MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:BOTEZUL

Orânduirile botezului si ale Cinei Domnului constituie doi stâlpi monumentali, unul în afara si altul înãuntrul bisericii. Asupra acestor orânduiri, Hristos a înscris Numele adevãratului Dumnezeu.

Hristos a fãcut din botez semnul intrãrii în Împãrãtia Lui spiritualã. El a fãcut din aceasta o conditie hotãrâtã, pe care trebuie sã o împlineascã toti aceia care doresc sã fie recunoscuti ca fiind sub autoritatea Tatãlui, a Fiului si a Duhului Sfânt. Mai înainte ca cineva sã-si gãseascã un cãmin în bisericã, mai înainte de a trece pragul Împãrãtiei spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie sã primeascã întipãrirea Numelui divin: "Domnul neprihãnirea noastrã" (Ier. 23,6).

Botezul este o foarte solemnã renuntare la lume. Aceia care sunt botezati în întreitul Nume al Tatãlui, al Fiului si al Duhului Sfânt, declarã public, chiar de la intrarea lor în viata de crestin, cã au pãrãsit serviciul lui Satana si au devenit membri ai familiei împãrãtesti, copii ai Împãratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: "Iesiti din mijlocul lor si despãrtiti-vã de ei(...) nu vã atingeti de ce este necurat". Si fatã de ei este împlinitã profetia: "Vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã, si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" (2 Cor. 6,17-18).

E nevoie de o deplinã pregãtire din partea candidatilor la botez. Ei au nevoie de mai multã instruire credincioasã decât li s-a dat de obicei. Principiile vietii crestine ar trebui sã fie clar arãtate acelora care au venit de curând la adevãr. Nimeni nu trebuie sã se sprijine pe mãrturisirea lor de credintã, ca fiind o dovadã cã ei au o legãturã mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar sã zicem: "Cred", ci sã practicãm adevãrul.

Prin conformarea fatã de voia lui Dumnezeu, noi dovedim, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastrã si prin caracterul nostru, legãtura noastrã cu El. Ori de câte ori cineva renuntã la pãcat, care este cãlcarea Legii, viata lui va fi adusã în ascultare de Lege, la o deplinã ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului studiatã cu bãgare de seamã, glasul constiintei, ostenelile Spiritului produc în inimã adevãrata iubire fatã de Hristos, care S-a dat ca pret de rãscumpãrare a fiintei în ascultare. Linia de demarcatie va fi clarã si distinctã între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu si pãzesc poruncile Sale si aceia care nu-L iubesc si dispretuiesc preceptele Sale.

Crestinii credinciosi, bãrbati si femei, ar trebui sã aibã un profund interes în a aduce sufletul convins de pãcat la o corectã cunoastere a neprihãnirii lui Hristos Isus. Dacã unii dintre noi au îngãduit ca dorinta dupã satisfacerea egoistã a poftelor sã detinã locul suprem în viata lor, credinciosii sinceri ar trebui sã vegheze asupra acestor suflete ca unii care trebuie sã dea socotealã. Ei nu trebuie sã neglijeze învãtarea credincioasã, duioasã si iubitoare, atât de esentialã pentru tinerii convertiti, pentru ca sã nu fie o lucrare fãcutã cu jumãtate de inimã. Chiar cei dintâi pasi ar trebui sã fie bine fãcuti.

Satana nu doreste ca cineva sã-si dea seama de necesitatea unei totale predãri fatã de Dumnezeu. Atunci când sufletul neglijeazã sã facã aceastã predare, pãcatul nu e pãrãsit; pofte si pasiuni se luptã sã devinã stãpâne; ispita întunecã constiinta, asa încât adevãrata consacrare nu are loc. Dacã toti si-ar da seama de lupta pe care fiecare suflet trebuie sã o ducã cu agentii satanici care cautã sã prindã în cursã, sã momeascã, sã însele, ar fi datã pe fatã o lucrare mult mai plinã de sârguintã pentru cei care sunt tineri în credintã.

