MARTURII VOL.VI - Sectiunea I:LUCRAREA PENTRU TIMPUL ACESTA

Stãm la pragul unor mari si solemne evenimente. Profetiile se împlinesc. În cãrtile din ceruri se înscrie o istorie stranie si plinã de evenimente. Totul în lumea noastrã este în frãmântare. Sunt rãzboaie si vesti de rãzboaie. Neamurile s-au mâniat si a venit vremea ca mortii sã fie judecati. Evenimentele sunt în schimbare, ca sã aducã ziua lui Dumnezeu, care se grãbeste foarte mult. Nu mai rãmâne, ca sã zicem asa, decât o clipã. Dar, cu toate cã acum un neam se ridicã deja împotriva altui neam si o împãrãtie împotriva altei împãrãtii, încã nu este confruntarea generalã. Cele patru vânturi încã mai sunt tinute, pânã ce servii lui Dumnezeu vor fi sigilati pe frunti. Apoi, puterile pãmântului îsi vor pune în miscare fortele pentru marea bãtãlie de pe urmã.

Satana este foarte preocupat, fãcându-si planurile pentru ultimul mare conflict, când toti vor lua pozitie. Dupã ce Evanghelia a fost proclamatã în lume timp de aproape douã mii de ani, Satana încã mai prezintã bãrbatilor si femeilor aceeasi scenã pe care a prezentat-o lui Hristos. În chip minunat, el face ca împãrãtiile lumii, în slava lor, sã treacã pe dinaintea oamenilor. El fãgãduieste aceste împãrãtii tuturor celor care cad înaintea lui si i se închinã. În felul acesta, el cautã sã-i aducã pe oameni sub dominatia lui.

Satana lucreazã pânã la epuizare pentru a se face ca Dumnezeu si pentru a-i nimici pe toti aceia care se împotrivesc puterii lui. Si astãzi lumea se pleacã înaintea lui. Puterea lui este primitã ca fiind puterea lui Dumnezeu. Se împlineste profetia din Apocalips, cum cã "tot pãmântul se mira dupã fiarã" (Apoc. 13,3).

Oamenii, în mândria lor oarbã, se laudã cu minunatul progres si cultura lor; dar ochiului celui Atotstiutor i se descoperã vinovãtia si stricãciunea lãuntricã. Strãjerii ceresti vãd pãmântul plin de violentã si crimã. Bogãtia este obtinutã prin tot soiul de jefuiri, nu numai jefuirea oamenilor, ci si jefuirea lui Dumnezeu. Oamenii folosesc mijloacele Lui pentru a-si satisface egoismul. Pe tot ce pot pune mâna este fãcut sã slujeascã lãcomiei lor. Predominã avaritia si poftele trupesti. Oamenii cultivã însusirile primului mare amãgitor. Ei l-au primit ca dumnezeu si s-au umplut de duhul lui.

Dar norul mâniei judecãtii atârnã peste ei, având în el elementele care au nimicit Sodoma. În viziunea sa, cu privire la lucrurile viitoare, profetul Ioan a privit scena aceasta. Aceastã închinare la idoli i-a fost descoperitã si i se pãrea ca si cum întreaga lume stã la pragul pierzãrii. Dar când a privit cu adânc interes, el a vãzut ceata celor care tineau poruncile lui Dumnezeu si care aveau pe fruntile lor sigiliul viului Dumnezeu si a zis: "Aici este rãbdarea sfintilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Si am auzit un glas din cer care zicea: 'Scrie: Ferice de acum încolo de mortii, care mor în Domnul'. 'Da' zice Domnul; ' ei se vor odihni de ostenelile lor, cãci faptele lor îi urmeazã!' Apoi m-am uitat si iatã un nor alb; si pe nor sedea cineva care semãna cu un fiu al omului; pe cap avea o cununã de aur; iar în mânã, o secerã ascutitã. Si un alt înger a iesit din Templu, si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: 'Pune secera Ta si secerã: pentru cã a venit ceasul sã seceri, si secerisul pãmântului este copt'. Atunci Cel ce sedea pe nor Si-a aruncat secera pe pãmânt. Si pãmântul a fost secerat. Si din Templul, care este în cer, a iesit un alt înger, care avea si el un cosor ascutit. Si un alt înger, care avea stãpânire asupra focului, a iesit din altar, si a strigat tare cãtre cel ce avea cosorul cel ascutit: 'Pune cosorul tãu cel ascutit, si culege strugurii viei pãmântului, cãci strugurii ei sunt copti'. Si îngerul si-a aruncat cosorul pe pãmânt, a cules via pãmântului, si-a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu" (Apoc. 14,12-19).

