MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:LUCRAREA PROFESORULUI

Profesorii trebuie sã fie împreunã lucrãtori cu Dumnezeu în promovarea si ducerea mai departe a lucrãrii pe care Hristos, prin propriul Sãu exemplu, i-a învãtat sã o facã. Ei trebuie sã fie într-adevãr lumina lumii, deoarece ei manifestã însusirile pline de har, descoperite în caracterul si în lucrarea lui Hristos, însusiri care vor îmbogãti si înfrumuseta propriile lor vieti ca ucenici ai lui Hristos.

Ce lucrare solemnã, sfântã si importantã este stãruinta de a reprezenta caracterul lui Hristos si Spiritul Lui fatã de lumea noastrã! Acesta este privilegiul fiecãrui director si al fiecãrui profesor, legati de El în lucrarea de educare, instruire si disciplinare a mintii celor tineri. Toti au nevoie sã fie stãpâniti de convingerea inspiratoare si plinã de certitudine cã ei poartã într-adevãr jugul lui Hristos si duc povara Lui.

În lucrarea aceasta se va da piept cu greutãti; se vor îngrãmãdi descurajãri asupra sufletului atunci când profesorii vãd cã ostenelile lor nu sunt totdeauna apreciate. Satana îsi va exercita puterea asupra lor prin ispite, descurajãri, prin suferinte datoritã infirmitãtilor trupesti, nãdãjduind cã va reusi sã-i facã sã murmure împotriva lui Dumnezeu si sã le închidã astfel calea întelegerii bunãtãtii, îndurãrii si iubirii Sale si a greutãtii nespus de mare a slavei care urmeazã a fi rãsplata biruitorului. Dar Dumnezeu conduce aceste suflete la o mai deplinã încredere în Tatãl lor ceresc. Ochiul Lui este îndreptat asupra lor în fiecare clipã, iar dacã ei, în situatii grele, îndreaptã spre El, în credintã, strigãtul lor, si se prind cu sufletul de El, Domnul îi va scoate afarã ca pe aurul curãtit. Domnul Isus a spus: "Nu te voi lãsa si nu te voi pãrãsi" (Evr. 13,5). Dumnezeu poate îngãdui sã vinã o serie de împrejurãri care sã-i facã sã alerge la Cetãtuie, stãruind prin credintã sã ajungã la tronul lui Dumnezeu prin norul des al întunericului; dar si aici prezenta Lui este ascunsã. Domnul Isus este pururea gata sã-i libereze pe toti aceia care se încred în El. Câstigatã în felul acesta, biruinta va fi mai deplinã, triumful va fi mai sigur, deoarece omul încercat, greu apãsat si suferind, poate zice: "Chiar dacã mã va ucide, mã voi încrede în El" (Iov 13,15 vers. engl.).

"Chiar dacã smochinul nu va înflori, vita nu va da nici un rod, rodul mãslinului va lipsi, si câmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mã voi bucura în Domnul, mã voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele" (Hab. 3,17-18).

Fac apel la profesorii din institutiile noastre de educatie, sã nu lase ca sârguinta si râvna pentru cele religioase sã scadã. Nu faceti miscãri spre înapoi, ci parola voastrã sã fie "Înainte!" Scolile noastre trebuie sã urce la un nivel tot mai înalt de actiune. Trebuie sã se aibã vederi mult mai cuprinzãtoare; trebuie sã existe o credintã mai puternicã si o evlavie mai profundã, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã fie fãcut rãdãcina si ramura a toatã întelepciunea si a tuturor realizãrilor intelectuale. Atunci când puterea lui Dumnezeu de convertire îi ia în stãpânire, ei vor vedea cã o cunoastere a lui Dumnezeu acoperã un câmp mult mai întins decât asa-numitele "metode înaintate" de educatie. În toatã educatia datã, ei trebuie sã-si aducã aminte de cuvintele lui Hristos: "Voi sunteti lumina lumii" (Mat. 5,14). Atunci ei nu vor avea de întâmpinat piedici atât de mari în pregãtirea de misionari pentru a merge si a face cunoscut altora ceea ce ei stiu.

