MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:SOLIA ÎNGERULUI AL TREILEA ÎN SCOLILE NOASTRE

În cartea Apocalipsului, citim despre o lucrare specialã, pe care Dumnezeu doreste ca poporul Lui sã o facã în aceste zile de pe urmã. El a descoperit Legea Sa si ne-a arãtat adevãrul pentru acest timp. Adevãrul acesta se desfãsoarã fãrã încetare, si Dumnezeu intentioneazã ca noi sã manifesãm inteligentã cu privire la el, pentru ca sã putem fi în stare sã facem deosebirea între bine si rãu, între neprihãnire si nelegiuire.

Solia îngerului al treilea, marele adevãr de punere la probã pentru acest timp, trebuie sã fie o materie de studiu în toate institutiile noastre. Este planul lui Dumnezeu ca prin ele sã se dea aceastã solie specialã, de avertizare, iar raze strãlucitoare de luminã sã strãluceascã în lume. Timpul este scurt. Primejdiile zilelor de pe urmã sunt asupra noastrã, si noi trebuie sã veghem si sã ne rugãm, sã studiem si sã luãm aminte la învãtãturile ce ne sunt date în cãrtile lui Daniel si în Apocalipsa.

Atunci când Ioan a fost exilat de lângã cei pe care-i iubea, pe singuratica insulã Patmos, Hristos a stiut unde sã-l gãseascã pe martorul Sãu credincios. Ioan spunea: "Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt pãrtas cu voi la necaz, la Împãrãtia si la rãbdarea în Isus Hristos, mã aflam în ostrovul care se cheamã Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu si din pricina mãrturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Si am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbite". Ziua Domnului este ziua a saptea, Sabatul creatiunii. În ziua pe care Dumnezeu a sfintit-o si a binecuvântat-o, Hristos a fãcut cunoscut, "prin îngerul Sãu, robului Sãu Ioan" lucrurile care urmeazã sã se întâmple înainte de încheierea istoriei lumii, si El doreste ca noi sã ajungem priceputi cu privire la ele. Nu în zadar declarã El: "Ferice de cine citeste, si de cei ce ascultã cuvintele acestei proorocii si pãzesc lucrurile scrise în ea! Cãci vremea este aproape!" (Apoc. 1,9-10,1-3). Aceasta este o educatie care trebuie sã se facã cu rãbdare. Învãtãturile noastre trebuie sã fie însusite pentru vremea în care trãim, si învãtãtura noastrã religioasã sã fie datã în armonie cu soliile pe care le trimite Dumnezeu.

Noi urmeazã sã stãm în fata magistratilor pentru a da seama de ascultarea noastrã de Legea lui Dumnezeu si pentru a face cunoscut temeiurile credintei noastre. Si tineretul ar trebui sã înteleagã lucrurile acestea. Ei ar trebui sã cunoascã lucrurile care urmeazã sã se întâmple mai înainte de încheierea istoriei lumii. Lucrurile acestea au de a face cu fericirea noastrã vesnicã, iar învãtãtorii si elevii (studentii) ar trebui sã le dea mai multã atentie. Prin scris si viu grai, ar trebui sã se dea cunostinte care sã fie o hranã, la timpul potrivit, nu numai pentru cei tineri, ci si pentru cei ajunsi în anii maturitãtii.

Noi trãim în mijlocul scenelor de încheiere a acestor vremuri primejdioase. Domnul a prevãzut necredinta care predominã acum cu privire la revenirea Sa; si, de repetate ori, El a dat avertizãri în Cuvântul Sãu cã evenimentul acesta va fi neasteptat. Ziua cea mare va veni ca un lat "peste cei ce locuiesc pe toatã fata pãmântului" (Luca 21,35). Dar existã douã categorii. Uneia apostolul îi prezintã cuvintele acestea încurajatoare: "Voi fratilor nu sunteti în întuneric, pentru ca ziua aceea sã vã prindã ca un hot" (1 Tes. 5,4). Unii vor fi gata atunci când vine Mirele si vor intra cu El la ospãtul nuntii. Cât de pretios este gândul acesta pentru aceia care vegheazã si asteaptã arãtarea Lui. Hristos "a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteascã, dupã ce a curãtit-o prin botezul cu apã prin cuvânt, ca sã înfãtiseze înaintea Lui aceastã bisericã, slãvitã, fãrã patã, fãrã zbârciturã sau altceva de felul acesta, ci sfântã si fãrã prihanã" (Efes. 5,25-27). Aceia pe care Dumnezeu îi iubeste se bucurã de favoarea aceasta, deoarece ei sunt plãcuti la caracter.

