MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:FEMEILE CA LUCRÃTOARE BIBLICE

Lucrarea începutã, aceea de a ajuta surorile noastre sã-si dea seama de rãspunderea lor personalã fatã de Dumnezeu, este o lucrare bunã si necesarã. Ea a fost neglijatã multã vreme. Domnul vrea ca sã stãruim mereu asupra întelegerii valorii sufletului omenesc de cãtre aceia care nu înteleg. Iar când lucrarea aceasta este prezentatã în linii clare, simple si precise, ne putem astepta ca datoriile casnice, în loc sã fie neglijate, sã fie fãcute în mod mult mai inteligent.

Dacã putem aranja sã avem în mod regulat grupe organizate si instituite inteligent, cu privire la partea pe care o au de îndeplinit ca slujitori ai Domnului, atunci comunitãtile noastre vor avea o vitalitate ce de multã vreme le era necesarã. Calitatea, valoarea deosebitã a sufletului pentru salvarea cãruia a murit Hristos, va fi apreciatã. În general, surorile noastre au multã bãtaie de cap cu familiile lor în continuã crestere si cu greutãtile lor neapreciate. Am dorit atât de mult sã se gãseascã femei care pot fi educate spre a le ajuta pe surorile noastre sã se ridice din descurajare si sã-si dea seama cã si ele pot face o lucrare pentru Domnul. Aceasta va aduce raze de luminã în propria lor viatã, raze care se vor reflecta si în viata altora. Dumnezeu îi va binecuvânta pe toti aceia care se unesc la aceastã mare lucrare.

Multe surori tinere, ca si mai în vârstã, par sfioase atunci când este vorba de convorbiri religioase. Ele nu apreciazã ocaziile ce le au. Ele închid ferestrele sufletului, ferestre care ar trebui sã fie deschise cãtre cer, si în schimb deschid larg ferestrele lor spre pãmânt. Dar, atunci când vãd valoarea deosebit de mare a sufletului omenesc, ele vor închide ferestrele spre pãmânt, care depind de distractii lumesti si participarea la nebunie si pãcat, si vor deschide ferestrele cãtre cer, pentru a primi lucrurile spirituale. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã fie siguranta lor, nãdejdea lor, pacea lor. Atunci ele pot sã spunã: "Voi primi lumina Soarelui neprihãnirii, pentru ca ea sã lumineze si altora.

Truditorii cei mai de succes sunt aceia care, plini de voie bunã, sãvârsesc lucrarea de a-I sluji lui Dumnezeu în lucruri mici. Fiecare fiintã omeneascã trebuie sã lucreze cu firul vietii sale, tesându-l în pânzã pentru a ajuta sã se completeze modelul.

Lucrarea lui Hristos era în mare mãsurã alcãtuitã din întrevederi personale. El pretuia mult auditoriul alcãtuit dintr-o singurã persoanã. De la acel singur suflet cunostinta primitã era dusã la multi altii.

Ar trebui sã-i educãm pe tineri ca, la rândul lor, sã-i ajute pe tineri; si atunci când ei cautã sã facã lucrul acesta, vor câstiga o experientã care îi va califica sã devinã lucrãtori consacrati într-o sferã mai cuprinzãtoare. Mii de inimi pot fi atinse în modul cel mai simplu si umil. Persoanele cele mai instruite, aceia care sunt priviti si apreciati, ca fiind bãrbatii si femeile cele mai dotate din lume, sunt adesea înviorati de cuvintele simple care se revarsã din inima cuiva care-L iubeste pe Dumnezeu si care poate vorbi despre aceastã iubire tot atât de firesc dupã cum cel din lume vorbeste despre lucrurile pe care mintea lui le contemplã si cu care ea se hrãneste. Adesea, cuvintele bine pregãtite si studiate au o micã influentã. Dar cuvintele sincere si cinstite ale unui fiu sau ale unei fiice a lui Dumnezeu, rostite cu o simplitate naturalã, vor deschide usa inimii lor care multã vreme a fost închisã.

Vaietele durerilor lumii se aud pretutindeni în jurul nostru. Pãcatul îsi îngrãmãdeste umbra peste noi, si mintea noastrã trebuie sã fie gata pentru orice cuvânt si faptã bunã. Noi stim cã avem cu noi prezenta lui Isus. Dulcea influentã a Duhului Sfânt ne învatã si ne îndrumã gândurile, îndrumându-ne sã vorbim cuvinte care vor înveseli si lumina calea altora. Dacã am putea vorbi adesea surorilor noastre, si în loc sã le spunem: "Duceti-vã", le-am conduce noi însine sã lucreze asa cum am lucra noi, sã simtã asa cum simtim noi, va fi o apreciere mereu crescândã a valorii sufletului omenesc. Suntem învãtãcei, pentru ca sã putem fi învãtãtori. Gândul acesta trebuie sã fie important în mintea fiecãrui membru al bisericii.

Noi credem pe deplin în organizatia bisericeascã, dar aceasta nu înseamnã sã prescrie exact modul în care trebuie sã lucrãm, deoarece nu toate mintile pot fi câstigate prin aceleasi metode. Nimic ce tine pe servul lui Dumnezeu departe de semenii sãi nu trebuie sã fie îngãduit. Credinciosul trebuie sã lucreze pentru pãcãtos în mod individual. Fiecare persoanã trebuie sã-si tinã propria sa luminã arzând, si, dacã uleiul ceresc este turnat în candelele acestea prin tevile de aur; dacã vasele sunt golite de eu si pregãtite sã primeascã uleiul sfânt, atunci lumina se va revãrsa cu un anumit scop asupra cãrãrii pãcãtosului. Mai multã luminã se va revãrsa pe cãrarea celui rãtãcit de la o singurã luminã ca aceasta, decât printr-o întreagã procesiune de torte scoase numai pentru paradã. Consacrarea si sfintirea personalã fatã de Dumnezeu va aduce rezultate mai bune decât cea mai impunãtoare expunere.

