MARTURII VOL.VI - Sectiunea a treia:CARACTERUL SI LUCRAREA PROFESORILOR

Lucrarea fãcutã în scolile noastre nu trebuie sã fie la fel ca aceea fãcutã în colegiile si seminariile lumii. În marea lucrare de educatie, instruirea în cele ale stiintei nu trebuie sã aibã un caracter inferior, ci acele cunostinte care ar pregãti un popor, care sã stea în ziua cea mare a lui Dumnezeu, trebuie sã fie considerate de primã importantã. Scolile noastre trebuie sã fie asemenea scolilor profetilor. Ele ar trebui sã fie scoli de instruire practicã, în care elevii sã poatã fi adusi sub disciplina lui Hristos si sã învete de la Marele Învãtãtor. Ele ar trebui sã fie scoli - familie - în care fiecare elev sã primeascã ajutor special din partea profesorilor lor, asa cum membrii familiei primesc ajutor în cãmin. Trebuie sã fie cultivate duiosia, simpatia, unirea si iubirea. Acolo ar trebui sã fie profesori credinciosi, devotati, lipsiti de egoism, profesori care sunt constrânsi de iubirea lui Dumnezeu si care, cu inima plinã de duiosie, vor avea grijã de sãnãtatea si fericirea elevilor. Tinta lor ar trebui sã fie aceea de a-i face pe elevii lor sã înainteze în oricare ramurã importantã a stiintei.

Ar trebui sã se aleagã profesori întelepti pentru scolile noastre, oameni care sã simtã cã au o rãspundere fatã de Dumnezeu, aceea de a imprima în mintea copiilor nevoia de a-L cunoaste pe Hristos ca Mântuitor personal. De la clasele superioare si pânã la clasele elementare, ei trebuie sã dea pe fatã o grijã deosebitã pentru salvarea elevilor si, prin strãduinte personale, sã caute sã conducã picioarele lor pe cãrãrile cele drepte. Ei ar trebui sã priveascã cu milã la aceia care au fost rãu crescuti în copilãrie si sã caute sã le remedieze defectele, care, dacã ar fi retinute, le-ar strica foarte mult caracterul. Nimeni nu poate face lucrarea aceasta, dacã nu a învãtat mai întâi în scoala lui Hristos cum sã-i învete pe altii.

Toti aceia care predau în scolile noastre ar trebui sã aibã o strânsã legãturã cu Dumnezeu si o deplinã întelegere a Cuvântului Sãu, pentru ca sã poatã fi în stare sã aducã întelepciunea si stiinta dumnezeiascã în lucrarea de educare a tineretului spre a fi de folos în viata aceasta, dar si în viata viitoare, nemuritoare. Ei trebuie sã fie bãrbati si femei care nu numai cã au o cunoastere a adevãrului, dar sunt chiar împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. "Stã scris" ar trebui sã fie exprimat în cuvintele si viata lor. Prin propria lor vietuire practicã, ei ar trebui sã învete simplitatea si deprinderi corecte în toate lucrurile. Nici un bãrbat si nici o femeie nu ar trebui sã fie legati de scolile noastre ca educatori, dacã nu au avut experientã în ceea ce priveste ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.

Directorul si profesorii au nevoie sã fie botezati cu Duhul Sfânt. Rugãciunea cãlduroasã a sufletelor zdrobite va fi primitã la tronul cerului, si Dumnezeu va rãspunde la rugãciunile acestea, la timpul Sãu, dacã ne agãtãm prin credintã de bratul Lui. Lãsati ca eul sã se cufunde în Hristos, si Hristos în Dumnezeu, si va avea loc o manifestare a puterii Sale care va face ca inimile sã se topeascã si sã se supunã. Hristos a învãtat într-un mod cu totul diferit de metodele obisnuite, iar noi trebuie sã fim împreunã lucrãtori cu El.

