MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:CUM SÃ SE PREZINTE SOLIA

Pretutindeni sunt suflete care strigã dupã Dumnezeul cel viu. În comunitãti s-au tinut predici care nu saturã sufletul flãmând. În aceste predici nu existã acea manifestare divinã care atinge mintea si încãlzeste sufletul. Ascultãtorii nu pot spune: "Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, si ne deschidea Scripturile?" (Luca 24,32). Mare parte din învãtãtura datã este lipsitã de puterea de a-l trezi pe cel vinovat sau de a convinge sufletele de pãcat. Cei care vin sã asculte Cuvântul au nevoie de o lãmuritã si directã prezentare a adevãrului. Unii dintre cei care au auzit cândva Cuvântul lui Dumnezeu au locuit multã vreme într-o atmosferã în care nu era Dumnezeu, iar acum ei doresc dupã prezenta divinã.

Lucrul cel dintâi si cel mai de seamã este acela de a topi si supune sufletul, prezentându-L pe Domnul nostru Isus Hristos ca Mântuitor care iartã pãcatele. Niciodatã sã nu se tinã o predicã sau sã se dea învãtãturã din Biblie în orice privintã, fãrã a îndrepta atentia ascultãtorilor la "Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii" (Ioan 1,29). Orice doctrinã adevãratã face din Hristos centrul ei, învãtãtura primind fortã din cuvintele Sale.

Înãltati înaintea oamenilor crucea de pe Golgota. Arãtati ce a pricinuit moartea lui Hristos: cãlcarea Legii. Pãcatul sã nu fie acoperit sau tratat ca ceva de micã importantã. El trebuie sã fie prezentat ca vinovãtie împotriva Fiului lui Dumnezeu. Apoi, îndreptati-i pe oameni la Hristos, spunându-le cã nemurirea se obtine numai prin primirea Lui ca Mântuitor personal.

Treziti-i pe oameni pentru a vedea cât s-au depãrtat de rânduielile Domnului, adoptând rânduieli lumesti si conformându-se la principii lumesti. Acestea i-au dus la cãlcarea Legii lui Dumnezeu.

Multi oameni din lume îsi leagã inima de lucruri care în ele însele nu sunt rele; dar ei ajung sã fie multumiti de lucrurile acestea; si nu mai umblã dupã lucrurile acelea mai mari si mai înalte, pe care Hristos doreste sã le dea. Nu trebuie sã cãutãm sã-i lipsim cu brutalitate de ceea ce le este drag. Descoperiti-le frumusetea si scumpãtatea adevãrului. Ajutati-i sã-L priveascã pe Hristos în frumusetea Lui; atunci ei se vor întoarce de la tot ce le-ar îndepãrta inima de la El. Acesta este principiul purtãrii Mântuitorului cu oamenii; acesta este principiul care trebuie sã fie introdus în bisericã.

"Hristos a venit pe lume sã-i vindece pe cei cu inima zdrobitã, sã vesteascã robilor slobozenia si prinsilor de rãzboi izbãvirea (Is. 61,1)". Soarele îndreptãtirii va rãsãri "si tãmãduirea va fi sub aripile Lui" (Mal. 4,2). Lumea este plinã de bãrbati si femei care duc o grea povarã de amãrãciune, suferintã si pãcat. Dumnezeu îi trimite pe copiii Sãi sã le facã cunoscut pe Acela care ridicã povara si dã odihnã. Este misiunea servilor lui Hristos de a ajuta, a aduce binecuvântare si a vindeca.

Tema favoritã a lui Hristos era caracterul patern si iubirea îmbelsugatã a lui Dumnezeu. Aceastã cunoastere a lui Dumnezeu a fost darul dat personal de Hristos oamenilor, si darul acesta El l-a încredintat poporului Sãu pentru a fi transmis lumii de cãtre ei.

Când prezentãm oamenilor diferitele învãtãturi si avertismente ale soliei speciale pentru timpul prezent, trebuie sã tinem minte cã nu toate sunt la fel de corespunzãtoare pentru persoanele care se adunã la adunãrile noastre de tabãrã. Chiar si Isus spunea ucenicilor Sãi, care fuseserã timp de trei ani împreunã cu El: "Mai am sã vã spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta" (Ioan 16,12). Trebuie sã ne strãduim sã prezentãm adevãrul în mãsura în care oamenii sunt pregãtiti sã-L asculte si sã-i aprecieze valoarea. Spiritul lui Dumnezeu lucreazã asupra mintii si inimii oamenilor, si noi trebuie sã lucrãm în armonie cu El.

Cu privire la unele adevãruri, oamenii au deja ceva cunostinte. Sunt unele care-i intereseazã, cu privire la care sunt bucurosi sã învete mai mult. Arãtati-le semnificatia acestor adevãruri, si legãtura lor cu altele pe care ei nu le înteleg. În felul acesta, veti trezi o dorintã dupã mai multã luminã. Aceasta înseamnã a împãrti "drept Cuvântul adevãrului" (2 Tim. 2,15).

