MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:REFORMA INDUSTRIALÃ

Pentru faptul cã se ivesc greutãti, noi nu trebuie sã pãrãsim industriile care au fost organizate ca ramuri ale educatiei. În timp ce frecventeazã cursurile scolare, tineretul ar trebui sã aibã ocazia sã se deprindã cu întrebuintarea uneltelor. Sub îndrumarea unor lucrãtori cu experientã, dulgheri care sunt capabili sã-i învete pe altii, plini de rãbdare si amabili, elevii însisi ar trebui sã ridice clãdiri pe terenul scolii si sã facã îmbunãtãtirile necesare, deprinzându-se astfel prin lectii practice cum sã construiascã în mod economic. Elevii ar trebui sã fie instruiti cum sã practice felurite lucrãri în legãturã cu tipãrirea, ca de pildã zetãria, imprimarea, si legatul cãrtilor, cum si facerea de corturi si alte feluri de lucrãri folositoare. Ar trebui sã se planteze arbusti fructiferi, sã se cultive legume si flori, iar lucrarea aceasta în aer liber o pot face elevele. În felul acesta, în timp ce-si pune la lucru creierul, oasele si muschii, elevul câstigã o cunoastere a vietii practice.

Cultivarea în toate domeniile acestea îi va face pe tinerii nostri sã fie folositori în a duce adevãrul în tãrile strãine. Atunci ei nu vor avea nevoie sã depindã de oamenii în mijlocul cãrora trãiesc, ca aceia sã le pregãteascã mâncãrurile, sã le coasã hainele si sã le construiascã clãdirile, si nici nu va fi necesar sã se cheltuiascã bani pentru a transporta oameni la mii de mile, pentru a face planuri pentru constructii scolare, case de adunare si locuinte. Misionarii vor avea o mai mare influentã asupra oamenilor, dacã sunt în stare sã-i învete pe cei neexperimentati cum sã lucreze dupã modelele cele mai bune si sã dea rezultatele cele mai bune. Ei vor putea demonstra în felul acesta cã misionarii pot deveni educatori industriali; si felul acesta de învãtãturã va fi apreciat mai ales acolo unde veniturile sunt putine. Va fi nevoie de un fond mult mai mic pentru sustinerea unor astfel de misionari, deoarece, pe lângã studiile lor, ei au putut folosi în chipul cel mai bun fortele lor fizice la lucru practic; si, oriunde ar merge, tot ce au câstigat în domeniul acesta le va asigura o pozitie avantajoasã. Elevii de la sectiile industriale, fie cã sunt folositi în lucrãri casnice, la cultivarea pãmântului sau la alte lucrãri, ar trebui sã aibã prilejul sã expunã învãtãturile practice si spirituale pe care le-au învãtat în legãturã cu lucrarea. În toate îndatoririle practice ale vietii, ar trebui sã fie fãcute comparatii între învãtãturile naturii si ale Bibliei.

Motivele care ne-au determinat în câteva locuri sã ne depãrtãm de orase si sã ne asezãm scolile la tarã, se potrivesc si pentru scolile din alte locuri. A cheltui bani pentru clãdiri noi, atunci când o scoalã se gãseste înglodatã în datorii, nu este în armonie cu planul lui Dumnezeu. Dacã banii care au fost investiti de scolile noastre mai mari în clãdiri costisitoare ar fi fost investiti în procurarea de teren, unde elevii ar fi putut primi o dreaptã educatie, un numãr asa de mare de elevi nu s-ar lupta acum sub povara unor datorii crescânde, iar lucrarea acestor institutii ar fi într-o situatie mult mai prosperã. Dacã s-ar fi urmat drumul acesta, ar fi fost o oarecare murmurare printre elevi, si pãrintii ar fi ridicat multe obiectiuni; dar elevii si-ar fi asigurat o educatie bine echilibratã, care i-ar fi pregãtit, nu numai pentru lucrare practicã în diferite meserii, dar si pentru un loc în ogorul Domnului, pe noul pãmânt.

Dacã toate scolile noastre ar fi încurajat lucrarea în ramura agricolã, ele ar avea acum o înfãtisare cu totul diferitã. Nu ar fi descurajãri atât de mari. Influentele potrivnice ar fi fost biruite; conditiile financiare s-ar fi schimbat. Pentru elevi, munca ar fi fost echilibratã; si dacã întreaga masinãrie omeneascã ar fi fost în mod proportional întrebuintatã, s-ar fi dezvoltat o mult mai mare putere fizicã si mintalã. Dar învãtãtura ce a plãcut Domnului sã o dea a fost atât de slab pusã în practicã, încât obstacolele nu au fost biruite.

Este o dovadã de lasitate când se procedeazã cu atâta încetinealã si nesigurantã în ce priveste munca fizicã, ramura care va da cea mai bunã metodã de educatie. Priviti la naturã. În cuprinsul vastelor ei hotare e loc sã se înfiinteze scoli, sã se defriseze teren si sã se cultive pãmântul. Lucrarea aceasta este esentialã pentru educatia cea mai favorabilã progresului spiritual, deoarece glasul naturii este glasul lui Hristos, învãtându-ne lectii nenumãrate de iubire, putere, supunere si stãruintã. Unii nu apreciazã valoarea muncii agricole. Unii ca acestia nu ar trebui sã facã planuri pentru scolile noastre, deoarece ei vor împiedica orice înaintare pe cãile drepte. În trecut, influenta lor a fost o piedicã.

