Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A DOUA
PARABOLA CU OAIA RĂTĂCITĂ
Parabola cu oaia rătăcită ar trebui să fie apreciată în fiecare familie ca un motto. Păstorul divin lasă pe cele nouăzeci si nouă de oi si se duce în pustie pentru a o căuta pe cea pierdută. Sunt desisuri, mlastini si crăpături primejdioase prin stânci, si Păstorul stie că, dacă oaia se găseste în oricare din locurile acestea, o mână prietenoasă trebuie să o ajute să iasă afară. Auzind behăitul ei în depărtare, El înfruntă toate primejdiile si orice greutate pentru ca să o poată salva. Când descoperă oaia pierdută nu o întâmpină cu mustrări. El nu simte altceva decât bucurie pentru că a găsit-o în viată. Cu mână hotărâtă, dar gingasă, El dă la o parte spinii sau o scoate din mlastină; cu duiosie, o ridică pe umerii Săi si o aduce înapoi la staul. Răscumpărătorul cel curat, fără de păcat, poartă pe cel păcătos si murdar.
Purtătorul de păcat duce în spate oaia mânjită, totusi povara Sa este atât de scumpă pentru El, încât se bucură cântând: "Mi-am găsit oaia care era pierdută". Fiecare dintre voi trebuie să cugete la faptul că, personal, ati fost purtati pe umerii lui Hristos. Nici unul dintre voi să nu cultive un duh poruncitor, un spirit de îndreptătire de sine si critică; deoarece nici o oaie n-ar fi intrat vreodată în staul, dacă Păstorul nu ar fi întreprins o chinuitoare căutare în pustiu. Faptul că o singură oaie s-a pierdut a fost destul pentru a trezi simpatia Păstorului si pentru a-L pune în miscare să-Si înceapă căutarea.
Această lume mică a fost scena întrupării si suferintei Fiului lui Dumnezeu. Hristos nu a mers la lumile necăzute, ci a venit în lumea acesta, în întregime uscată si desfigurată de blestem. Perspectiva nu era favorabilă, ci cât se poate de descurajatoare. Totusi, El nu va slăbi "nici nu se va lăsa până nu va aseza dreptate pe pământ" (Is. 42,4). Noi trebuie să păstrăm în minte marea bucurie manifestată de Păstor la găsirea oii pierdute. El îi invită pe vecinii Săi: "Bucurati-vă împreună cu Mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută". Si face tot cerul să răsune de cântarea sa de bucurie. Tatăl Însusi se bucură pentru cel salvat, cântând. Ce sfântă bucurie se exprimă prin parabola aceasta! Este privilegiul nostru acela de a fi părtasi la această bucurie.
Oare voi, care aveti exemplul acesta înaintea voastră, conlucrati cu El, cu Acela care caută să mântuiască ce este pierdut? Sunteti voi împreună lucrători cu Hristos? Nu puteti să îndurati suferinta, sacrificiul si încercarea, de dragul lui Hristos? Există ocazii de a face bine sufletului celor tineri si celor gresiti. Dacă vedeti pe vreunul ale cărui cuvinte sau a cărui atitudine arată că s-a depărtat de Dumnezeu, nu-l ocărâti. Nu e lucrarea voastră de a-l osândi, ci de a vă apropia de el pentru a-i da ajutor. Luati seama la umilinta lui Hristos, la blândetea si smerenia Lui, si lucrati cum a lucrat El, cu o inimă plină de o sfintită gingăsie. "În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semintiilor lui Israel si ei vor fi poporul Meu. Asa vorbeste Domnul: 'Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă'. Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire vesnică; de aceea îti păstrez bunătatea Mea!" (Ier. 31,1-3).
Pentru a lucra asa cum a lucrat Hristos, eul trebuie să fie răstignit. Aceasta este o moarte chinuitoare, dar ea este viată, este o viată pentru suflet. "Asa vorbeste Cel Prea Înalt, a cărui locuintă este vesnică si al cărui Nume este Sfânt: 'Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca să înviorez duhurile smerite, si să îmbărbătez inimile zdrobite'" (Is. 57,15).
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