Solia pentru timpul de fatã trebuie sã fie prezentatã nu în vorbiri lungi si greoaie, ci în vorbiri scurte si la subiect. Sã nu credeti cã, dacã odatã ati trecut printr-un subiect, puteti trece îndatã la alte subiecte si cã ascultãtorii vor retine tot ce s-a prezentat. E primejdia de a trece prea repede de la un punct la altul. Dati lectii scurte, în practicã pe înteles, simple, si ele sã fie deseori repetate.

Nu prezentati o predicã imediat dupã alta, ci lãsati sã intervinã o perioadã de odihnã, pentru ca adevãrul sã poatã prinde rãdãcini în minte si sã se dea prilej de meditatie si rugãciune atât predicatorilor, cât si poporului. În felul acesta, va fi o crestere în cunoasterea si experienta religioasã.

Concentrati-vã mintea asupra câtorva puncte vitale. Nu aduceti idei lipsite de importantã în predicile voastre. Dumnezeu nu vrea ca voi sã credeti cã sunteti miscati de Spiritul Sãu când sãriti de la un subiect la altul, introducând lucruri care nu au nici o legãturã cu textul vostru. Abãtându-vã de la linia dreaptã si introducând lucruri care depãrteazã mintea de la subiect, pierdeti legãtura si slãbiti tot ce ati spus mai înainte. Dati ascultãtorilor vostri grâu curat, bine ales.

Aveti grijã ca niciodatã sã nu pierdeti simtul prezentei Strãjerului divin. Aduceti-vã aminte cã vorbiti nu numai în fata unei adunãri de oameni, ci în fata Unuia pe care ar trebui sã-L recunoasteti întotdeauna. Vorbiti ca si cum Universul întreg v-ar sta în fatã.

Într-o noapte, înaintea unei importante adunãri, în timp ce dormeam, mi se pãrea cã mã gãsesc într-o adunare cu fratii mei, ascultând pe cineva care vorbea ca unul care avea autoritate. El spunea: "Multe suflete vor participa la adunarea aceasta, persoane care sunt în mod sincer necunoscãtori ai adevãrului ce va fi prezentat. Ei vor asculta si vor ajunge sã fie interesati, deoarece Hristos îi atrage; constiinta le spune cã ceea ce aud este adevãrat, deoarece se întemeiazã pe Biblie. Este necesar sã se acorde cea mai mare grijã atunci când se umblã cu aceste suflete.

Sã se trateze cu ei acele pãrti ale soliei pe care acestia vor fi în stare sã le înteleagã si sã si le însuseascã. Desi va pãrea curios si uimitor, multi vor recunoaste cu bucurie cã o nouã luminã se revarsã asupra Cuvântului lui Dumnezeu; pe când, dacã s-ar prezenta adevãruri noi într-un asa de mare numãr, încât nu le vor putea întelege, unii se vor depãrta si nu vor mai reveni niciodatã. În râvna lor de a spune si altora ceea ce ei stiu, unii vor prezenta gresit ceea ce au auzit. Unii vor suci asa de tare Scripturile, încât vor zãpãci mintea altora.

Aceia care vor studia felul cum Hristos dãdea învãtãturi si se vor deprinde sã urmeze metoda Lui, vor atrage si vor retine un mare numãr de ascultãtori, dupã cum Hristos i-a atras si retinut pe oameni în zilele Sale. La fiecare adunare, Satana va fi de fatã, pentru ca umbra lui demonicã sã se poatã interpune între om si Dumnezeu, pentru a intercepta orice razã de luminã ce ar putea sã se reverse asupra sufletului. Dar atunci când adevãrul în caracterul lui practic este prezentat oamenilor, cu putere, pentru cã îi iubiti, sufletele vor fi convinse, deoarece Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu va impresiona inima lor.

Înarmati-vã cu smerenie, rugati-vã ca îngerii lui Dumnezeu sã poatã veni alãturi de voi si sã impresioneze mintile, pentru cã nu voi trebuie sã întrebuintati Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt trebuie sã vã întrebuinteze pe voi. Duhul Sfânt face ca adevãrul sã fie impresionant. Prezentati mereu înaintea oamenilor adevãrul practic.

Nu scoateti prea mult la ivealã acele pãrti ale soliei care sunt o osândire a obiceiurilor si practicilor poporului, pânã ce nu au avut prilejul sã stie cã noi credem în Hristos, cã noi credem în divinitatea Lui si în preexistenta Lui. Sã se stãruiascã asupra mãrturiei Rãscumpãrãtorului omenirii. El spune: "Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu sã vã adevereascã aceste lucruri pentru Biserici" (Apoc. 22,16).

