MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:MUNCA MISIONARÃ, EDUCATIA CEA MAI ÎNALTÃ

Cu sigurantã cã Domnul va binecuvânta pe aceia care se strãduiesc sã fie o binecuvântare pentru altii. Scoala trebuie sã fie în asa fel condusã, încât profesorii si elevii sã creascã fãrã încetare în putere prin folosirea credincioasã a talentelor date lor. Punând în practicã ceea ce au învãtat, ei vor spori neîncetat în întelepciune si cunostinte. Noi trebuie sã învãtãm din Cartea Cãrtilor principiile dupã care sã trãim si sã muncim. Consacrându-I lui Dumnezeu, care are dreptul cel dintâi la ele, toate însusirile noastre, noi putem face progrese pretioase în tot ce e vrednic de atentia noastrã.

Când se porneste în spiritul acesta, lucrarea misionarã devine înãltãtoare si înviorãtoare, atât pentru lucrãtor, cât si pentru persoana ajutatã. Fie ca oricine pretinde cã este un copil al Împãratului ceresc sã caute fãrã încetare sã reprezinte principiile Împãrãtiei lui Dumnezeu. Fiecare sã-si aducã aminte cã, în spirit, în cuvânt si în fapte, el trebuie sã fie supus si credincios fatã de toate principiile si poruncile Domnului. Noi trebuie sã fim supusi credinciosi si vrednici de încredere ai Împãrãtiei lui Hristos, pentru ca toti aceia care sunt întelepti dupã felul lumii sã poatã avea o adevãratã reprezentare a bogãtiilor, a bunãtãtii, a harului, a gingãsiei si a curtoaziei cetãtenilor Împãrãtiei lui Dumnezeu.

Elevii care vor avea cel mai mare bine din viatã sunt aceia care vor trãi Cuvântul lui Dumnezeu în legãturile si lucrãrile cu semenii lor. Aceia care primesc pentru a da vor simti cea mai mare satisfactie în viata aceasta. Acei membri ai familiei omenesti care trãiesc pentru sine sunt totdeauna în lipsã, deoarece ei nu sunt niciodatã satisfãcuti. Nu existã crestinism în îndreptarea simpatiilor noastre numai la propria noastrã inimã egoistã. Domnul a rânduit cãi prin care El lasã sã se reverse bunãtatea, îndurarea si adevãrul Sãu; si noi trebuie sã fim împreunã lucrãtori cu Hristos în a transmite altora întelepciunea si generozitatea practicã. Noi trebuie sã aducem luminã si binecuvântare în viata lor, fãcând astfel o lucrare bunã si sfântã.

Dacã scoala din Avondale va deveni cândva ceea ce Domnul cautã sã facã din ea, efortul misionar al profesorilor si elevilor va aduce roade. Atât în scoalã, cât si în afara ei, supusi binevoitori vor fi adusi la ascultare de Dumnezeu. Rebeliunea care a avut loc în cer sub puterea unei minciuni si înselãciunea care a dus pe Adam si Eva sã nu asculte de Legea lui Dumnezeu au deschis portile potopului prin care s-a revãrsat durerea asupra lumii noastre; dar toti cei care cred în Hristos pot deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu. Prin puterea adevãrului, ei pot fi refãcuti si omul cãzut poate deveni loial fatã de Fãcãtorul sãu. Adevãrul, deosebit în puterea lui de a lucra, este adaptat la mintea si inima pãcãtosilor rãtãcitori. Prin influenta lui, oaia pierdutã poate fi adusã înapoi în staul.

