Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A DOUA
MAI PUTINĂ PREDICARE, MAI MULTĂ ÎNVĂTARE
La adunările noastre în tabără, nu ar trebui să fie solicitati ca numai unul sau doi lucrători să facă toată lucrarea de predicare si învătare a adevărului biblic. Uneori, se poate face mai mult bine prin împărtirea participantilor în mai multe sectiuni. În felul acesta, învătătorul adevărurilor biblice poate veni mai aproape de oameni decât în marile întâlniri.
La adunările noastre în tabără este mult mai multă predicare decât ar trebui să fie. Lucrul acesta aduce o povară grea asupra predicatorilor si, drept urmare, se neglijează multe lucruri care au nevoie de o atentie deosebită. Multe lucruri mărunte, care deschid însă usa pentru cele serioase, sunt trecute cu vederea. Predicatorul este jefuit de puterea fizică si e lipsit de timpul care-i trebuie pentru meditatie si rugăciune, pentru a-si păstra propriul său suflet în iubire fată de Dumnezeu. Si atunci când se grămădesc atât de multe piedici, unele după altele, oamenii nu au timpul necesar să-si însusească ceea ce aud. Mintea le devine confuză si serviciile divine li se par plicticoase si obositoare.
Ar trebui să fie mai putină predicare si mai multă învătare. Sunt persoane care au nevoie de mai multă si de o mai clară lumină decât primesc prin auzirea de predici. Pentru a întelege cele prezentate, unii au nevoie de mai mult timp decât altii. Dacă adevărul prezentat ar putea fi făcut putin mai lămurit, atunci ei l-ar vedea, si l-ar însusi, si ar fi ca un cui bătut într-un loc sigur.
Mi-a fost arătat că adunările noastre în tabără trebuie să sporească în interes si succes. Pe măsură ce ne apropiem de sfârsit, am văzut că în adunările acestea va fi mai putină predicare si mai multă studiere a Bibliei. Vor fi grupe mici pretutindeni pe teren, cu Biblia în mână, si diferite persoane îi vor conduce la o studiere deschisă, si sub formă de conversatie, a Scripturilor.
Aceasta a fost metoda pe care Domnul Hristos i-a învătat pe ucenicii Săi să o folosească. Când multimile se adunau în jurul Mântuitorului, El dădea învătături atât ucenicilor, cât si multimii. Apoi, după cuvântare, ucenicii se amestecau printre oameni si le repetau ceea ce spusese Hristos. Adesea, cei care auzeau aplicau gresit cuvintele lui Hristos, si ucenicii le spuneau atunci ce spuneau Scripturile si ce-i învătase Hristos despre ele.
Dacă omul care consideră că este chemat de Dumnezeu spre a fi un predicator se va smeri si va învăta de la Hristos, el va deveni un adevărat învătător. Ceea ce ne trebuie nouă, la adunările noastre în tabără, este o grupă de predicatori făcuti vii prin Duhul Sfânt. Trebuie să fie mai putină predicare si mai mult tact pentru a-i învăta pe oameni cu privire la religia practică. Trebuie să li se imprime în suflet faptul că Hristos este mântuirea tuturor celor care cred. "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viată vesnică" (Ioan 3,16). Sunt subiecte de o mare importantă de care trebuie să se ocupe predicatorul Evangheliei. Hristos a spus: "Cine crede în Mine are viata vesnică" (Ioan 6, 47).
Dacă buzele predicatorului sunt atinse cu cărbune de pe altar, El va înălta pe Isus ca unica sperantă a păcătosului. Când inima vorbitorului este sfintită prin adevăr, atunci cuvintele lui vor fi realităti vii pentru sine si pentru altii. Aceia care-l aud vor cunoaste că el a fost cu Dumnezeu si că s-a apropiat de El prin rugăciune arzătoare si lucrătoare. Duhul Sfânt a căzut asupra lui, sufletul lui a simtit focul ceresc, o necesitate vitală, si el va fi în stare să compare cele spirituale între ele. Predicatorului i se va da putere pentru a dărâma cetătuile lui Satana. Inimi vor fi zdrobite prin prezentarea din partea lui a iubirii lui Dumnezeu si multi vor întreba: "Ce să fac ca să fiu mântuit?"
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