Învãtati-le pe surorile noastre cã întrebarea lor trebuie sã fie în fiecare zi: "Doamne, ce vrei sã fac astãzi?" În fiecare vas consacrat se va turna zilnic uleiul sfânt, pentru ca la rândul sãu sã fie turnat în alte vase.

Dacã viata pe care o trãim în lumea aceasta este în totul consacratã lui Hristos, ea este o viatã de zilnicã predare. El primeste o slujire de bunã voie si fiecare suflet este propriul Sãu giuvaer. Dacã putem imprima în mintea surorilor noastre binele ce stã în puterea lor sã-l facã prin Hristos, noi vom vedea atunci sãvârsindu-se o mare lucrare. Dacã putem trezi mintea si inima sã conlucreze cu Lucrãtorul divin, noi, prin lucrarea pe care ele o pot face, putem câstiga mari biruinte. Dar eul trebuie sã fie ascuns; Hristos trebuie sã aparã ca fiind lucrãtorul.

Trebuie sã aibã loc un schimb între a primi si a da altora. Aceasta ne uneste ca împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Aceasta este lucrarea întregii vieti a crestinului. Cel care-si va pierde viata o va afla.

Capacitatea de a primi uleiul sfânt din cei doi mãslini este sporitã pe mãsurã ce primitorul revarsã din sine uleiul acela sfânt în cuvânt si faptã pentru a satisface nevoile altor suflete. O scumpã si satisfãcãtoare lucrare este aceea de a primi fãrã încetare si a da mai departe fãrã încetare.

Avem nevoie si trebuie sã avem provizii proaspete în fiecare zi. Si cât de multe suflete putem ajuta comunicând cu ele. Tot cerul asteaptã canale prin care sã poatã turna uleiul sfânt, pentru a fi o bucurie si o binecuvântare pentru altii. Dacã se face una cu Hristos, nu mã tem cã cineva va face o lucrare gresitã. Dacã El rãmâne cu noi, noi vom lucra fãrã încetare si trainic, asa încât lucrarea noastrã sã rãmânã. Plinãtatea divinã va curge prin unelte omenesti consacrate pentru a fi datã mai departe altora.

Domnul are de fãcut o lucrare pentru femei, ca si pentru bãrbati. Ei pot sãvârsi o lucrare bunã pentru Dumnezeu, dacã ei vor învãta mai întâi în scoala lui Hristos lectia blândetii, care este mai scumpã si mai importantã decât orice. Ei trebuie nu numai sã poarte Numele lui Hristos, ci sã si aibã Duhul Lui. Ei trebuie sã umble asa cum a umblat El, curãtindu-si sufletul de orice mânjiturã. Atunci ei vor fi în stare sã fie de folos si altora, prezentând toatã destoinicia lui Isus.

Femeile pot sã-si ocupe locul în lucrare, în criza aceasta, iar Domnul va lucra prin ele. Dacã sunt pãtrunse de sentimentul datoriei si lucreazã sub influenta Duhului lui Dumnezeu, ele vor avea exact acea stãpânire de sine, cerutã pentru vremea aceasta. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei pline de sacrificiu de sine lumina fetei Sale, si aceasta le va da o putere care va întrece pe cea a bãrbatilor. În familii, ele pot face o lucrare pe care bãrbatii nu o pot face, o lucrare care atinge viata lãuntricã. Ele se pot apropia de inima acelora la care bãrbatii nu pot avea intrare. Munca lor este necesarã.

Prin lucrarea femeilor care s-au predat Domnului si care se strãduiesc sã-i ajute pe cei nevoiasi si loviti de pãcat, este satisfãcutã o nevoie directã. Trebuie sã se facã o lucrare evanghelisticã personalã. Femeile care se ocupã de lucrarea aceasta duc Evanghelia în cãminele oamenilor, la drumuri si la garduri. Ele citesc Cuvântul prin familii si-l tâlcuiesc, rugându-se cu acestia, îngrijind de bolnavi, alinând nevoile lor trecãtore. Ele prezintã înaintea familiilor si persoanelor, în mod individual, influenta curãtitoare si transformatoare a adevãrului. Ele aratã cã mijlocul, calea de a afla pacea si bucuria este aceea de a-L urma pe Hristos.

Toti aceia care lucreazã pentru Dumnezeu ar trebui sã aibã însusirile combinate ale Martei si Mariei, bunãvointa de a servi si iubirea sincerã pentru adevãr. Eul si egoismul trebuie date la o parte. Dumnezeu cheamã femei, lucrãtoare, sârguincioase, lucrãtoare prudente, cu inima caldã, duioasã, si credincioasã fatã de principii. El cheamã femei care stãruiesc, care vor depãrta gândul de la eu si de la o viatã personalã comodã, si îl vor îndrepta spre Hristos, rostind cuvintele adevãrului, rugându-se cu persoanele la care pot avea acces, lucrând pentru convertirea sufletelor.

Ah, surorile mele, care este scuza noastrã, cã nu ne consacrãm tot timpul cu putintã cercetãrii Scripturilor, fãcând mintea un depozit de lucruri pretioase, pentru ca sã le putem prezenta acelora pe care nu-i intereseazã adevãrul? Se vor ridica surorile noastre pentru a face fatã situatiei? Vor lucra ele pentru Domnul?