A-i învãta pe altii înseamnã mult mai mult decât ne putem închipui. Se cere multã iscusintã pentru ca adevãrul sã fie înteles. Pentru motivul acesta, fiecare profesor ar trebui sã se strãduiascã sã aibã o cunostintã sporitã a adevãrului spiritual; dar el nu poate obtine cunostinta aceasta, dacã se desparte de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacã vrea ca puterile si capacitãtile lui sã creascã zilnic, el trebuie sã studieze; el trebuie sã mãnânce si sã digere Cuvântul si sã lucreze în cele ale lui Hristos. Sufletul care este hrãnit cu pâinea vietii va avea fiecare capacitate învioratã de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este hrana care tine pentru viata vesnicã.

Profesorii care vor învãta de la Marele Învãtãtor vor simti ajutorul lui Dumnezeu, ca si Daniel si tovarãsii lui. Ei au nevoie sã urce cãtre cer, nu sã rãmânã în câmpie. Experienta crestinã trebuie sã fie unitã cu orice educatie adevãratã. "Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sã fiti o casã duhovniceascã, o preotie sfântã, si sã aduceti jertfe duhovnicesti, plãcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2,5). Profesorii si elevii ar trebui sã studieze reprezentarea aceasta si sã vadã dacã sunt din categoria care, prin bogãtia harului dat, obtine experienta aceea pe care trebuie s-o aibã fiecare copil al lui Dumnezeu mai înainte de a trece într-o clasã superioarã. În tot timpul lucrãrii lor de instruire, profesorii trebuie sã împartã luminã de la tronul lui Dumnezeu, deoarece educatia este o lucrare al cãrei efect se va vedea în decursul veacurilor nesfârsite ale vesniciei.

Profesorii ar trebui sã-i facã pe elevi sã gândeascã si sã înteleagã în mod clar, pentru ei însisi, adevãrul. Nu e de ajuns ca profesorul sã explice sau ca elevul sã creadã; trebuie sã se trezeascã spiritul cercetãrii, si elevul trebuie sã fie pus sã explice adevãrul cu propriile sale cuvinte, dovedind în felul acesta cã vede puterea lui si face aplicatia. Prin eforturi chinuitoare, ar trebui ca adevãrurile vitale sã fie astfel imprimate în minte. Lucrarea aceasta s-ar putea sã fie de duratã, un proces lent, dar este de o mai mare valoare decât trecerea în fugã prin subiecte importante, fãrã sã li se dea atentia cuvenitã. Dumnezeu asteaptã ca institutiile Sale sã exceleze fatã de acelea ale lumii, deoarece ele sunt reprezentantele Lui. Oamenii care sunt cu adevãrat legati de Dumnezeu vor dovedi lumii cã o putere mai presus de cea omeneascã se gãseste la cârmã.

Profesorii nostri au nevoia sã fie fãrã încetare învãtãcei. Reformatorii au nevoie sã fie ei însisi reformati, nu numai în metodele lor de lucru, ci si în propriile lor inimi. Ei au nevoie sã fie transformati prin harul lui Dumnezeu. Atunci când Nicodem, un mare învãtãtor în Israel, a venit la Isus, Domnul i-a pus înainte conditiile vietii divine, învãtându-l chiar alfabetul convertirii. Nicodem a întrebat: "Cum se poate face asa ceva?" "Tu esti învãtãtorul lui Israel", i-a rãspuns Hristos "si nu pricepi aceste lucruri?" Întrebarea aceasta s-ar putea pune multora dintre aceia care detin acum pozitia de profesori, dar care au neglijat pregãtirea necesarã, care sã-i califice pentru aceastã lucrare. Dacã cuvintele lui Hristos ar fi primite în suflet, ar fi o întelegere mult mai înaltã, o cunoastere spiritualã mult mai profundã a ceea ce înseamnã ucenic, un sincer urmas al lui Hristos si un educator pe care El îl poate aproba.