La adunarea în tabãrã de la Queensland, din 1898, mi s-au dat instructiuni pentru lucrãtorii nostri biblici. În vedenii de noapte, pãrea cã predicatorii si lucrãtorii erau la o adunare unde se tineau lecturi biblice. Noi am zis: "Astãzi avem cu noi pe Marele Învãtãtor", si am ascultat cu interes cuvintele Lui. El a spus: "Vã stã în fatã o mare lucrare în locul acesta. Va trebui sã prezentati adevãrul în simplitatea lui. Aduceti pe oameni la apele vietii. Vorbiti-le acele lucruri care sunt legate de binele lor prezent si vesnic. Studiul prezentat de voi din Scripturi sã nu fie ceva ieftin sau ocazional. În tot ce spuneti, cãutati sã fiti siguri cã aveti de spus ceva vrednic de timpul pe care-l luati pentru a spune, si de timpul luat de ascultãtori pentru a vã asculta, vorbiti despre lucrurile care dau învãtãturã, aducând luminã cu fiecare cuvânt.

Învãtati sã lucrati cu oamenii acolo unde sunt. Nu prezentati subiecte care trezesc conflicte. Învãtãtura voastrã sã nu fie de asa naturã, încât sã punã mintea în încurcãturã. Nu-i faceti pe oameni sã se frãmânte cu privire la lucruri pe care voi poate le întelegeti, dar pe care ei nu le vãd, afarã de cazul cã acestea sunt de cea mai mare însemnãtate pentru mântuirea sufletului. Nu prezentati Scripturile într-un chip care sã înalte eul si sã încurajeze slava desartã în acela care prezintã cuvântul. Lucrarea pentru timpul de fatã este de a instrui studenti si lucrãtori pentru a trata subiectele într-un chip clar, serios si solemn. În lucrarea aceasta, timpul nu trebuie sã fie folosit fãrã rost. Nu trebuie sã dãm gres în ce priveste atingerea tintei. Timpul e prea scurt pentru ca noi sã ne apucãm sã facem cunoscut tot ce s-ar putea scoate la ivealã. Va fi nevoie de vesnicie, pentru ca noi sã cunoastem toatã lungimea, lãrgimea, înãltimea si adâncimea Scripturilor. Sunt unele suflete pentru care anumite adevãruri sunt de mai mare importantã decât altele. E nevoie de iscusintã în educatia voastrã în ce priveste lucrarea biblicã. Cititi si studiati: Ps. 40,7-8; Ioan 1,14; 1 Tim. 3,16; Filip. 2,5-11; Col. 1,14-17; Apoc. 5,11-14.

"Apostolului Ioan, pe insula Patmos, i-au fost descoperite lucrurile pe care Dumnezeu dorea ca el sã le transmitã oamenilor. Studiati descoperirile acestea. Aici se gãsesc teme vrednice de contemplare din partea noastrã; învãtãturi largi si cuprinzãtoare, pe care toatã oastea îngereascã cautã acum sã le facã cunoscut. Priviti la viata si caracterul lui Hristos si studiati lucrarea Lui de mijlocire. Aici e întelepciune vesnicã, iubire vesnicã, dreptate vesnicã si îndurare vesnicã. Aici sunt adâncimi si înãltimi, lungimi si lãrgimi pe care sã le cercetãm. Nenumãrate condeie au fost folosite pentru a prezenta lumii caracterul si lucrarea de mijlocire a lui Hristos si, cu toate acestea, fiecare minte prin care a lucrat Duhul Sfânt a prezentat temele acestea într-o luminã proaspãtã si nouã".

Noi dorim sã-i conducem pe oameni ca sã înteleagã ceea ce este Hristos pentru ei si care sunt rãspunderile pe care ei sunt chemati sã le primeascã în El. Ca reprezentanti si martori ai Lui, noi însine trebuie sã ajungem la o deplinã întelegere a adevãrurilor mântuitoare, câstigate printr-o cunoastere experimentalã.

Învãtati-i pe oameni marile adevãruri practice, care trebuie sã fie imprimate în suflet. Învãtati-i cu privire la puterea salvatoare a lui Isus, "în care avem rãscumpãrarea, prin sângele Lui, iertarea pãcatelor" (Col. 1,14). La cruce s-au întâlnit mila si adevãrul, acolo neprihãnirea si adevãrul s-au sãrutat. Fiecare student si fiecare lucrãtor trebuie sã studieze iar si iar lucrul acesta, pentru ca ei, înfãtisându-L pe Domnul rãstignit în mijlocul nostru, sã poatã face din acesta un subiect proaspãt pentru oameni. Arãtati-le cã viata lui Hristos descoperã un caracter de o nemãrginitã desãvârsire. Învãtati-i cã "tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1,12). Spuneti lucrul acesta iar si iar. Noi putem deveni fii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei împãrãtesti, copii ai Împãratului Ceresc. Sã se stie cã toti aceia care-L acceptã pe Isus Hristos si pãstreazã cu tãrie încrederea lor, de la început pânã la capãt, vor fi mostenitori ai lui Dumnezeu si împreunã mostenitori cu Hristos, "la o mostenire nestricãcioasã si neîntinatã, si care nu se poate vesteji, pãstratã în ceruri pentru voi. Voi sunteti pãziti de puterea lui Dumnezeu, prin credintã, pentru mântuirea gata sã fie descoperitã în vremurile de apoi" (1 Petru 1,4-5).