de lucrare, care a făcut ca un mare număr de membri laici să meargă din casă în casă în favoarea lucrării lui Dumnezeu. Astfel, s-a pregătit calea pentru campaniile de "strângere de fonduri", care aveau să se dezvolte câtiva ani mai târziu într-o sursă de venituri pentru lucrarea lui Dumnezeu, ce a adus bisericii milioane de dolari.
Desigur, în toată perioada aceasta de doisprezece ani, zeci si sute de comunicări, cuprinzând avertismente, sfaturi si încurajări, au fost scrise de serva Domnului si trimise în câmp sub formă de scrisori si articole multiplicate în revistele denominatiunii. În timp ce multe din acestea se ocupau cu subiecte prezentate deja, dar mai putin dezvoltate, în primele Mărturii (Testimonies), unele aspecte noi ale sfatului astfel primit si dat în acelasi timp au fost prezentate, iar vechile sfaturi au fost aduse din nou în atentie. Acestea se găsesc în sectiuni generale, ca de exemplu "Avertizări si Sfaturi" si "Chemarea la slujire". Printre articolele importante cuprinse în aceste sectiuni sunt unele care se ocupă, de exemplu, cu "Păzirea Sabatului", "O reînviorare a reformei sanitare" si "Despovărarea Scolilor noastre". Adăugarea acestui nou volum la seria mereu crescândă a Mărturiilor (Testimonies) pentru comunitate i-a impresionat profund pe adventistii de ziua a saptea, cu modul direct în care Dumnezeu a continuat să călăuzească si să conducă pe poporul său.
Editorii
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
