MARTURII VOL.VI - SECTIUNEA ÎNTÂI PERSPECTIVA

"Ridicati-vã ochii, si priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris".

Este scopul lui Dumnezeu ca sã manifeste prin poporul Sãu principiile Împãrãtiei Sale. Pentru ca sã poatã da pe fatã principiile acestea în viatã si caracter, El doreste sã-i separe pe cei din poporul Sãu de obiceiurile, deprinderile si practicile lumii. El cautã sã-i apropie de Sine, pentru ca sã le poatã face cunoscutã voia Sa.

Acesta a fost scopul Sãu cu eliberarea lui Israel din Egipt. La rugul arzând, Moise a primit de la Dumnezeu solia pentru împãratul Egiptului: "Lasã pe poporul Meu sã plece, ca sã-Mi slujeascã" (Ex. 7,16). Cu brat puternic si cu mânã întinsã, Dumnezeu a scos multimea evreilor din tara robiei. Minunatã a fost eliberarea pe care El a sãvârsit-o pentru ei, pedepsind pe vrãjmasii lor, care au refuzat sã asculte de Cuvântul Sãu, cu o nimicire deplinã.

Dumnezeu dorea sã separe pe poporul Sãu de lume si sã-l pregãteascã sã primeascã Cuvântul Sãu. Din Egipt, El i-a condus pe israeliti la Muntele Sinai, unde le-a descoperit slava Sa. Aici nu exista nimic care sã le atragã sentimentele sau sã le abatã mintea de la Dumnezeu; si atunci când marea multime privea la muntii înalti, care se înãltau deasupra capetelor lor, ei îsi dãdeau seama de nimicnicia lor înaintea lui Dumnezeu. Lângã stâncile acestea de nemiscat, numai prin puterea vointei lui Dumnezeu El a comunicat cu oamenii. Iar pentru ca totdeauna Cuvântul Sãu sã poatã fi clar si distinct în mintea lor, El proclamã în mijlocul tunetelor, si fulgerelor, cu o mãretie înspãimântãtoare, Legea pe care o dãduse în Paradis si care era o transcriere a caracterului Sãu. Iar cuvintele au fost scrise pe table de piatrã cu degetul lui Dumnezeu. Astfel vointa vesnicului Dumnezeu a fost descoperitã unui popor chemat sã facã cunoscut oricãrui neam, oricãrei limbi si oricãrui popor principiile cârmuirii Sale în cer si pe pãmânt.

La aceeasi lucrare a chemat El pe poporul Sãu în generatia aceasta. Lor le-a descoperit voia Sa si de la ei cere ascultare. În zilele de pe urmã ale istoriei acestui pãmânt, vocea care a vorbit de pe Sinai încã mai spune oamenilor: "Sã nu ai alti dumnezei afarã de Mine" (Ex. 20,3). Omul si-a pus vointa împotriva vointei lui Dumnezeu, dar el nu poate aduce la tãcere acest cuvânt ce porunceste. Mintea omeneascã nu poate ajunge niciodatã sã înteleagã pe deplin obligatia sa fatã de puterea superioarã, dar nici nu poate sã fugã de obligatie. Teorii si speculatii profunde pot sã abunde, oamenii pot încerca sã aseze stiinta în opozitie cu revelatia, si în felul acesta sã îndepãrteze Legea lui Dumnezeu; dar mai puternic si tot mai puternic, Duhul Sfânt va aduce înaintea lor porunca: "Domnului, Dumnezeului tãu sã te închini si numai Lui sã-I slujesti" (Mat. 4,10).

Cum trateazã lumea Legea lui Dumnezeu? Pretutindeni, oamenii actioneazã împotriva preceptelor divine. În dorinta lor de a fugi de purtarea crucii, care însoteste ascultarea, pânã si bisericile se alãturã marelui apostat, cu pretentia cã Legea lui Dumnezeu a fost schimbatã sau abrogatã. Oamenii, în oarba lor mândrie, se laudã cu progresul minunat si cu cultura lor; dar veghetorii ceresti vãd pãmântul plin de coruptie si violentã. Din cauza pãcatului, atmosfera lumii noastre a ajuns ca atmosfera unui lagãr de ciumati.

O mare lucrare trebuie fãcutã în prezentarea înaintea oamenilor a adevãrurilor mântuitoare ale Evangheliei. Acesta este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a stãvili valul stricãciunii morale. Acesta este mijlocul Sãu pentru a reface în om chipul Lui moral. El este leacul Lui fatã de dezorganizarea universalã. El este puterea care îi atrage pe oameni laolaltã si-i uneste. Lucrarea soliei îngerului al treilea este de a prezenta adevãrurile acestea. Domnul intentioneazã ca prezentarea acestei solii sã fie cea mai înaltã si cea mai mare lucrare ce se sãvârseste în lume, în zilele acestea.

