MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:CÃMINURI SCOLARE

Când urmeazã cursurile colegiilor noastre, multi dintre tineri sunt despãrtiti de influenta linistitoare si de supunere din cercul familiei. Chiar în acel timp al vietii, când au nevoie de o supraveghere atentã , ei sunt scosi de sub influenta si autoritatea pãrinteascã, înfrânãtoare, si aruncati în societatea formatã dintr-un mare numãr de persoane de vârsta lor si cu caractere si obiceiuri de vietuire felurite. Unii dintre acestia au avut parte în copilãrie de prea putinã disciplinã si sunt superficiali si usuratici, altii au fost tinuti prea mult în frâu si îsi închipuie, atunci când sunt departe de mâinile care au tinut hãturile controlului poate prea strâns, cã sunt liberi sã facã ce le place. Ei dispretuiesc chiar si ideea restrictiei. Prin legãturile acestea, primejdiile tineretului au crescut foarte mult.

Cãminurile noastre scolare au fost înfiintate pentru ca tineretul nostru sã nu fie lãsat sã alunece într-o parte sau alta si sã fie expus la influentele rele care abundã în tot locul; ci, pe cât cu putintã, sã poatã procura o atmosferã de familie, pentru ca ei sã poatã fi feriti de ispitele imoralitãtii si sã fie condusi la Isus. Familia din cer reprezintã ceea ce ar trebui sã fie familia de pe pãmânt; iar cãminurile noastre scolare, unde sunt adunati tineri care cautã o pregãtire pentru slujirea lui Dumnezeu, ar trebui sã se apropie pe cât mai mult cu putintã de modelul divin.

Profesorii care sunt pusi la conducerea acestor cãminuri poartã mari rãspunderi, deoarece ei trebuie sã lucreze ca tati si mame, dovedind interes pentru elevi - pentru fiecare si pentru toti - asa cum pãrintii aratã fatã de copiii lor. Diferitele elemente din caracterul tinerilor, de care ei sunt chemati sã se ocupe, le creeazã grijã si multe poveri grele si e nevoie de mult tact ca si de multã rãbdare pentru a înclina în directia cea bunã minti care au fost pervertite printr-o conducere gresitã. Profesorii au nevoie de multã pricepere în conducere; ei trebuie sã fie sinceri fatã de principiu si, cu toate acestea, întelepti si duiosi, legând iubirea si simpatia crestinã cu disciplina. Ei ar trebui sã fie bãrbati si femei ai credintei, ai întelepciunii, si ai rugãciunii. Ei nu ar trebui sã manifeste o demnitate asprã si teapãnã, ei ar trebui sã se apropie de tineri, fãcându-se una cu ei în bucuriile si întristãrile lor, precum si în lucrul lor zilnic. Ascultarea voioasã si iubitoare va fi în general rodul unor astfel de eforturi.