MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:ÎNVÃTÃTURI PRACTICE ÎN LUCRAREA REFORMEI SANITARE

Marile adunãri ale poporului nostru oferã o excelentã ocazie pentru ilustrarea principiilor reformei sanitare. Acum câtiva ani, la aceste adunãri, se spuneau multe cu privire la reforma sanitarã si la folosirea unei diete vegetariene; dar, în acelasi timp, alimente cu carne erau servite la mesele din cortul unde se lua masa si se vindeau multe alimente nesãnãtoase la standul cu articole alimentare. Credinta lipsitã de fapte este moartã; si învãtãtura cu privire la reforma sanitarã, tãgãduitã de practicã, nu face cea mai profundã impresie. La urmãtoarele adunãri în tabãrã, cei cu rãspundere au dat învãtãturã atât prin teorie, cât si în mod practic. La cortul unde se servea masa, nu s-a mai servit carne, ci s-au adus din abundentã fructe, cereale si zarzavaturi. Atunci când vizitatorii întrebau de ce lipseste carnea, s-a arãtat clar si lãmurit cã aceasta nu este alimentul cel mai sãnãtos.

Pe mãsurã ce ne apropiem de încheierea timpului, trebuie sã ne ridicãm mai sus si tot mai sus în problema reformei sanitare si a cumpãtãrii crestine, prezentând-o într-un mod pozitiv si mai hotãrât. Trebuie sã ne strãduim continuu sã educãm poporul, nu numai prin cuvinte, ci si prin trãirea noastrã. Teoria si practica, unite, au o influentã hotãrâtoare.

La adunarea în tabãrã, oamenilor ar trebui sã li se dea învãtãturi cu privire la probleme de sãnãtate. La adunãrile noastre din Australia, se tineau zilnic prelegeri asupra subiectelor privitoare la sãnãtate si s-a trezit un mare interes. Pe teren, se gãsea un cort la dispozitia medicilor si surorilor medicale, unde, în mod gratuit, se dãdeau sfaturi medicale, si cortul acesta era cãutat de multi. Mii de persoane ascultau prelegerile; la sfârsitul adunãrii în tabãrã, oamenii nu erau multumiti de faptul cã lucrãrile au luat sfârsit, iar ei erau lãsati doar cu ceea ce apucaserã sã învete. În câteva orase unde s-au tinut adunãri în tabãrã, unii dintre cetãtenii de frunte au stãruit sã se înfiinteze o filialã a sanatoriului, fãgãduind si conlucrarea lor. În mai multe orase, lucrarea a început cu succes. O institutie sanitarã bine condusã dã prestigiu lucrãrii noastre în câmpurile noi. Si ea nu este de folos numai pentru oameni, ci lucrãtorii legati de ea pot sã fie de ajutor pentru slujitorii din domeniul evanghelistic.

În fiecare oras unde avem o comunitate, este nevoie de un loc unde sã se poatã da tratamente. Printre locuintele membrilor comunitãtilor noastre, sunt putine acelea care sã ofere spatiu si înlesniri pentru o bunã îngrijire a bolnavilor. Ar trebui sã se asigure un loc unde se pot da tratamente pentru bolile curente. Clãdirea poate cã nu va fi elegantã, ba poate cã va fi chiar rudimentarã, dar ar trebui sã fie înzestratã cu mijloacele necesare pentru tratamente simple. Acestea, folosite cu iscusintã, se vor dovedi o binecuvântare, nu numai pentru propriul nostru popor, ci si pentru vecinii lui, si ar putea sã fie mijlocul de a atrage multora atentia cu privire la principiile sãnãtãtii.

Este planul Domnului ca în fiecare parte a lumii sã se înfiinteze institutii pentru îngrijirea sãnãtãtii, ca ramuri ale lucrãrii de evanghelizare. Institutiile acestea trebuie sã fie uneltele Lui pentru a ajunge la o clasã de oameni la care nimic altceva nu va ajunge. Nu este nevoie sã fie clãdiri mari, dar sã fie astfel aranjate, încât în ele sã se poatã face o lucrare folositoare.

S-ar putea începe în orice loc mai deosebit, unde se tin adunãri în tabãrã. Faceti începuturi mici si dezvoltati-le pe mãsurã ce împrejurãrile o cer. Socotiti costul fiecãrei actiuni, pentru ca sã fiti siguri cã veti fi în stare sã încheiati cu bine. Solicitati cât mai putine fonduri cu putintã de la casieria bisericii. Bãrbati dotati cu credintã si pricepere financiarã sunt necesari pentru a plãnui din punct de vedere economic. Sanatoriile noastre ar trebui sã fie înfiintate cu o minimã cheltuialã. Clãdirile în care sã se înceapã lucrarea pot fi adesea procurate la un pret redus.