Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A TREIA
SOCIABILITATEA SI CURTOAZIA CRESTINĂ
Sociabilitatea crestină este mult prea putin cultivată de poporul lui Dumnezeu. Această ramură a educatiei nu ar trebui să fie neglijată sau pierdută din vedere în scolile noastre.
Elevii ar trebui să fie învătati că ei nu sunt atomi independenti, ci că fiecare este un fir care trebuie să se unească cu alte fire pentru a alcătui o tesătură. În nici o altă ramură nu se poate da învătătura aceasta mai cu efect decât în căminul scolar. Aici, elevii sunt zilnic înconjurati de ocazii care, dacă sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de sociabilitate din caracterul lor. Stă în puterea lor să folosească timpul si ocaziile pentru a-si dezvolta un caracter care-i va face fericiti si folositori. Aceia care se închid în ei însisi, care sunt lipsiti de bunăvointa de a îngădui să li se ceară a fi o binecuvântare pentru altii, prin legături de prietenie, pierd multe binecuvântări, deoarece prin contactul unuia cu altul mintea se cizelează si se capătă purtări alese; prin legături de societate, se formează cunostinte si se contractează prietenii care au ca rezultat o unire a inimilor si o atmosferă de iubire ce este plăcută înaintea cerului.
Ar trebui îndeosebi ca aceia care au gustat iubirea lui Hristos să-si dezvolte puterile lor sociale, deoarece în felul acesta ei pot să câstige suflete la Mântuitorul. Hristos nu ar trebui să rămână ascuns în inima lor, închis ca o comoară jinduită, sfântă si plăcută, de care să se bucure numai ei singuri, si nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos să fie manifestată doar fată de aceia care plac gustului lor. Elevii ar trebui să fie învătati asemănarea cu Hristos în a da pe fată un interes amabil, o dispozitie socială, fată de aceia care sunt într-o mai mare nevoie, chiar dacă acestia nu sunt prietenii sau tovarăsii alesi de ei. Totdeauna si în tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire fată de familia omenească si a revărsat în jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie bună. Elevii ar trebui să fie deprinsi să meargă pe urmele Sale. Ei ar trebui să fie învătati să dea pe fată un interes crestin, simpatie si iubire pentru tinerii lor prieteni si să se străduiască să-i atragă la Isus; Hristos ar trebui să fie în inima lor ca un izvor de apă, care tâsneste în viata vesnică, înviorându-i pe toti aceia cu care vin în contact.
Tocmai această slujire binevoitoare si plină de iubire pentru altii în vremuri de nevoie e ceea ce e socotit de valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la scoală, elevii, pot fi, dacă sunt sinceri fată de mărturisirea lor de credintă, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul folosit astfel este bine folosit, deoarece astfel elevul învată cum să prezinte lumii crestinismul.
Hristos nu a refuzat să se apropie de altii prin legături de prietenie. Când a fost invitat la masă de farisei sau vamesi, El a primit invitatia lor. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viată spre viată pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învătături pretioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învătat astfel pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religiosi, ca si a acelora care sunt. Prin propriul Său exemplu, El i-a învătat că, atunci când iau parte la vreo adunare publică, conversatia lor nu trebuie să aibă acelasi caracter ca aceea care, de obicei, este îngăduită la asemenea ocazii.
Când elevii stau la masă, dacă Hristos locuieste în suflet, din tezaurul inimii vor porni cuvinte curate si înăltătoare; dacă Hristos nu locuieste acolo, satisfactia va fi găsită în frivolitate, glume si râsete, care sunt o piedică pentru cresterea spirituală, si o pricină de durere pentru îngerii lui Dumnezeu. Limba este un mădular nestăpânit, dar nu ar trebui să fie asa. Ea trebuie să fie convertită; deoarece talantul vorbirii este un talant foarte pretios. Hristos este totdeauna gata să dea din bogătiile Sale, si noi ar trebui să adunăm giuvaerurile care vin de la El, pentru ca atunci când vorbim aceste giuvaeruri să picure de pe buzele noastre.
Firea noastră, particularitătile personale, obiceiurile din care se dezvoltă caracterul - tot ce este practicat în cămin se va da pe fată în toate legăturile vietii. Înclinatiile urmate se vor realiza în gânduri, în cuvinte, în fapte, de acelasi caracter. Dacă fiecare elev care formează familia scolară ar face un efort pentru a se abtine de la orice cuvinte lipsite de amabilitate si curtoazie si va vorbi cu respect fată de toti; dacă va tine minte că el se pregăteste pentru a deveni un membru al familiei ceresti; dacă îsi va păzi influenta prin sentinele sfinte, ca ea să nu îndepărteze suflete de la Hristos; dacă se va strădui ca fiecare act al vietii sale să prezinte laudele Aceluia care l-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată, ce influentă reformatoare va porni de la fiecare cămin scolar!
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
