Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A DOUA
ADUNĂRI DE MULTUMIRE
La serviciile de la adunările noastre în tabără ar trebui să fie muzică vocală si instrumentală. Instrumentele muzicale au fost folosite pe vremuri la serviciile religioase. Închinătorii lăudau pe Dumnezeu cu harpa si timbalul, si muzica instrumentală ar trebui să-si aibă locul ei la serviciile noastre. Ea va face ca interesul să sporească. Si ar trebui să aibă loc în fiecare zi o adunare de laudă si multumire, un serviciu simplu de multumiri la adresa lui Dumnezeu. Ar fi mult mai multă putere în adunările noastre în tabără, dacă am avea o adevărată întelegere a bunătătii, milei si îndelungii răbdări a lui Dumnezeu si dacă de pe buzele noastre s-ar revărsa mai multe laude pentru onoarea si slava Numelui Lui. Avem nevoie să cultivăm mai multă căldură în suflet. Domnul zice: "Cine aduce multumiri ca jertfă, acela Mă proslăveste" (Ps. 50,23).
Lucrarea lui Satana este aceea de a vorbi despre cele care-l privesc pe el, si el e încântat ca oamenii să vorbească despre puterea, despre lucrarea lui prin copiii oamenilor. Prin dedare la asemenea convorbiri, mintea se întunecă, nemultumită si respingătoare. Noi putem deveni canale de transmisie ale lui Satana, prin care se revarsă cuvinte care nu aduc lumina soarelui în nici o inimă. Dar să ne hotărâm să nu fie asa. Să ne hotărâm să nu fim canale prin care Satana să transmită gânduri întristătoare, neplăcute. Cuvintele noastre să nu fie o mireasmă de moarte spre moarte, ci de viată spre viată.
Prin cuvintele pe care le spunem oamenilor si prin rugăciunile pe care le înăltăm, Dumnezeu doreste să dăm o dovadă de netăgăduit că avem o viată spirituală. Noi nu ne bucurăm de plinătatea binecuvântării pe care Domnul a pregătit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu credintă. Dacă am exercita credinta în Cuvântul viului Dumnezeu, am avea cele mai bogate binecuvântări. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa noastră de credintă; de aceea nu putem împărtăsi altora viată, aducând o mărturie vie si înăltătoare. Noi nu putem da ceea ce nu avem.
Dacă vom umbla smeriti cu Dumnezeu, dacă vom lucra în Spiritul lui Hristos, nimeni dintre noi nu va purta poveri grele. Noi le vom pune asupra Marelui purtător de poveri. Atunci putem să asteptăm biruinta în prezenta lui Dumnezeu, în comuniunea iubirii Sale. De la început până la sfârsit, fiecare adunare în tabără poate fi un praznic al dragostei, datorită prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Tot cerul e interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, mii de mii si de zece mii de ori zece mii, sunt însărcinati să servească celor care vor mosteni mântuirea. Ei ne feresc de rău si dau înapoi puterile întunericului care caută nimicirea noastră. Nu avem noi oare motive să fim recunoscători în fiecare clipă, să fim recunoscători chiar si atunci când în mod aparent se ivesc greutăti pe cărarea noastră?
Domnul Însusi este sprijinul nostru. "Strigă de bucurie fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te si saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!"(...) Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine" (sef. 3,14.17). Aceasta este mărturia pe care Domnul doreste să o prezentăm lumii. Lauda Lui să fie pururea în inimile noastre si pe buzele noastre.
O asemenea mărturie va avea influentă asupra altora. Atunci când căutăm să-i întoarcem pe oameni de la plăcerea îngăduintelor egoiste, de a-si asigura fericirea, trebuie să le arătăm că noi avem ceva mai bun decât ceea ce caută ei. Când Isus a vorbit cu femeia samariteancă, El n-a mustrat-o că a venit să scoată apă din fântâna lui Iacov, ci i-a prezentat ceva de o nespus de mare valoare. În comparatie cu fântâna lui Iacov, El i-a prezentat fântâna apelor vii. "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu", a zis El, "si Cine este Cel ce-ti zice: 'Dă-Mi să beau', tu singură ai fi cerut să bei, si El ti-ar fi dat apă vie(...) Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va tâsni în viată vesnică" (Ioan 4,10-14).
Biserica are nevoie de o experientă proaspătă, vie, a membrilor, care au deprinderea de a fi în legătură cu Dumnezeu. Mărturii si rugăciuni seci, fără viată, lipsite de manifestarea lui Hristos în ele, nu sunt un ajutor pentru oameni. Dacă toti aceia care se pretind a fi copii ai lui Dumnezeu ar fi plini de credintă, de lumină si de viată, ce mărturie minunată s-ar da acelora care vin să asculte adevărul! Si cât de multe suflete s-ar putea câstiga la Hristos!
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