Trebuie sã se aducã la îndeplinire marea si grandioasa lucrare de a scoate un popor care sã aibã un caracter asemenea lui Hristos si care sã fie în stare sã stea în picioare în Ziua Domnului. Atâta vreme cât plutim pe curentul lumii, nu avem nevoie nici de pânzã nici de rame. Osteneala noastrã începe însã atunci când ne întoarcem pentru a vâsli împotriva curentului. Satana va introduce tot felul de teorii pentru a perverti adevãrul. Lucrarea va merge greu, deoarece, de la cãderea lui Adam, moda lumii a fost sã pãcãtuiascã. Dar Hristos este pe câmpul de luptã. Duhul Sfânt este la lucru. Uneltele divine se unesc cu cele omenesti pentru a modela caracterul dupã modelul desãvârsit, iar omul trebuie sã dea pe fatã ceea ce Dumnezeu lucreazã înãuntru. Vom face noi ca popor aceastã lucrare datã nouã de Dumnezeu? Dãm noi cu multã atentie ascultare întregii lumini ce ne-a fost datã, pãstrând mereu înaintea noastrã un obiectiv, si anume acela de a-i pregãti pe elevi pentru Împãrãtia lui Dumnezeu? Dacã prin credintã înaintãm pas cu pas pe calea cea bunã, mergând pe urmele Marelui Conducãtor, pe cãrarea noastrã va strãluci lumina, iar circumstantele vor lucra pentru a îndepãrta dificultãtile. Aprobarea lui Dumnezeu va da nãdejde si îngeri slujitori vor conlucra cu noi, aducând luminã, har, curaj si bucurie.

Atunci sã nu se mai piardã timp în stãruirea asupra multor lucruri care nu sunt esentiale si care n-au nici o legãturã cu nevoile prezente ale poporului lui Dumnezeu. Sã nu se mai piardã timp cu înãltarea oamenilor care nu cunosc adevãrul, deoarece "timpul este aproape". Nu e acum timp pentru a umple mintea cu teorii numite în vorbirea popularã "educatia înaltã". Timpul folosit pentru ceea ce nu tinde sã facã sufletul, ca sã fie asemenea lui Hristos, este un timp pierdut pentru vesnicie. Noi nu ne putem îngãdui asa ceva, deoarece fiecare moment este încãrcat cu interese vesnice. Acum, când e aproape sã înceapã marea lucrare a judecãtii celor vii, sã îngãduim oare ca o ambitie ne-sfintitã sã ia inima în stãpânire si sã ne facã sã neglijãm educatia cerutã pentru a face fatã nevoilor acestor zile primejdioase?

În fiecare caz, trebuie sã se ia marea hotãrâre dacã e sã primim semnul sau chipul fiarei, sau sigiliul viului Dumnezeu. Si acum, când ne aflãm la hotarele lumii vesnice, ce poate fi de un atât de mare pret pentru noi decât faptul de a fi gãsiti credinciosi si sinceri fatã de Dumnezeul Cerului? Ce ar putea fi vrednic de a fi pretuit mai presus de adevãrul si Legea Sa? Ce educatie poate fi datã elevilor din scolile noastre, care sã fie atât de necesarã ca o cunoastere a unui "asa zice Biblia"?

Stim cã sunt multe scoli care oferã ocazii de cultivare în domeniul stiintei, dar noi dorim ceva mai mult decât atât. Stiinta adevãratei educatii este adevãrul care trebuie sã fie atât de adânc implantat în suflet, încât sã nu poatã fi sters de rãtãcirea care abundã în tot locul. Solia îngerului al treilea este adevãr, luminã si putere si ar trebui sã fie lucrarea atât a scolilor, cât si a bisericilor noastre, a profesorilor, cât si a deserventilor cultici aceea de a o prezenta în asa fel, încât sã facã o impresie bunã asupra inimilor. Aceia care acceptã pozitia de educatori ar trebui sã pretuiascã din ce în ce mai mult vointa descoperitã a lui Dumnezeu, atât de lãmurit si evident prezentatã în Daniel si Apocalips.