Sufletele acestea, lãsate singure, sunt adesea ispitite si ele nu-si dau seama de rãul ascuns în ispite. Trebuie sã considere cã e privilegiul lor de a cere sfat. Trebuie sã caute societatea acelora care pot sã le ajute. Prin legãtura cu aceia care-L iubesc pe Dumnezeu si se tem de El, ele vor primi putere.

Conversatia noastrã cu sufletele acestea trebuie sã aibã un caracter spiritual si încurajator. Domnul noteazã luptele fiecãrui suflet slab, cuprins de îndoieli, care se luptã, si El îi va ajuta pe toti aceia care apeleazã la El. Ei vor vedea cerul deschis înaintea lor si îngerii lui Dumnezeu coborând si urcând scara strãlucitoare de luminã pe care ei se strãduiesc sã urce.

Lucrarea pãrintilor. Pãrintii ai cãror copii doresc sã fie botezati au o lucrare de fãcut, atât în ceea ce priveste cercetarea de sine, cât si în instruirea în mod credincios a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântã si mai însemnatã si trebuie sã fie o deplinã întelegere a importantei ei. Ea înseamnã pocãintã în ce priveste pãcatul si intrarea într-o viatã nouã în Isus Hristos. Nu trebuie sã se dea pe fatã o grabã necuvenitã pentru a primi botezul. Atât pãrintii, cât si copiii trebuie sã-si facã bine socotelile. Consimtind la botezarea copiilor lor, pãrintii îsi iau obligatia solemnã de a fi administratori credinciosi pentru acesti copii, pentru a-i cãlãuzi la formarea caracterului lor. Ei îsi iau angajamentul sã-i apere cu un interes deosebit pe acesti miei ai turmei, pentru ca ei sã nu dezonoreze credinta pe care o au.

Copiilor trebuie sã li se facã o instruire religioasã din anii cei mai fragezi ai lor. Aceasta ar trebui sã fie datã nu într-un spirit osânditor, ci într-un spirit de voie bunã si fericire. Mamele trebuie sã fie mereu de veghe, ca nu cumva asupra copiilor lor sã vinã ispita în asa fel, încât sã nu fie recunoscutã de ei. Pãrintii ar trebui sã-i apere pe copiii lor prin învãtãturi plãcute si întelepte. În calitate de prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiti de experientã, ei ar trebui sã-i ajute în lucrarea câstigãrii biruintei, pentru cã a fi biruitori pentru ei înseamnã totul. Ei ar trebui sã considere cã scumpii lor copilasi, care cautã sã facã ceea ce este drept, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului si ar trebui sã aibã un viu interes în a-i ajuta pe acestia sã meargã pe calea ascultãrii de Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, pãrintii ar trebui sã-i învete, zi dupã zi, ce înseamnã a fi copii ai lui Dumnezeu si a supune vointa în ascultare de El. Învãtati-i cã ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de pãrinti. Aceasta trebuie sã fie o lucrare zilnicã si de fiecare orã. Pãrintilor, vegheati si vã rugati, faceti din copii prietenii vostri.

Când vremea cea mai fericitã din viata lor a sosit, si în inima lor ei Îl iubesc pe Dumnezeu si doresc sã fie botezati, atunci procedati cu ei cu credinciosie. Înainte de a primi botezul, întrebati-i dacã pentru ei principalul lor scop în viatã este de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneti-le cum sã înceapã. Primele lectii sunt de cea mai mare însemnãtate. În simplitate, învãtati-i cum sã facã cel dintâi serviciu pentru Dumnezeu. Faceti ca lucrul sã fie cât mai usor de înteles cu putintã. Explicati ce înseamnã a-I preda Domnului eul, a face exact asa cum ne îndrumã Cuvântul Sãu, sub cãlãuzirea pãrintilor crestini.