Dacã pãmântul este cultivat, el va satisface, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, nevoile noastre. Noi nu trebuie sã fim descurajati cu privire la cele trecãtoare, din cauza unor înfrângeri aparente si nici nu trebuie sã ni se înmoaie inima din cauza întârzierii. Noi ar trebui sã cultivãm pãmântul cu voiosie, nãdejde si recunostintã, crezând cã pãmântul detine în sânul sãu comori pe care muncitorul sârguincios sã le adune, comori mai bogate ca aurul si argintul. Zgârcenia pusã în seama lui este o mãrturie neadevãratã. Fiind bine si inteligent cultivat, pãmântul va da comorile lui pentru folosul oamenilor. Muntii si dealurile se schimbã, pãmântul se învecheste ca o hainã, dar binecuvântarea lui Dumnezeu, care întinde masa pentru poporul Sãu în pustie, nu va înceta niciodatã.

Ne stau în fatã vremuri serioase si este o mare nevoie ca familii sã iasã din orase si sã meargã la tarã, pentru ca adevãrurile sã poatã fi duse la drumurile cele mici, ca si la cele mari ale pãmântului. Acest lucru depinde mult de facerea planurilor noastre în armonie cu Cuvântul Domnului si de executarea lor cu o energie stãruitoare. Mai mult, depinde de activitatea consacratã si de stãruintã decât de geniu si de cunostinta dobânditã din cãrti. Toate talentele si capacitãtile date fiintelor omenesti, dacã sunt nefolosite, sunt de micã valoare.

O revenire la metode mai simple va fi apreciatã de copii si de tineri. Lucrarea în grãdinã si în câmp va fi o schimbare agreabilã de la rutina obositoare a lectiunilor abstracte, la care niciodatã n-ar trebui ca mintea celor tineri sã fie mãrginitã. Pentru copilul nervos, pentru care învãtãturile din cãrti sunt istovitoare si greu de tinut minte, aceasta va fi deosebit de valoros. În studiul naturii este sãnãtate si fericire, iar impresiile fãcute nu se vor sterge din mintea sa, deoarece ele vor fi asociate cu obiecte care sunt continuu sub ochii sãi.

Lucrarea pãmântului este una din cele mai bune ocupatii, punând la lucru muschii si odihnind mintea. Studiile agricole ar trebui sã fie ABC-ul educatiei predate în scolile noastre. Aceasta este cea dintâi lucrare de la care ar trebui sã se porneascã. Scolile noastre nu ar trebui sã depindã de produse importate, în ce priveste cerealele, legumele si fructele atât de trebuincioase pentru sãnãtate. Tineretul nostru are nevoie de învãtãturã în ce priveste doborârea copacilor si lucrarea pãmântului la fel ca si în domeniul literar. Diferiti profesori ar trebui sã fie rânduiti sã supravegheze un numãr de elevi la lucrul lor si sã lucreze cu ei. În felul acesta, profesorii însisi vor învãta sã poarte rãspunderea ca purtãtori de poveri. Elevi corespunzãtori ar trebui, de asemenea, sã fie educati sã poarte rãspunderi si sã fie împreunã lucrãtori cu profesorii. Toti ar trebui sã se consfãtuiascã cu privire la cele mai bune metode de ducere mai departe a lucrãrii.

Timpul este prea scurt acum pentru a realiza ceea ce s-ar fi putut face în generatiile trecute. Dar chiar si în aceste zile de pe urmã noi putem face mult pentru a corecta relele existente în educatia tineretului. Si, deoarece timpul este scurt, noi ar trebui sã fim plini de râvnã si sã lucrãm cu zel pentru a da tineretului o educatie în armonie cu credinta noastrã. Noi suntem reformatori. Noi dorim ca copiii nostri sã studieze, obtinând rezultatele cele mai bune. Pentru a realiza aceasta, trebuie sã li se dea o ocupatie care sã le punã muschii la lucru. Munca zilnicã si sistematicã ar trebui sã constituie o parte a educatiei tineretului chiar si la aceastã perioadã târzie. În felul acesta, se poate câstiga mult. Urmând planul acesta, elevii vor ajunge sã înteleagã flexibilitatea spiritului si vigoarea cugetãrii, si, într-un anumit interval de timp, ei vor putea sãvârsi o mai mare cantitate de muncã intelectualã decât ar putea face, dacã numai ar studia. În felul acesta, ei pot termina scoala cu un organism viguros si cu tãria si curajul de a persevera în activitate în orice pozitie i-ar aseza providenta divinã.

Exercitiile care deprind mâinile sã fie folositoare si-i formeazã pe tineri sã poarte partea ce le revine din poverile vietii dau tãrie fizicã si dezvoltã fiecare aptitudine. Toti ar trebui sã gãseascã ceva de fãcut care sã fie de folos pentru ei si de ajutor pentru altii. Dumnezeu a rânduit munca drept o binecuvântare si numai lucrãtorul sârguincios gãseste adevãrata glorie si bucurie a vietii.

Pentru a mentine sãnãtatea si vigoarea, creierul si muschii trebuie sã fie pusi în mod egal la lucru. Tinerii pot avea, atunci când studiazã Cuvântul lui Dumnezeu, o percepere sãnãtoasã si nervi bine echilibrati. Ei pot avea gânduri sãnãtoase si pot retine lucrurile pretioase, care sunt scoase din Cuvânt. Ei vor digera adevãrurile lui, si drept rezultat vor avea puterea cerebralã de a cunoaste ce este adevãrul. Apoi, când ocazia o cere, ei pot da socotealã, fiecãrui om care întreabã, de temeiul nãdejdii care este în ei, dar cu blândete si teamã.