Noi suntem înzestrati cu tot felul de însusiri, cu orice înlesnire pentru aducerea la îndeplinire a datoriilor ce ne revin si ar trebui sã fim recunoscãtori lui Dumnezeu, cãci prin îndurarea Lui avem aceste avantaje; si astfel avem cunostinta harului Sãu, a adevãrului prezent si a datoriei. Asadar, voi, ca profesori, încercati sã mentineti educatia falsã pe care ati primit-o? Pierdeti ocaziile pretioase acordate vouã pentru a deveni cunoscãtori ai planurilor si metodelor lui Dumnezeu? Credeti Cuvântul lui Dumnezeu? Deveniti în fiecare zi mai capabili sã întelegeti sã vã predati Domnului si sã fiti folositi în slujba Lui? Sunteti voi misionari pentru a face voia lui Dumnezeu? Credeti voi în Biblie si luati seama la ce zice ea? Credeti cã trãim în zilele de pe urmã ale istoriei acestui pãmânt? Aveti inimi simtitoare? Avem o mare lucrare înaintea noastrã; noi trebuie sã fim purtãtori ai luminii sfinte a Cuvântului care trebuie sã lumineze toate natiunile. Suntem crestini, dar ce facem noi?

Profesori, luati pozitia de adevãrati educatori, si, prin cuvinte si exprimãri care aratã interes pentru sufletul lor, turnati în inima elevilor râul viu al iubirii rãscumpãrãtoare. Sfãtuiti-vã cu ei mai înainte ca mintea lor sã se preocupe cu activitatea lor literarã. Îndemnati-i stãruitor sã-L caute pe Hristos si neprihãnirea Lui. Arãtati-le schimbãrile care cu sigurantã vor avea loc, dacã inima lor este predatã lui Hristos. Fixati-le atentia la El; aceasta va închide usa înaintea aspiratiilor nebunesti, care apar în chip firesc, si le va pregãti mintea pentru primirea adevãrului dumnezeiesc. Tineretul trebuie învãtat cã timpul este de aur, cã e primejdios sã creadã cã pot semãna "ovãz sãlbatic" si sã nu culeagã durere si ruinã. Ei trebuie învãtati sã fie sobri si sã admire binele din caracterul altora. Ei trebuie sã fie deprinsi sã aseze vointa de partea vointei lui Dumnezeu, pentru a fi în stare sã cânte cântarea cea nouã si sã se contopeascã cu armoniile cerului.

Lepãdati orice manifestare de o importantã personalã, cãci aceasta nu vã va fi de nici un ajutor în lucrarea voastrã; si totusi, vã rog stãruitor, dati o mai mare valoare caracterului vostru, deoarece voi sunteti cumpãrati cu un pret nemãrginit. Fiti cu grijã, îndreptati-vã spre rugãciune, fiti seriosi. Sã nu credeti cã puteti amesteca cele de rând cu cele sfinte. Lucrul acesta s-a fãcut atât de mult în trecut, încât discernãmântul spiritual al profesorilor a fost întunecat, si ei nu pot sã facã deosebire între ceea ce este sfânt si ceea ce este profan. Ei au luat foc obisnuit si l-au înãltat, l-au pretuit si l-au cultivat, iar Domnul S-a îndepãrtat de ei cu neplãcere. Profesori, n-ar fi mai bine sã vã consacrati pe deplin lui Dumnezeu? Vreti sã vã puneti sufletul în primejdie printr-o slujire împãrtitã?

Prin scris si viu grai, dati onoarea cuvenitã lui Dumnezeu. Sfintiti pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre si fiti totdeauna gata sã dati socotealã oricui vã întreabã despre temeiul nãdejdii care este în voi, dar faceti-o cu blândete si cu teamã. Vor întelege lucrul acesta profesorii din scolile noastre? Vor lua ei Cuvântul lui Dumnezeu ca manual care sã-i poatã face întelepti spre mântuire? Vor transmite ei elevilor aceastã înaltã întelepciune, dându-le idei clare si drepte cu privire la adevãr, pentru ca sã fie în stare sã prezinte altora ideile acestea? S-ar pãrea cã învãtãtura Cuvântului lui Dumnezeu nu are decât un slab efect asupra multor minti si inimi; dar, dacã lucrarea profesorului a fost sãvârsitã în Dumnezeu, unele învãtãturi ale adevãrului divin vor rãmâne în memoria chiar si a celor mai nepãsãtori. Duhul Sfânt va uda sãmânta semãnatã si adesea ea va rãsãri dupã multe zile si va aduce roade spre slava lui Dumnezeu.