Satana stãruie fãrã încetare ca oamenii sã accepte principiile lui. În felul acesta, el cautã sã-I zãdãrniceascã lucrarea lui Dumnezeu. El cautã fãrã încetare sã arate pe cei alesi ai lui Dumnezeu ca fiind niste oameni amãgiti. El este pârâtorul fratilor, iar puterea lui învinuitoare o foloseste mereu împotriva celor care sãvârsesc neprihãnirea. Domnul doreste sã rãspundã prin poporul Sãu la învinuirile lui Satana, arãtând roadele ascultãrii fatã de principiile drepte.

Toatã lumina trecutului, toatã lumina care strãluceste în prezent si se întinde peste viitor, asa cum se descoperã în Cuvântul lui Dumnezeu, este pentru fiecare suflet care o va primi. Slava acestei lumini, care este însãsi slava caracterului lui Hristos, trebuie sã se manifeste în crestin ca persoanã aparte, în familie, în bisericã, în slujitorii Cuvântului, în fiecare institutie înfiintatã de poporul lui Dumnezeu. Domnul intentioneazã ca toate acestea sã fie simboluri a ceea ce se poate face pentru lume. Ele trebuie sã fie exemplificãri ale puterii mântuitoare a adevãrurilor Evangheliei. Ele sunt unelte lucrãtoare pentru împlinirea marelui scop al lui Dumnezeu fatã de neamul omenesc.

Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie canal pentru lucrarea celei mai mari influente din Univers. În viziunea lui Zaharia, cei doi mãslini ce stau înaintea lui Dumnezeu sunt înfãtisati ca revãrsând din ei uleiul auriu prin tevile de aur în rezervoarele sanctuarului. Din acestea sunt alimentate candelele sanctuarului, pentru ca ele sã poatã da continuu o luminã puternicã si strãlucitoare. Tot la fel, de la cei unsi, care stau în prezenta lui Dumnezeu, se transmite plinãtatea luminii si iubirii divine poporului Sãu, pentru ca ei sã poatã transmite la altii luminã, bucurie si înviorare. Ei trebuie sã devinã canale, prin care instrumentele divine sã transmitã lumii fluxul puternic al iubirii lui Dumnezeu.

Scopul pe care Dumnezeu cautã sã-l realizeze prin poporul Sãu de astãzi este acelasi ca cel pe care a dorit sã-l realizeze prin Israel când l-a scos din Egipt. Privind la bunãtatea, îndurarea, dreptatea si iubirea lui Dumnezeu, date pe fatã în bisericã, lumea urmeazã sã aibã o exemplificare a caracterului Sãu. Si atunci când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificatã în viatã, chiar si lumea va recunoaste superioritatea acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, se tem de El si Îi servesc mai presus de oricare alt popor de pe pãmânt. Domnul are privirea îndreptatã asupra oricãrui membru din poporul Sãu; El are planuri pentru fiecare dintre ei. Este planul Lui ca aceia care practicã sfintele Lui precepte sã fie un popor deosebit. Poporului lui Dumnezeu de astãzi, ca si vechiului Israel, îi apartin cuvintele scrise de Moise prin Spiritul Inspiratiei: "Tu esti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tãu; Domnul Dumnezeul tãu te-a ales, ca sã fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pãmântului" (Deut. 7,6). "Iatã, v-am învãtat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca sã le împliniti în tara pe care o veti lua în stãpânire. Sã le pãziti si sã le împliniti; cãci aceasta va fi întelepciunea si priceperea voastrã înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: 'Acest neam mare este un popor cu totul întelept si priceput!' Care este, în adevãr, neamul acela asa de mare, încât sã fi avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemãm? Si care este neamul acela asa de mare, încât sã aibã legi si porunci asa de drepte, cum este toatã legea aceasta pe care v-o pun astãzi înainte?" (Deut. 4,5-8).

Nici chiar cuvintele acestea nu ajung sã exprime mãrimea si slava planului pe care Dumnezeu vrea sã-l realizeze prin poporul Sãu. Nu numai lumii acesteia, ci Universului întreg trebuie sã-i facem cunoscute principiile Împãrãtiei Sale. Apostolul Pavel, scriind prin Spiritul Sfânt, zice: "Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta sã vestesc Neamurilor bogãtiile nepãtrunse ale lui Hristos si sã pun în luminã înaintea tuturor care este isprãvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a fãcut toate lucrurile; pentru ca domniile si stãpânirile din locurile ceresti sã cunoascã azi, prin bisericã, întelepciunea nespus de feluritã a lui Dumnezeu" (Efes. 3,8-10).

"Fratilor, am ajuns o priveliste pentru lume, îngeri si oameni". "Ce fel de oameni ar trebui sã fiti voi, printr-o purtare sfântã si evlavioasã, asteptând si grãbind venirea zilei lui Dumnezeu?" (1 Cor. 4,9; 2 Petru 3,11.12).

Pentru a da pe fatã caracterul lui Dumnezeu, pentru ca sã nu ne înselãm pe noi însine, biserica si lumea printr-un crestinism prefãcut, trebuie sã-L cunoastem personal pe Dumnezeu. Dacã avem comuniune cu Dumnezeu, suntem servii Lui, chiar dacã niciodatã nu vom predica vreunei adunãri. Noi suntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu în a prezenta desãvârsirea caracterului Sãu în natura omeneascã.