Dupã o instruire credincioasã, dacã sunteti multumiti cã fiii vostri înteleg însemnãtatea convertirii si a botezului si s-au pocãit cu adevãrat, lãsati ca ei sã fie botezati. Dar, repet, mai întâi pregãtiti-vã pentru a actiona ca pãstori credinciosi în cãlãuzirea picioarelor neexperimentate pe cãrarea îngustã a ascultãrii. Dumnezeu trebuie sã lucreze în pãrinti, pentru ca ei sã poatã da copiilor lor o pildã bunã în ceea ce priveste iubirea, curtoazia si smerenia crestinã, cum si în ceea ce priveste predarea completã a eului, lui Hristos. Dacã consimtiti ca fiii si fiicele voastre sã se boteze si apoi îi lãsati sã facã ceea ce vor ei, socotind cã n-aveti nici o datorie anume de a le mentine picioarele pe cãrarea cea dreaptã, voi însivã sunteti atunci rãspunzãtori, dacã ei îsi pierd credinta, curajul si interesul fatã de adevãr.

Lucrarea pastorului. Candidatii ajunsi la maturitate ar trebui sã înteleagã mai bine decât cei mai tineri care este datoria lor; pastorul bisericii are si el o datorie de împlinit fatã de aceste suflete, aceea de a sti dacã ei au sau nu obiceiuri si deprinderi rele. E de datoria pastorului sã aibã adunãri speciale cu ei. Tineti-le lecturi biblice, vorbiti-le si rugati-vã cu ei si arãtati-le lãmurit ce anume cere Domnul de la ei. Cititi-le învãtãtura Bibliei cu privire la convertire. Arãtati-le care sunt roadele convertirii, dovada cã ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Arãtati-le cã adevãrata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor si a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie sã fie pãrãsite. Pãcatele vorbirii de rãu, geloziei, neascultãrii trebuie sã fie îndepãrtate. O luptã trebuie sã se dea împotriva oricãrei trãsãturi rele de caracter. Atunci pãcãtosul poate sã-si însuseascã în chip întelegãtor fãgãduinta: "Cereti si vi se va da" (Mat. 7,7).

Cercetarea calitãtilor de ucenic a acelora care se prezintã la botez nu se face atât de strict cum ar trebui. Trebuie sã se stie dacã ei iau numai numele de adventist de ziua a saptea sau dacã iau pozitie de partea Domnului pentru a iesi din lume si a fi deosebiti si a nu se atinge de ce este necurat. Înainte de botez, ar trebui sã aibã loc o deplinã cercetare cu privire la experienta candidatilor. Cercetarea aceasta sã nu se facã într-un mod rece si distant, ci amabil, duios, îndreptând atentia noilor convertiti spre Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii. Aplicati la candidatii pentru botez cuvintele Evangheliei.

Unul dintre punctele asupra cãrora noii veniti la credintã vor avea nevoie de instruire este subiectul îmbrãcãmintii. Sã se procedeze în mod credincios cu noii convertiti. Sunt ei usuratici în ceea ce priveste îmbrãcãmintea? Cultivã ei mândria inimii? Idolatria îmbrãcãmintii este o boalã moralã. Ea nu trebuie sã fie adusã în viata cea nouã. În cele mai multe cazuri, supunerea fatã de cerintele Evangheliei va cere o hotãrâtã schimbare în îmbrãcãminte.

Nu trebuie sã existe nepãsare în îmbrãcãminte. Pentru Numele lui Hristos, ai cãrui martori suntem, ar trebui sã facem tot ce se poate mai bine pentru înfãtisarea noastrã. La serviciul de la tabernacol, Dumnezeu a arãtat fiecare amãnunt al vesmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învãtati cã El are o preferintã cu privire la îmbrãcãmintea celor care-L servesc. Îndrumãrile date cu privire la vesmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece vesmântul lui era simbolic. Tot asa, îmbrãcãmintea urmasilor lui Hristos trebuie sã fie simbolicã. Înfãtisarea noastrã, în toate privintele, ar trebui sã fie caracterizatã prin simplitate, modestie si curãtenie. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobã schimbãrile în îmbrãcãminte numai de dragul modei, ca sã arãtãm la fel cu lumea. Crestinii nu trebuie sã se împodobeascã cu podoabe scumpe si lucruri costisitoare.