Când izbucneste furtuna mâniei lui Dumnezeu asupra lumii, va fi o descoperire îngrozitoare pentru suflete sã vadã cã locasul lor a fost luat de ape, deoarece era clãdit pe nisip. Acestora trebuie sã li se prezinte avertizarea înainte de a fi prea târziu. Ar trebui sã simtim acum rãspunderea de a lucra cu râvnã puternicã pentru a face cunoscut si altora adevãrurile pe care le-a dat Dumnezeu pentru timpul de fatã. Oricâtã râvnã am avea nu e prea mult.

Inima lui Dumnezeu este miscatã. Sufletele sunt foarte pretioase înaintea Lui. Pentru lumea aceasta a plâns Hristos în agonie; pentru lumea aceasta a fost El rãstignit. Dumnezeu a încredintat singurului Sãu Fiu lucrarea de a-i salva pe pãcãtosi si El doreste ca noi sã-i iubim pe semenii nostri asa cum ne-a iubit El. El doreste sã-i vadã pe aceia care au o cunoastere a adevãrului, împãrtãsind aceastã cunostintã si semenilor lor.

Acum e timpul sã se dea ultima avertizare. În prezentarea adevãrului pentru timpul de fatã este o putere specialã; dar câtã vreme va mai dãinui? Numai un scurt timp. Dacã a fost cândva o crizã, aceasta este acum. Toti îsi hotãrãsc acum destinul lor vesnic. Oamenii au nevoie sã fie treziti ca sã-si dea seama de solemnitatea timpului si de apropierea zilei când timpul de probã se va încheia. Eforturi hotãrâte trebuie depuse pentru a duce solia pentru timpul acesta în mod prioritar înaintea oamenilor. Îngerul al treilea trebuie sã meargã înainte cu o mare putere. Nimeni sã nu ignore aceastã lucrare sau sã o trateze ca fiind de micã importantã.

Lumina pe care am primit-o asupra soliei îngerului al treilea este adevãrata luminã. Semnul fiarei este exact ceea ce s-a proclamat cã este. Nu totul este înteles în legãturã cu aceastã problemã si nici nu va fi înteles pânã nu se desface sulul; dar în lumea noastrã trebuie sã se sãvârseascã o lucrare foarte solemnã. Domnul porunceste servilor Sãi: "Strigã în gura mare, nu te opri! Înaltã-ti glasul ca o trâmbitã si vesteste poporului Meu nelegiuirile Lui, casei lui Iacov, pãcatele ei!" (Is. 58,1).

Nu trebuie sã aibã loc o schimbare în liniile generale ale lucrãrii noastre. Ea trebuie sã stea tot atât de clarã si deosebitã cum a fãcut-o profetia. Noi nu trebuie sã intrãm în nici o confederatie cu lumea, închipuindu-ne cã fãcând asa vom realiza mai mult. Dacã unii stau în cale, pentru a împiedica înaintarea lucrãrii pe cãile rânduite de Dumnezeu, ei vor fi neplãcuti înaintea lui Dumnezeu. Nici o ramurã a adevãrului, care a fãcut din adventistii de ziua a saptea ceea ce sunt ei azi, nu trebuie sã fie slãbitã. Noi avem vechile pietre de hotar ale adevãrului, experienta si datoria si trebuie sã stãm tari în apãrarea principiilor noastre în fata întregii lumi.