Marele Învãtãtor care S-a coborât din cer nu a dat îndrumãri profesorilor sã studieze pe vreunul dintre asa-zisii mari autori. El spune: "Veniti la Mine(...) Învãtati de la Mine(...) si veti gãsi odih-nã pentru sufletele voastre" (Mat. 11,28-29). Hristos a fãgãduit si, învãtând de la El, vom afla odihnã. Toate comorile cerului I-au fost încredintate Lui, pentru ca El sã poatã da aceste daruri cercetãtorului sârguincios si stãruitor. El a fost fãcut de Dumnezeu pentru noi "întelepciune, dreptate, sfintire si rãscumpãrare" (1 Cor. 1,30).

Profesorii trebuie sã stie ce lectii sã predea, cãci altfel ei nu-i pot pregãti pe elevi sã treacã într-o clasã superioarã. Ei trebuie sã studieze lectiile lui Hristos si caracterul învãtãturilor Sale.

Ei trebuie sã vadã eliberarea lui de formalism si traditie, si sã aprecieze originalitatea, autoritatea, spiritualitatea, duiosia, generozitatea si natura practicã a învãtãturilor Lui. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu obiectul lor de studiu, aceia care sapã dupã comorile adevãrului, ei însisi vor ajunge sã fie umpluti cu Spiritul lui Hristos, si privind vor ajunge sã fie schimbati dupã chipul si asemãnarea Sa. Aceia care pretuiesc Cuvântul vor învãta pe altii, ca unii care au sezut la picioarele lui Isus si care s-au deprins ei însisi sã învete de la El. În loc de a aduce în scolile noastre cãrti care contin presupunerile marilor autori ai lumii, ei vor zice: "Nu mã ispititi pentru a nesocoti pe cel mai mare Autor si pe cel mai mare Profesor prin care am viatã vesnicã. El nu greseste niciodatã. El este Marele Izvor de la care vine toatã întelepciunea. Asadar, fiecare profesor sã semene sãmânta adevãrului în mintea elevilor. Hristos este Profesorul model.

Cuvântul vesnicului Dumnezeu este cãlãuza noastrã. Prin Cuvântul acesta am fost fãcuti întelepti spre mântuire. Cuvântul acesta trebuie sã fie pururea în inima si pe buzele noastre. "Stã scris" trebuie sã fie ancora noastrã. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu sfetnicul lor îsi dau seama de slãbiciunea inimii omenesti si de puterea harului lui Dumnezeu de a supune orice impuls nesfintit si profan. Inima lor este pururea înclinatã spre rugãciune, iar ei au fost pusi sub paza îngerilor sfinti. Atunci când vrãjmasul vine ca un potop, Duhul lui Dumnezeu înaltã pentru ei un steag împotriva lui. În inimã este armonie, deoarece influentele pretioase si puternice ale adevãrului predominã. Se dã pe fatã credinta care lucreazã prin iubire si care curãtã sufletul.

Rugati-vã sã fiti nãscuti din nou. Dacã aveti aceastã nastere din nou, vã veti delecta, nu pe cãile strâmbe ale dorintelor voastre, ci în Domnul. Veti dori sã fiti sub autoritatea Lui. Vã veti strãdui continuu sã ajungeti la un standard mai înalt. Nu fiti numai cititori, ci si zelosi cercetãtori ai Bibliei, pentru ca sã stiti ce cere Dumnezeu de la voi. Aveti nevoie de o cunoastere experimentalã a modului cum sã faceti voia Lui. Hristos este Profesorul nostru.

Fiecare profesor din scolile noastre si fiecare administrator al institutiilor noastre sã studieze ceea ce este esential pentru ei sã facã, pentru a urma pe cãile Lui si pentru a duce cu ei un simtãmânt al iertãrii, mângâierii si nãdejdii.

Soli ceresti sunt trimisi pentru a sluji celor care au sã fie mostenitori ai mântuirii; si acestia vor sta de vorbã cu profesorii, dacã ei nu ar fi atât de multumiti cu cãrarea bãtãtoritã a traditiei, dacã nu ar fi atât de temãtori a se depãrta de umbra lumii. Profesorii trebuie sã se fereascã sã nu închidã portile, asa încât Domnul sã nu aibã intrare la inima celor tineri.