Cuvintele Scripturii cu privire la îmbrãcãminte ar trebui sã fie cercetate cu grijã. Avem nevoie sã întelegem ceea ce Domnul cerului apreciazã, chiar si în îmbrãcarea corpului. Toti cei ce cautã cu sârguintã harul lui Hristos vor tine seama de cuvintele pretioase, de învãtãturile inspirate de Dumnezeu. Chiar si stilul îmbrãcãmintii va exprima adevãrul Evangheliei.

Toti cei care studiazã viata lui Hristos si practicã învãtãturile Lui vor ajunge asemenea Domnului. Influenta lor va fi ca a Lui. Ei vor da pe fatã un caracter sãnãtos. Când umblã pe cãrarea smeritã a ascultãrii, fãcând voia lui Dumnezeu, ei exercitã o influentã care ajutã la înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu si la puritatea sãnãtoasã a lucrãrii Sale. În sufletele acestea pe deplin convertite, lumea urmeazã sã aibã o mãrturie cu privire la puterea sfintitoare a adevãrului asupra caracterului omenesc.

Cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos, exprimatã în caracter, este o înãltare mai presus de orice ar fi mai de pret pe pãmânt sau în cer. Este educatia cea mai înaltã. Ea este cheia care deschide portile cetãtii ceresti. Este intentia lui Dumnezeu ca toti aceia care se îmbracã cu Hristos, prin botez, sã posede aceastã cunostintã. Si este datoria servilor lui Dumnezeu sã punã înaintea acestor suflete privilegiul înaltei lor chemãri în Isus Hristos.

Ori de câte ori lucrul acesta este cu putintã, botezul trebuie sã fie sãvârsit într-un lac limpede sau într-o apã curgãtoare. Dati acestei ocazii toatã importanta si solemnitatea ce se poate da. La un astfel de serviciu, îngerii lui Dumnezeu sunt totdeauna prezenti.

Acela care sãvârseste actul botezului ar trebui sã caute sã facã din acesta ocazia unei influente solemne si sacre asupra tuturor celor ce iau parte la el. Fiecare orânduire a bisericii ar trebui sã fie condusã de o asa manierã, încât sã fie înãltãtoare în influenta ei. Nimic nu trebuie sã fie fãcut ca ceva de rând sau fãrã valoare sau sã fie pus pe o treaptã cu lucrurile de rând. Comunitãtile noastre ar trebui sã fie educate sã dea mai mult respect si mai multã stimã slujbei sfinte a lui Dumnezeu. De modul cum predicatorii aduc la îndeplinire serviciile legate de închinare si adorarea lui Dumnezeu, depinde educatia si instruirea poporului. Micile fapte care educã, formeazã si disciplineazã sufletul pentru vesnicie au o nemãsuratã însemnãtate în ceea ce priveste sfintirea bisericii.

În fiecare comunitate ar trebui sã se procure costume sau halate pentru candidatii la botez. Lucrul acesta nu trebuie sã fie privit ca o zadarnicã cheltuire de bani. Acesta este unul dintre lucrurile ce se cer ca ascultare de îndemnul: "Toate sã se facã în chip cuviincios si cu rânduialã" (1 Cor. 14,40).