Este esential ca oamenii sã fie pregãtiti sã prezinte Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu tuturor popoarelor. Oamenii de toate treptele sociale si de toate capacitãtile, cu feluritele lor daruri, trebuie sã conlucreze armonios în vederea unui rezultat comun. Ei trebuie sã se uneascã în lucrarea de a aduce oamenilor adevãrul, fiecare lucrãtor îndeplinind însãrcinarea lui specialã.

Cei trei îngeri din Apocalips 14 sunt reprezentati ca zburând prin mijlocul cerului, simbolizând lucrarea de a proclama prima, a doua si a treia solie îngereascã. Toti sunt legati laolaltã. Dovezile adevãrului dãinuitor si pururea viu al acestor mari solii, care înseamnã atât de mult pentru bisericã, care au trezit o opozitie atât de intensã din partea lumii religioase, nu au pierit. Satana cautã fãrã încetare sã arunce o umbrã asupra acestor solii, asa încât poporul lui Dumnezeu sã nu înteleagã bine importanta lor, timpul si locul lor; dar ele trãiesc si trebuie sã exercite puterea lor asupra experientei noastre religioase atât cât mai este timp.

Influenta acestor solii s-a adâncit si lãrgit, punând în miscare resorturile actiunii în mii de inimi, aducând la existentã institutii de învãtãmânt, edituri si institutii de sãnãtate. Toate acestea sunt mijloace de lucru ale lui Dumnezeu pentru a conlucra în marea lucrare reprezentatã de primul, al doilea si al treilea înger - lucrarea de avertizare a locuitorilor lumii cã Hristos vine a doua oarã cu putere si slavã mare.

Fratilor si surorilor, as vrea sã vã pot spune ceva care sã vã trezeascã fatã de importanta acestui timp, fatã de semnificatia evenimentelor care au loc acum. Vã atrag atentia la miscãrile agresive ce au loc acum pentru restrângerea libertãtii religioase. Monumentul de aducere aminte, sfintit de Dumnezeu, a fost dãrâmat, si în locul lui a fost asezat în fata lumii un sabat neadevãrat, care nu are nici o sfintenie. Si, în timp ce puterile întunericului agitã elementele din adânc, Domnul Dumnezeul cerului trimite putere de sus pentru a face fatã pericolelor, trezind instrumentele Sale vii, ca ele sã înalte Legea cerului. Acum, chiar acum este timpul nostru pentru a lucra în tãri strãine. Atunci când America, tara libertãtii religioase, se va uni cu papalitatea pentru constrângerea constiintei si a-i obliga pe oameni sã onoreze sabatul cel fals, oamenii din fiecare tarã de pe glob vor fi determinati sã urmeze exemplul ei. Poporul nostru nu este nici pe jumãtate treaz pentru a face tot ce-i stã în putere cu mijloacele ce îi stau la îndemânã, pentru a vesti mai departe si a extinde solia de avertizare.

Domnul Dumnezeul cerului nu va trimite judecãtile Sale asupra lumii, din cauza neascultãrii si a abaterii, pânã ce El nu-Si va trimite strãjerii Sãi sã dea avertizarea. El nu va încheia timpul de probã pânã ce solia nu va fi proclamatã mai lãmurit. Legea lui Dumnezeu trebuie sã fie proslãvitã, cererile ei trebuie sã fie prezentate în caracterul ei adevãrat si sacru, ca oamenii sã fie adusi sã hotãrascã pentru sau contra adevãrului. Totusi, lucrarea va fi scurtatã în dreptate. Solia dreptãtii lui Hristos trebuie sã rãsune de la un capãt la celãlalt al pãmântului pentru a pregãti calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului al treilea.

Nu existã lucrare în lumea noastrã, atât de mare, atât de sacrã si atât de glorioasã; nu e nici o lucrare pe care Dumnezeu sã o onoreze atât de mult, ca aceastã lucrare a Evangheliei. Solia prezentatã în vremea aceasta este ultima solie de har pentru o lume cãzutã. Cei care au privilegiul de a auzi solia aceasta si care persistã în a refuza sã ia seama la avertizare, leapãdã ultima lor nãdejde de mântuire. Nu va mai fi un alt timp de probã.