Oricare ar fi pozitia sau averile vreunei persoane care are cunostinte de adevãr, Cuvântul lui Dumnezeu învatã cã tot ce are îi este dat spre administrare. Îi este împrumutat pentru a-i pune caracterul la încercare. Afacerile lui pãmântesti, talentele lui, venitul lui, ocaziile lui, toate trebuie socotite ca fiind ale Celui cãruia el îi apartine prin creatiune si rãscumpãrare. Atunci când el foloseste fiecare talent pretios pentru ducerea mai departe a marii lucrãri a lui Dumnezeu, de educatie, când se strãduieste sã obtinã cele mai bune cunostinte cu privire la felul cum sã se facã de folos, cum sã lucreze pentru mântuirea sufletelor ce sunt gata sã piarã, binecuvântarea lui Dumnezeu va însoti cu sigurantã eforturile lui. Dumnezeu revarsã darurile Sale asupra noastrã, pentru ca noi sã putem sluji altora si astfel sã putem deveni asemenea Lui. Aceia care primesc darurile Sale, ca sã poatã da si altora, devin asemenea lui Hristos. Numai când îi ajutãm si ridicãm pe altii ajungem sã fim înnobilati si curãtati. Aceasta e lucrarea ce face ca slava sã se întoarcã la Dumnezeu. Noi trebuie sã ajungem sã fim constienti de lucrurile acestea. Sufletul nostru trebuie sã ajungã sã fie curãtit de orice egoism; deoarece Dumnezeu doreste sã foloseascã pe poporul Sãu ca reprezentant al împãrãtiei ceresti.

Scolile noastre trebuie sã fie conduse sub directa supraveghere a lui Dumnezeu. E de fãcut o lucrare pentru tineri si tinere, lucrare ce nu s-a fãcut încã. Existã un numãr mult mai mare de tineri care au nevoie de avantajele educatiei în scolile noastre. Ei au nevoie de cursul de educatie manualã, care-i va învãta cum sã ducã o viatã activã si energicã. În scolile noastre trebuie sã fie practicate tot felul de activitãti manuale. Elevii trebuie sã fie învãtati aceste activitãti sub conducerea unor directori întelepti, judiciosi si temãtori de Dumnezeu. Fiecare ramurã a lucrãrii trebuie sã fie condusã în modul cel mai deplin si sistematic pe care experienta îndelungã si întelepciunea ne pot face în stare sã-l plãnuim si sã-l executãm.

Profesorii sã se trezeascã, sã-si dea seama de importanta acestui subiect si sã predea agricultura si alte lucrãri manuale pe care elevul trebuie în mod necesar, sã le cunoascã. Cãutati ca în oricare departament al lucrãrii sã ajungeti la rezultatele cele mai bune. Lãsati ca stiinta Cuvântului lui Dumnezeu sã fie adusã în lucrare, pentru ca elevii sã poatã întelege principiile corecte si sã poatã ajunge la cel mai înalt standard cu putintã. Puneti la lucru însusirile date vouã de Dumnezeu si depuneti toate eforturile pentru dezvoltarea fermei Domnului. Studiati si lucrati, pentru ca rezultatele cele mai bune si roadele cele mai îmbelsugate sã poatã veni pe urma semãnãrii semintelor, pentru ca sã poatã fi belsug de hranã, atât trecãtoare cât si spiritualã, pentru numãrul sporit de elevi care vor fi formati ca lucrãtori crestini.

Am vãzut cum s-au doborât si au fost scosi din rãdãcini copaci uriasi, am vãzut fierul plugului înfipt în pãmânt, întorcând brazde adânci pentru rãsãdirea de pomi fructiferi si pentru semãnarea semintelor. Elevii trebuie sã învete ce înseamnã aratul si cã lopata, cazmaua, grebla si grapa sunt unelte pentru o muncã onorabilã si folositoare. Adesea, se vor face greseli, dar fiecare gresealã se aflã în strânsã vecinãtate cu adevãrul. Din înfrângeri se învatã întelepciunea, iar energia care face sã existe un început dã nãdejde si succes, la sfârsit. Ezitarea tine lucrurile pe loc; pripeala aduce de asemenea întârziere, dar toate vor servi ca învãtãturi, dacã omul vrea sã învete.

Impresia cã munca este înjositoare a dus mii de oameni în mormânt. Aceia care fac numai o muncã manualã lucreazã adesea peste mãsurã, în timp ce lucrãtorii intelectuali suferã din cauza lipsei de vigoare fizicã pe care o dã munca. Dacã intelectualii ar lua din povara clasei muncitoare în asa mãsurã, încât muschii sã fie întãriti, muncitorii ar putea sã consacre o parte a timpului lor pentru o culturã moralã si intelectualã. Aceia care au ocupatii sedentare, literare, ar trebui sã facã exercitii fizice. Sãnãtatea ar trebui sã fie o atractie îndestulãtoare pentru a-i determina sã uneascã munca fizicã cu munca lor intelectualã.