MARTURII VOL.VI - Sectiunea a doua:LUCRAREA EVANGHELISTICÃ si ADUNÃRILE ÎN TABÃRÃ

"Ce frumoase sunt pe munti picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: 'Dumnezeul tãu împãrãteste!"

Adunãrile în tabãrã alcãtuiesc unul din cele mai de seamã instrumente din lucrarea noastrã. Aceasta este una din metodele cu cel mai mare efect pentru a atrage atentia oamenilor, pentru a ajunge la toate clasele sociale cu invitatia Evangheliei. Timpul în care trãim noi este un timp de intensã agitatie. Ambitia si rãzboiul, plãcerea si câstigul financiar absorb mintile oamenilor. Satana vede cã timpul lui e scurt, si el a pus la lucru toate uneltele lui, pentru ca oamenii sã poatã fi înselati, amãgiti, ocupati, si fermecati pânã când se sfârseste punerea la probã, si usa harului se închide pentru totdeauna. Este lucrarea noastrã aceea de a da lumii întregi - oricãrei natiuni, oricãrui neam, oricãrei limbi si oricãrui popor - adevãrurile mântuitoare ale îngerului al treilea. Dar a sti cum sã ajungem la oamenii din marile centre populate a fost si este o problemã grea. Nu ni se îngãduie intrarea în diferite biserici. În orase, sãlile mari sunt costisitoare, si în cele mai multe cazuri putini vor veni la sãlile cele mai bune. Am fost vorbiti de rãu de cãtre aceia care nu ne cunosteau. Temeiurile credintei noastre nu sunt întelese de popor, si noi am fost priviti ca fanatici, care, din ignorantã, tin sâmbãta în loc de duminicã. În lucrarea noastrã eram pusi în încurcãturã, nestiind cum sã ne deschidem calea prin barierele spiritului lumesc si ale prejudecãtii si sã aducem înaintea oamenilor adevãrurile pretioase care înseamnã atât de mult pentru ei. Domnul ne-a dat îndrumarea cã adunãrile în tabãrã constituie unul din cele mai importante mijloace pentru împlinirea acestei lucrãri.

Noi trebuie sã plãnuim întelepteste, ca oamenii sã poatã avea ocazia de a auzi ei însisi ultima solie de har pentru lume. Oamenii ar trebui sã fie avertizati, spre a se pregãti pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu, care a si sosit. Nu avem timp de pierdut. Trebuie sã facem tot ce putem pentru a ajunge la oameni acolo unde sunt ei. Lumea ajunge acum la hotarul nepocãintei si dispretuirii legilor guvernãrii lui Dumnezeu. În fiecare oras al lumii noastre trebuie sã fie proclamatã solia de avertizare. Tot ce se poate face trebuie sã se facã fãrã întârziere.

Adunãrile noastre în tabãrã mai au un scop, unul pregãtitor în vederea acestui lucru. Ele trebuie sã promoveze o viatã spiritualã în mijlocul propriului nostru popor. Lumea, în întelepciunea ei, nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Lumea nu poate sã vadã frumusetea, gratia, bunãtatea si sfintenia adevãrului divin. Si, pentru ca oamenii sã poatã întelege aceasta, trebuie sã existe un canal prin care sã ajungã în mijlocul lumii. Biserica a fost fãcutã canalul acela. Hristos ni se descoperã nouã, pentru ca noi sã-L putem descoperi altora. Prin poporul Sãu trebuie sã se dea pe fatã bogãtiile si slava acestui neasemuit dar.

Dumnezeu a încredintat mâinilor noastre o lucrare deosebit de sfântã si avem nevoie sã ne întâlnim pentru a primi instructiuni, pentru a fi pregãtiti sã îndeplinim lucrarea Lui. Noi avem nevoie sã întelegem ce parte suntem chemati fiecare sã îndeplinim pentru dezvoltarea lucrãrii lui Dumnezeu pe pãmânt, pentru apãrarea sfintei Legi a lui Dumnezeu si pentru înãltarea Mântuitorului ca "Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii" (Ioan 1,29). Avem nevoie sã ne adunãm împreunã si sã primim atingerea divinã pentru a întelege lucrarea noastrã în familie. Pãrintii au nevoie sã înteleagã cum pot trimite, din sanctuarul cãminului, pe fiii si fiicele lor în asa fel formati si educati, încât sã poatã fi pregãtiti sã strãluceascã în lume ca lumini. Avem nevoie sã întelegem ceva cu privire la diviziunea muncii si la felul cum trebuie fãcutã fiecare parte a lucrãrii. Fiecare trebuie sã înteleagã partea pe care el o are de fãcut, pentru ca sã fie armonie în plan si în muncã în lucrarea unitã a tuturor.