Cuvântul adevãrului, "stã scris", este Evanghelia pe care noi o predicãm. Înaintea acestui pom al vietii nu e pusã nici o sabie de foc. Toti cei care vor pot gusta din el. Nu e nici o putere care sã fie în stare sã împiedice vreun suflet sã guste din rodul lui. Toti pot mânca si trãi vesnic.

Tainele în care îngerii vor sã-si adânceascã privirile, pe care prooroci, împãrati si oameni neprihãniti au dorit sã le înteleagã, biserica rãmãsitei le va aduce la luminã prin solii de la Dumnezeu. Proorocii au proorocit cu privire la lucrurile acestea; si au dorit sã înteleagã ceea ce au prevestit, dar lor nu li s-a oferit privilegiul acesta. Ei au dorit sã vadã ceea ce vedem noi si sã audã ceea ce auzim noi, dar n-au putut. Ei vor cunoaste totul când va veni Hristos a doua oarã; când, înconjurati de o multime de suflete pe care nimeni nu o poate numãra, El tãlmãceste eliberarea adusã la îndeplinire prin marea jertfã a Lui.

Adevãrurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie seacã; dar în solia aceasta urmeazã sã fie prezentat Hristos, Cel Viu. El urmeazã sã fie descoperit ca fiind Cel dintâi si Cel de pe urmã, ca EU SUNT, Rãdãcina si Ramura lui David, si ca Luceafãrul strãlucitor al diminetii. Prin solia aceasta, trebuie sã se manifeste în fata lumii caracterul lui Dumnezeu în Hristos. Trebuie sã fie fãcutã sã rãsune chemarea: "Suie-te pe un munte înalt, ca sã vestesti Sionului vestea cea bunã; înaltã-ti glasul cu putere ca sã vestesti Ierusalimului vestea cea bunã; înaltã-ti glasul, nu te teme, si spune cetãtilor lui Iuda: 'Iatã Dumnezeul vostru! Iatã, Domnul Dumnezeu vine cu putere si porunceste cu bratul Lui. Iatã cã plata este cu El, si rãsplãtirile vin înaintea Lui. El Îsi va paste turma ca un Pãstor, va lua mieii în brate, îi va duce la sânul Lui, si va cãlãuzi blând oile care alãpteazã" (Isaia 40,9-11).

Acum, împreunã cu Ioan Botezãtorul, noi trebuie sã îndreptãm atentia oamenilor la Isus, zicând: "Iatã Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii" (Ioan 1,21). Acum, ca niciodatã mai înainte, urmeazã sã fie proclamatã chemarea: "Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine si sã bea". "Si Duhul si Mireasa zic: 'Vino!' si cine aude sã zicã: 'Vino!' Si celui ce îi este sete, sã vinã; cine vrea sã ia apa vietii fãrã platã!" (Apoc. 22,7; Ioan 7,37).

E o mare lucrare de fãcut si trebuie sã fie depus orice efort posibil pentru a-L descoperi pe Hristos ca Mântuitor, iertãtor de pãcat, Hristos ca Purtãtor de pãcat, Hristos ca Luceafãr de dimineatã, strãlucitor; iar Domnul va face sã aflãm favoare înaintea lumii pânã ce lucrarea noastrã se va termina.

