MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:ÎNGRIJIREA DE PROPRII NOSTRI SÃRACI

Ni se porunceste ca, atâta vreme "cât avem prilej, sã facem bine la toti, si mai ales fratilor în credintã" (Gal. 6,10). În lucrarea noastrã de binefacere, ar trebui sã se dea ajutor deosebit acelora care, prin prezentarea adevãrului, sunt convinsi si convertiti. Noi trebuie sã avem grijã de aceia care au curajul moral de a accepta adevãrul si care, ca o consecintã, îsi pierd pozitia lor socialã si nu li se mai dã de lucru pentru a-si putea întretine familiile. Ar trebui sã se ia mãsuri pentru a-i ajuta pe sãracii merituosi si a procura de lucru acelora care-L iubesc pe Dumnezeu si pãzesc poruncile Lui. Ei nu trebuie lãsati fãrã ajutor spre a avea impresia cã sunt fortati sã lucreze în Sabat sau sã moarã de foame. Aceia care iau pozitie de partea Domnului trebuie sã vadã în adventistii de ziua a saptea un popor cu inima caldã, cu lepãdare de sine si jertfire de sine, care, cu bucurie si voie bunã, îi ajutã pe fratii lor în nevoie. Despre clasa aceasta vorbeste îndeosebi Domnul atunci când spune: "Adu în casa ta pe nenorocitii fãrã adãpost" (Is. 58,7).

Trebuie sã se exercite multã grijã în alegerea slujbasilor pentru comunitãtile noi. Acestia sã fie bãrbati si femei temeinic convertiti. Sã fie alesi aceia care sunt cel mai bine calificati pentru a da învãtãturã, care pot servi atât în cuvânt, cât si în faptã. E o profundã nevoie de a se lucra în toate ramurile.

Nu lãsati ca interesul sã vã moleseascã. Gãsiti metode care vor aduce un adânc si viu interes în comunitãtile noi. Toti cei care sunt legati de bisericã ar trebui sã lucreze cu toatã capacitatea lor pentru a întãri biserica si a face adunãrile atât de pline de viatã, încât cei din afarã sã fie atrasi si interesati. Toti ar trebui sã considere drept un pãcat faptul de a lãsa ca interesul sã scadã când avem adevãrurile atât de sfinte si solemne din Scripturile Sfinte pe care sã le repetãm iar si iar. Imprimati în inima tuturor nevoia botezului cu Duhul Sfânt, a sfintirii membrilor bisericii, asa încât ei sã fie vii, sã creascã si sã aducã rod, fiind plantati de Dumnezeu.

Dumnezeu cautã lucrãtori plini de lepãdare de sine, plini de jertfire de sine. Aceia care îsi consacrã timpul dat lor de Dumnezeu în cãutarea de suflete, în lucrarea chinuitoare pentru suflete, în a veghea pentru suflete, ca unii care trebuie sã dea socotealã, vor obtine o experientã bogatã. Atunci când comunicã altora adevãrurile pretioase ale Cuvântului lui Dumnezeu, propria lor inimã se va deschide pentru pãtrunderea Cuvântului. Ei vor fi învãtati de Marele Învãtãtor.

Hristos a deschis un izvor pentru lumea pãcãtoasã, suferindã, si glasul îndurãrii dumnezeiesti se aude spunând: "Veniti suflete însetate, veniti si beti". Puteti bea din apa vietii, fãrã platã. Cine aude sã zicã: "Vino; si cine vrea, sã vinã". Fiecare suflet, femei si bãrbati, sã facã sã rãmânã solia lor. Atunci lucrarea va fi dusã în locurile pustii ale pãmântului. Se va împlini cuvântul Scripturii: "În ziua aceea Domnul va face sã se arate izvoare prin vãi si râuri prin pustie", si "veti scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii" (Ier. 41,18; 43,19-20; 12,3).