Nu este bine ca o comunitate sã depindã de costumele (halatele) împrumutate de la o altã comunitate. Adesea, când sunt necesare costumele, ele nu sunt de gãsit; cineva care le-a împrumutat a neglijat sã le aducã înapoi. În privinta aceasta, fiecare comunitate ar trebui sã ia mãsuri pentru satisfacerea propriilor ei nevoi. Sã se strângã un fond în scopul acesta. Dacã întreaga comunitate se uneste în aceastã lucrare, nu va fi o povarã prea mare. Costumele (halatele) ar trebui sã fie fãcute dintr-un material trainic, cu o culoare închisã, pe care apa sã n-o decoloreze, si sã aibã pe poale niste greutãti de plumb. Sã fie simple, bine fãcute, dupã un model care sã fi fost aprobat. Sã nu se încerce împodobirea lor, sã fie fãrã garnituri sau încretituri. Orice falã, împopotonare si podoabã sunt cu totul ne la locul lor. Atunci când candidatii înteleg bine însemnãtatea actului, ei nu vor avea nici o dorintã personalã de împodobire. Dar nu trebuie sã fie nici zdrente si nici lipsã de bun gust, deoarece aceasta ar fi o ofensã la adresa lui Dumnezeu. Tot ce este legat de acest act sfânt ar trebui sã dea pe fatã o cât mai desãvârsitã pregãtire cu putintã.

Angajamentele pe care le luãm la botez sunt larg cuprinzãtoare. Noi suntem îngropati în Numele Tatãlui, al Fiului si al Duhului Sfânt, într-o asemãnare a mortii lui Hristos, si suntem ridicati ca sã trãim o viatã nouã, asemenea învierii Lui. Viata noastrã trebuie sã fie unitã cu viata lui Hristos. De aici înainte, credinciosul trebuie sã nu uite cã este consacrat lui Dumnezeu, lui Hristos si Duhului Sfânt. Tuturor consideratiilor lumesti, el trebuie sã le acorde locul secund fatã de noua sa legãturã. În mod public, el a declarat cã nu va mai trãi în mândrie si satisfacerea poftelor sale. El nu mai duce deloc o viatã lipsitã de griji si nepãsãtoare. El a fãcut un legãmânt cu Dumnezeu. El a murit fatã de lume. El trebuie sã trãiascã pentru Domnul, sã foloseascã pentru El toate capacitãtile ce i-au fost încredintate, nepierzând niciodatã din vedere faptul cã el poartã semnãtura lui Dumnezeu, cã este un cetãtean al Împãrãtiei lui Hristos, pãrtas de naturã dumnezeiascã. El trebuie sã supunã lui Dumnezeu tot ceea ce este si tot ceea ce are el, folosind toate darurile spre slava lui Dumnezeu si a Numelui Sãu.

Obligatiile asumate cu prilejul întelegerii de naturã spiritualã, fãcute la botez, sunt reciproce. Atunci când fiintele omenesti îsi fac partea lor, ascultând din toatã inima, ele au dreptul sã se roa-ge: "Sã se stie Doamne, cã Tu esti Dumnezeul lui Israel". Faptul cã voi ati fost botezati în Numele Tatãlui, al Fiului si al Duhului Sfânt, este o asigurare cã, dacã veti cere ajutorul Lor, Puterile acestea vã vor ajuta în orice situatie grea. Domnul va auzi si va rãspunde rugãciunilor înãltate de sincerii Sãi urmasi, care poartã jugul lui Hristos si învatã în scoala Lui blândetea si smerenia.

"Dacã deci ati înviat împreunã cu Hristos, sã umblati dupã lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Gânditi-vã la lucrurile de sus, nu la cele de pe pãmânt. Cãci voi ati murit si viata voastrã este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu" (Col.3,1-3).

"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, îmbrãcati-vã cu o inimã plinã de îndurare, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelungã rãbdare. Îngãduiti-vã unii pe altii, si dacã unul are pricinã sã se plângã de altul, iertati-vã unul pe altul. Cum v-a iertat si Hristos, asa iertati-vã si voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrãcati-vã cu dragostea, care este legãtura desãvârsirii. Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati ca sã alcãtuiti un singur trup, sã stãpâneascã inimile voastre, si fiti recunoscãtori(...) Si orice faceti, cu cuvântul sau cu fapta, sã faceti totul în Numele Domnului Isus, si multumiti prin El, lui Dumnezeu Tatãl" (Col. 3,12-17).