În timp ce îngerii tin încã cele patru vânturi, noi trebuie sã lucrãm cu toate puterile noastre. Noi trebuie sã ducem fãrã întârziere solia noastrã. Trebuie sã dovedim Universului ceresc si oamenilor, în aceastã generatie stricatã, cã religia noastrã este o credintã si o putere al cãrei Autor este Hristos, si Cuvântul Sãu este proorocie dumnezeiascã. Sufletele oamenilor atârnã acum în cumpãnã. Ei vor fi sau supusi ai Împãrãtiei lui Dumnezeu, sau sclavi ai despotismului lui Satana. Toti trebuie sã aibã privilegiul de a apuca nãdejdea ce le este pusã înainte, în Evanghelie. Dar cum pot ei sã audã fãrã un propovãduitor? Familia omeneascã are nevoie de o pregãtire moralã, o pregãtire a caracterului, ca sã poatã sta în prezenta lui Dumnezeu. Sunt suflete care stau sã piarã din pricina greselilor speculative, care predominã si care sunt calculate sã strice efectul soliei Evangheliei. Cine sunt aceia care se vor consacra acum pe deplin pentru a deveni împreunã lucrãtori cu Dumnezeu?

Când vezi pericolul si mizeria lumii sub influenta lucrãrii lui Satana, nu-ti epuiza energiile ce ti-au fost date de Dumnezeu în lamentãri zadarnice, ci treci la lucru pentru tine si pentru altii. Trezeste-te si simte o povarã pentru toti cei care pier. Dacã nu sunt câstigati la Hristos, ei vor pierde o vesnicie de fericire. Gândeste-te la ceea ce e cu putintã ca ei sã câstige. Sufletul pe care Dumnezeu l-a creat si Hristos l-a rãscumpãrat este de mare valoare datoritã posibilitãtilor care-i stau înainte, avantajelor spirituale ce i-au fost acordate, capacitãtilor ce le poate avea dacã este vitalizat de Cuvântul lui Dumnezeu, si nemuririi pe care o poate obtine prin Dãtãtorul vietii, dacã este ascultãtor. Un suflet este de mai mare valoare pentru cer decât o lume întreagã de bunuri: case, terenuri si bani. Pentru convertirea unui singur suflet trebuie sã întrebuintãm puterile noastre pânã la extrem. Un suflet câstigat la Hristos va face sã strãluceascã de jur împrejurul sãu lumina cerului, strãbãtând întunericul moral si salvând alte suflete.

Dacã Hristos a lãsat pe cele nouãzeci si nouã, pentru ca sã caute si sã mântuiascã singura oaie pierdutã, putem fi noi oare îndreptãtiti fãcând mai putin? Neglijând a lucra asa cum a lucrat Hristos, a jertfi asa cum a jertfit El, nu este oare aceasta o trãdare a unor sfinte însãrcinãri, o insultã la adresa lui Dumnezeu?

Sunati alarma de-a lungul si de-a latul pãmântului. Spuneti oamenilor cã ziua Domnului este aproape si se grãbeste foarte mult. Nimeni sã nu fie lãsat neavertizat. Am fi putut fi chiar noi în locul bietelor suflete care sunt în rãtãcire. Am fi putut sã ne gãsim printre barbari. Potrivit cu adevãrul pe care l-am primit în plus fatã de altii, suntem datori sã le aducem acest adevãr la cunostintã.

Nu avem timp de pierdut. Sfârsitul e aproape. Mersul de la un loc la altul pentru a rãspândi adevãrul va fi în curând îngrãdit prin primejdii dintr-o parte sau alta. Totul va fi pus înainte pentru a închide drumul înaintea solilor lui Dumnezeu, asa încât ei sã nu mai poatã face ceea ce este cu putintã sã facã acum. Noi trebuie sã privim în fatã lucrarea ce o avem de fãcut si sã înaintãm cât mai repede cu putintã într-o activitate plinã de zel. Din lumina datã mie de Dumnezeu stiu cã puterile întunericului lucreazã cu o intensã energie pe dedesubt si pe nesimtite. Satana înainteazã pentru a prinde pe cei ce dorm acum, asemenea unui lup care-si înhatã prada. Acum avem avertizãri pe care le putem da, acum avem de fãcut o lucrare; dar în curând va fi mult mai dificil decât ne putem noi închipui. Dumnezeu sã ne ajute sã ne pãstrãm pe drumul luminii, sã lucrãm cu privirea atintitã la Isus, Conducãtorul nostru, si cu rãbdare si perseverentã sã mergem înainte pentru a câstiga biruinta.