« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL VI

ELLEN G. WHITE

 

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

 

SECTIUNEA A DOUA

PREGĂTIREA INIMII

 

La adunările acestea să ne aducem totdeauna aminte că două forte sunt la lucru. Se dă o luptă nevăzută de ochii omului. Ostirea Domnului este pe teren, căutând să salveze suflete. Satana si oastea lui sunt, de asemenea, la lucru, încercând orice cale cu putintă de a însela si nimici. Domnul ne îndeamnă: "Îmbrăcati-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteti tine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii si sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutătii care sunt în locurile ceresti" (Efes. 6,11-12). Zi după zi, lupta merge înainte. Dacă ochii nostri s-ar putea deschide să-i vadă la lucru pe agentii binelui si răului, atunci n-ar mai fi flecăreală, usurătate, glume si zeflemea. Dacă toti s-ar îmbrăca cu toată armătura lui Dumnezeu si ar purta bărbăteste bătăliile Domnului, s-ar câstiga biruinta care ar face să tremure împărătia întunericului. 

Nimeni dintre noi nu ar trebui să meargă la adunare în tabără, depinzând de predicatori sau de lucrătorii biblici, pentru ca ei să facă din adunare o binecuvântare pentru noi. Dumnezeu nu doreste ca poporul Său să lase povara sa asupra predicatorului. El nu doreste ca ei, copiii Săi, să fie slăbiti datorită dependentei lor de fiinte omenesti pentru ajutor. Ei nu trebuie să se sprijine, asemenea unor copii neajutorati, de altcineva care să le fie un reazem. Ca ispravnici ai harului lui Dumnezeu, fiecare membru al bisericii ar trebui să simtă răspunderea lui personală de a avea viată si rădăcină în sine însusi. Fiecare ar trebui să-si dea seama că într-o anumită măsură succesul adunării depinde si de el. Nu zice: "Eu nu am nici o răspundere. Nu voi avea nimic de făcut în adunarea aceasta". Dacă gândesti asa, îi dai ocazie lui Satana să lucreze prin tine. El îti va umple mintea cu gândurile lui, dându-ti ceva de făcut în lucrarea lui. În loc să aduni cu Hristos, vei împrăstia. 

Succesul adunării depinde de prezenta si puterea Duhului Sfânt. Pentru revărsarea Duhului Sfânt, ar trebui ca fiecare dintre cei care iubesc cauza adevărului să se roage. Si, în măsura în care ne stă în putere, noi trebuie să îndepărtăm orice piedică dinaintea activitătii Sale. Spiritul nu poate fi turnat atâta vreme cât membrii bisericii nutresc si întretin neîntelegeri si pornire unul fată de altul. Invidia, gelozia, bănuiala rea si vorbirea de rău sunt de la Satana si ele închid cu putere calea înaintea activitătii Duhului Sfânt. Nimic nu e păzit de el cu atâta grijă geloasă. Nimic nu-L ofensează pe Dumnezeu asa de mult ca un act care strică influenta acelora care Îi slujesc. El îi va trage la răspundere pe toti aceia care-l ajută pe Satana în lucrarea lui de criticare si descurajare. 

Cei lipsiti de simpatie, duiosie si iubire nu pot face lucrarea lui Hristos. Înainte de a se putea împlini profetia: "Cel slab va fi ca David", si casa lui David ca "îngerul Domnului" (Zah. 12,8), copiii lui Dumnezeu trebuie să îndepărteze de la ei orice gând de bănuială cu privire la fratii lor. Inimă trebuie să bată la unison cu inimă. Generozitatea si iubirea crestină trebuie să se manifeste mult mai abundent. Îmi sună în urechi cuvintele: "Apropiati-vă unii de altii, apropiati-vă unii de altii". Adevărul solemn, sfânt pentru timpul acesta este acela de a uni poporul lui Dumnezeu. Dorinta după întâietate trebuie să moară. Un singur subiect de emulatie (întrecere) ar trebui să le absoarbă pe toate celelalte, si anume: Cine va ajunge să semene mai mult cu Hristos în caracter? Cine va ajunge să-si ascundă în totul eul în Isus? 

"Dacă aduceti multă roadă, zice Hristos, "prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit" (Ioan 15,8). Dacă a fost vreodată un loc unde credinciosii să aducă roadă multă, atunci acesta este la adunările noastre în tabără. La adunările acestea, faptele noastre, cuvintele noastre, spiritul nostru sunt remarcate, si influenta noastră este întinsă cât vesnicia. 

Transformarea caracterului trebuie să fie mărturia fată de lume cu privire la sălăsluirea lăuntrică a iubirii lui Hristos. Domnul asteaptă ca poporul Său să arate că puterea răscumpărătoare a harului poate lucra asupra caracterului defectuos si să-l facă să se dezvolte în simetrie si deplină rodnicie. 

Dar pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să fie făcută o lucrare de pregătire. Domnul ne îndeamnă să ne golim inima de egoism, care este rădăcina înstrăinării. El doreste să reverse asupra noastră Spiritul Său Sfânt în măsură bogată si ne îndeamnă să curătim calea prin renuntarea la sine. Când eul este predat lui Dumnezeu, ochii nostri vor fi deschisi pentru a vedea pietrele de poticnire pe care, prin felul nostru necrestinesc de a fi, le-am pus în calea altora. Domnul ne îndeamnă să le îndepărtăm. El zice: "Mărturisiti-vă unii altora păcatele, si rugati-vă unii pentru altii, ca să fiti vindecati" (Iac. 5,16). Atunci putem avea asigurarea pe care David o avea când, după mărturisirea păcatului său, se ruga: "Dă-mi iarăsi bucuria mântuirii Tale, si sprijineste-mă cu un duh de bunăvointă! Atunci voi învăta căile Tale pe cei ce le calcă, si păcătosii se vor întoarce la Tine" (Ps. 51,12-13). 

Când harul lui Dumnezeu domneste înăuntru, sufletul va fi înconjurat de o atmosferă de credintă, curaj si iubire crestină, o atmosferă înviorătoare pentru viata spirituală a tuturor celor care o respiră. Atunci putem merge la adunarea în tabără nu numai ca să primim, ci si ca să dăm. Oricine s-a împărtăsit de iubirea iertătoare a lui Hristos, oricine a fost luminat de Spiritul lui Dumnezeu si convertit la adevăr va întelege că, din cauza acestor scumpe binecuvântări, are o datorie de plătit fată de orice suflet cu care vine în contact. Cei smeriti cu inima vor fi folositi de Domnul pentru a câstiga suflete la care predicatorul hirotonit nu poate ajunge. Ei vor fi miscati să spună cuvinte care dau pe fată harul salvator al lui Hristos. 

Si, aducând binecuvântări altora, ei însisi vor fi binecuvântati. Dumnezeu ne dă prilejul de a da altora har, pentru ca el să ne poată umple din nou cu si mai mult har. Nădejdea si credinta se vor întări pe măsură ce unealta lui Dumnezeu lucrează cu talantii si cu înlesnirile date de Dumnezeu. El va avea un reprezentant divin care să lucreze împreună cu el. 

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA