Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 - (1876)
BIOGRAFII BIBLICE
Vietile raportate în Biblie sunt istorisiri autentice ale persoanelor reale. De la Adam si, succesiv, pe parcursul generatiilor, până la vremea apostolilor, avem un raport clar si simplu despre ce s-a întâmplat în realitate si experienta veritabilă a personajelor reale. Pentru multi este un subiect de mirare ca istoria inspirată să relateze din viata oamenilor buni fapte care pătează caracterul lor moral. Necredinciosii sesizează cu mare satisfactie aceste păcate si iau în bătaie de joc pe făptasi. Scriitorii inspirati nu mărturisesc neadevăruri spre a preveni ca paginile istoriei sacre să fie întunecate de informatii despre slăbiciunile si greselile omenesti. Scribii lui Dumnezeu au scris cum li s-a dictat de Duhul Sfânt, ei însisi neavând controlul lucrării. Ei au scris adevărul literal si sunt descoperite fapte sumbre si respingătoare din motive pe care mintea noastră mărginită nu le poate pricepe pe deplin.
Aceasta este una din cele mai bune dovezi despre autenticitatea Scripturilor că adevărul nu este răuvoitor comentat si nici păcatele personajelor principale suprimate. Multi vor sustine că este o problemă usoară să relatezi ce s-a întâmplat într-o viată obisnuită. Dar este fapt dovedit că este o imposibilitate omenească să redai o istorisire nepărtinitoare despre un contemporan; si este tot atât de dificil să povestesti, fără să te abati de la adevăr, istoria unei persoane sau popor cu a cărui carieră am devenit familiarizati. Mintea umană este atât de supusă fată de prejudecată, încât este aproape imposibil pentru ca ea să trateze subiectul fără părtinire. Fie că greselile persoanei în cauză sunt scoase în evidentă ca fiind bătătoare la ochi, fie virtutile ei strălucesc cu o strălucire neîntunecată, întocmai după cum are scriitorul prejudecată pentru ea sau împotriva ei. Oricât ar intentiona istoricul să fie nepărtinitor, toti criticii vor fi de acord că este o problemă foarte grea să fie într-adevăr asa.
Dar ungerea divină, ridicată mai presus de slăbiciunile naturii omenesti, spune adevărul gol-golut. Cât de multe biografii au fost scrise despre crestini fără greseli, care în viata lor de cămin si relatiile cu biserica au strălucit ca exemple de evlavie imaculată. Nici un cusur n-a pătat frumusetea sfinteniei lor, nici o greseală nu este raportată spre a ne aminti că ei erau lut obisnuit si supusi ispitelor comune ale naturii omenesti. Totusi dacă pana inspirată ar fi scris istoria vietii lor, cât de diferită ar fi apărut. Ar fi fost descoperite slăbiciunea omenească, lupte cu egoismul, bigotism si mândrie, poate păcate ascunse si continuă luptă dintre spirit si fire pământească. Nici chiar jurnalele personale nu descopăr pe paginile lor faptele păcătoase ale scriitorului. Uneori conflictele cu cel rău sunt raportate, dar numai când cel drept a câstigat biruinta. Dar ele pot contine un raport fidel despre faptele de laudă si străduinte nobile; aceasta, de asemenea, când scriitorul intentionează în mod cinstit să păstreze un jurnal fidel al viatii lui. Este urmarea imposibilitătii umane să descoperim greselile noastre pentru posibila cercetare de către prietenii nostri.
Dacă buna noastră Biblie ar fi fost scrisă de persoane neinspirate, ea ar fi prezentat o cu totul altă înfătisare si ar fi fost un studiu descurajant pentru fiintele omenesti, care se luptă cu slăbiciuni naturale si ispitirile unui vrăjmas viclean. Dar asa cum este ea, noi avem un raport corect al experientelor religioase ale personajelor de seamă din istoria biblică. Bărbati pe care i-a favorizat Dumnezeu, si cărora le-a încredintat responsabilităti mari, au fost biruiti uneori de ispită si au comis păcate, întocmai cum si noi, în zilele de astăzi, ne luptăm, sovăim, si adesea cădem în greseală. Dar este încurajator pentru inima noastră descurajatoare să stim că prin harul lui Dumnezeu, ea poate câstiga vigoare spre a se ridica din nou deasupra naturii ei rele; si, amintindu-ne acest lucru, suntem gata să reînnoim lupta.
Murmurările vechiului Israel si nemultumirea lor rebelă, ca si puternicile minuni făcute în favoarea lor si pedeapsa pentru idolatria si nerecunostinta lor, sunt raportate pentru folosul nostru. Pilda vechiului Israel este dată ca avertizare pentru poporul lui Dumnezeu pentru ca ei să evite necredinta si să scape de mânia Lui. Dacă nelegiuirile Evreilor ar fi fost omise din Raportul Sacru, si ar fi fost raportate numai virtutile lor, istoria lor n-ar fi reusit să ne învete lectia care ne învată ea.
Necredinciosii si iubitorii de păcate îsi scuză păcatele lor citând păcătosenia bărbatilor cărora Dumnezeu le-a dat autoritate în vremurile vechi. Ei sustin că dacă acesti bărbati sfinti au cedat ispitei si au comis păcate, nu trebuie să fie de mirare dacă si ei vor fi vinovati de fapte rele; si lasă să se înteleagă că, la urma urmei, ei nu sunt asa de răi, dat fiind faptul că au în fata lor exemple de păcătosenie atât de ilustre. Principiul dreptătii cere o istorisire fidelă a faptelor pentru folosul tuturor celor care vor citi vreodată Raportul Sacru. Aici vedem dovezile întelepciunii divine. Nouă ni se cere să ascultăm de Legea lui Dumnezeu si nu suntem doar informati cât priveste pedeapsa neascultării, ci avem povestită, spre folosul si avertizarea noastră, istoria lui Adam si Eva din Paradis, si tristele rezultate ale neascultării lor de poruncile lui Dumnezeu. Raportul este complet si explicit. Legea dată omului în Eden este raportată împreună cu pedeapsa care urmează în caz de neascultare fată de ea. Apoi urmează istorisirea ispitei si a căderii, si pedeapsa aplicată părintilor nostri care au gresit. Exemplul lor ne este dat ca avertizare împotriva neascultării, pentru ca noi să putem fi siguri că plata păcatului este moartea, si că dreptatea care pedepseste a lui Dumnezeu nu greseste niciodată, si că El pretinde de la fiintele create de El o strictă consideratie pentru poruncile Sale. Când a fost proclamată Legea la Sinai, cât de precisă a fost pedeapsa anuntată, cât de sigură avea să urmeze pedeapsa după călcarea acelei Legi, si cât de clare sunt raportate cazurile ca dovadă a acelui fapt!
Pana inspiratiei, credincioasă fată de sarcina ei, ne vorbeste despre păcatele care au învins pe Noe, Lot, Moise, Avraam, David si Solomon, si că chiar spiritul puternic al lui Ilie a slăbit în fata ispitei din timpul încercării lui de groază. Neascultarea lui Iona si idolatria lui Israel sunt raportate fidel. Lepădarea de Hristos a lui Petru, controversa aspră a lui Pavel si Barnaba, slăbiciunile si defectele profetilor si ale apostolilor, sunt toate arătate de Duhul Sfânt, care ridică cortina de pe inima umană. Acolo se află în fata noastră vietile credinciosilor, cu toate greselile si nebuniile lor, care sunt intentionate ca o lectie pentru toate generatiile care vor urma. Dacă ei ar fi fost fără cusur, ei ar fi fost mai mult decât oameni, si natura noastră păcătoasă ar pierde orice nădejde să ajungă vreodată la acel punct de desăvârsire. Dar văzând unde au luptat ei si au căzut, unde au prins curaj din nou si, prin harul lui Dumnezeu, au câstigat, noi suntem încurajati să trecem peste obstacolele pe care ni le pune în cale natura noastră degenerată.
Dumnezeu a fost întotdeauna fidel să pedepsească păcatul. El a trimis pe profetii Săi să avertizeze pe cei vinovati, să denunte păcatele lor si să rostească pedeapsa asupra lor. Cei care întreabă de ce prezintă Cuvântul lui Dumnezeu păcatele poporului Său într-o manieră atât de lămurită pentru ca batjocoritorii să ia în derâdere pe sfinti si să-i compătimească, trebuie să ia în considerare faptul că toate au fost scrise pentru informarea lor, ca ei să poată evita relele raportate si să imite numai neprihănirea celor care au slujit pe Domnul.
Noi avem nevoie tocmai de astfel de lectii ca cele date de Biblie, pentru că cu descoperirea păcatului este raportată pedeapsa care urmează. Mâhnirea si căinta celor vinovati si tânguirea sufletului bolnav de păcat, vin la noi din trecut, si ne spun că omul avea nevoie, atunci ca si acum, de îndurarea iertătoare a lui Dumnezeu. Ea ne învată că în timp ce El este un pedepsitor al păcatului, El se îndură si iartă pe păcătosul care se pocăieste. În providenta Sa Domnul a văzut că este potrivit să învete si să avertizeze pe poporul Său în diferite feluri. Prin poruncă directă scrieri sfinte, si prin Spiritul profetiei El le face cunoscută vointa Sa. Lucrarea mea este să spun lămurit poporului lui Dumnezeu greselile si erorile lui. Pentru că păcatele unor anumite persoane au fost scoase la lumină, nu este nici o dramă că ei stau mai rău înaintea Domnului decât multi dintre cei ale căror defecte nu sunt arătate. Dar eu am arătat că nu-mi revine mie să-mi aleg lucrarea, ci în umilintă să ascult de vointa lui Dumnezeu. Greselile si faptele rele din viata pretinsilor crestini sunt arătate pentru informarea celor care sunt expusi să cadă în aceleasi ispite. Experienta unuia serveste ca un semnal luminos spre a avertiza pe altii despre pericolul stâncilor.
În felul acesta sunt descoperite cursele si planurile lui Satana, importanta desăvârsirii caracterului crestin, si mijloacele prin care se poate obtine acest rezultat. Dumnezeu arată în felul acesta ce este necesar pentru asigurarea binecuvântării Lui. Există o predispozitie din partea multora să lase să se trezească simtăminte de răzvrătire dacă sunt mustrate păcatele lor personale. Spiritul acestor generatii este: "Spuneti-ne lucruri măgulitoare." (Isaia 30:10) Dar spiritul profetiei spune numai adevărul. Nelegiuirea abundă, si iubirea multora care mărturisesc a fi urmasi ai lui Hristos devine rece. Ei sunt orbi fată de păcătosenia inimii lor, si nu simt starea lor slabă si neajutorată. Dumnezeu îndurător ridică cortina si arată că în spatele scenei există un ochi care vede vinovătia lor ascunsă si motivele actiunilor lor. Păcatele bisericilor populare sunt date cu spoială. Multi membri îsi satisfac viciile cele mai grosolane si sunt cufundati în nelegiuire. Babilonul este căzut si a ajuns o închisoare a oricărei păsări necurate si urâte! Păcatele cele mai revoltătoare ale veacului găsesc adăpost sub pelerina Crestinătătii. Multi vestesc că Legea lui Dumnezeu a fost desfiintată, si desigur că viata lor este conformă cu credinta lor. Dacă nu există Lege, atunci nu există nici călcare de lege, si nici păcat, pentru că păcatul este călcarea legii.
Firea pământească este vrăjmasă împotriva lui Dumnezeu si ea se răzvrăteste contra vointei Lui. Lasă să renunti odată la jugul ascultării si inconstient se alunecă în nelegiuirea păcatului. Nelegiuirea abundă printre cei care vorbesc minunat despre libertatea religioasă curată si desăvârsită. Purtarea lor este contrară Domnului, si ei sunt conlucrători cu vrăjmasul sufletelor. Lumina adevărului descoperit este abătută din fata lor si frumusetile sfinteniei sunt numai niste umbre pentru ei. Este uimitor să vezi pe ce temelii slabe clădesc foarte multi sperantele lor din cer. Ei rostesc invective împotriva Legii Celui Nemărginit ca si când ar vrea să-L sfideze si să anuleze Cuvântul Lui. Nici chiar Satana cu cunostinta lui despre Legea divină n-ar îndrăzni să tină cuvântările pe care unii pastori dispretuitori ai Legii le tin de la amvon, totusi el jubilează în blasfemia lor. Mi-a fost arătat ce este omul fără cunoasterea vointei lui Dumnezeu. Păcate si nelegiuire umplu măsura vietii lor. Dar când Duhul lui Dumnezeu îi descoperă deplina însemnătate a Legii, ce schimbare are loc în inima lui! Ca si Belsatar, el citeste constient scrierea de mână a Celui Atotputernic si condamnarea pune stăpânire pe suflet. Tunetele Cuvântului lui Dumnezeu îl trezesc din letargia lui si el cere îndurare în Numele lui Isus. Si la acea cerere umilă Dumnezeu totdeauna ascultă cu o ureche binevoitoare. El niciodată nu îndepărtează pe cel care se căieste fără mângâiere.
Dumnezeu a văzut că este bine să-mi dea o vedere despre nevoile si greselile poporului Său. Oricât a fost de dureros pentru mine, eu am prezentat fidel înaintea celor care s-au abătut greselile lor si mijloacele de remediere a lor, după porunca Duhului lui Dumnezeu. În multe cazuri aceasta a atâtat limba clevetitorilor si a înveninat împotriva mea pe cei pentru care am lucrat si am suferit. Dar din această cauză eu nu m-am abătut de la calea mea. Dumnezeu mi-a dat lucrarea mea, si, sprijinită de puterea sprijinitoare a Lui, mi-am îndeplinit dureroasele mele sarcini pe care le-a pus asupra mea. În felul acesta Duhul lui Dumnezeu a pronuntat avertizări si judecăti, nerefuzând, totusi, făgăduinta cea plăcută a îndurării. Dacă poporul lui Dumnezeu ar recunoaste si ar accepta învătăturile Sale, ei ar găsi o cale dreaptă pentru picioarele lor si o lumină spre a-i călăuzi prin întuneric si descurajare. David a învătat întelepciunea din procedeele lui Dumnezeu cu el si s-a plecat în umilintă sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Zugrăvirea fidelă a adevăratei lui stări făcută de profetul Natan l-a făcut pe David să-si recunoască păcatele si l-a ajutat să se despartă de ele. El a acceptat sfatul cu umilintă si s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. "Legea Domnului", exclamă el, "este desăvârsită, si înviorează sufletul." (Psalmi 19:7) Păcătosii pocăiti n-au motiv să dispereze pentru că li se aminteste călcările lor de lege si sunt avertizati de pericolele lor. Chiar eforturile acestea făcute în favoarea lor arată cât de mult îi iubeste Dumnezeu si doreste să-i salveze. Ei n-au decât să urmeze sfatul Lui si să facă voia Lui, spre a mosteni viata vesnică. Dumnezeu pune păcatele poporului Său gresit în fata lor ca ei să le poată vedea în toată enormitatea lor în lumina adevărului divin. Apoi este datoria lor să renunte la ele pentru totdeauna.
Dumnezeu este tot atât de puternic să salveze din păcat astăzi cum a fost în timpul patriarhilor, a lui David, al profetilor si apostolilor. Multimea cazurilor suportate în istoria sacră unde Dumnezeu a eliberat pe poporul Său de nelegiuirile lui, ar trebui să facă pe crestinul acestui timp dornic să primească informatie divină si zelos să-si desăvârsească un caracter care va suporta amănuntita cercetare a judecătii.
Istoria biblică întăreste inima slăbită cu nădejdea îndurării lui Dumnezeu. Nu trebuie să disperăm când vedem că altii au de luptat cu descurajări ca ale noastre, au căzut în ispite exact cum am căzut si noi si totusi au recâstigat terenul lor si au fost binecuvântati de Dumnezeu. Cuvintele inspiratiei mângâie si înveselesc sufletul gresit. Cu toate că patriarhii si apostolii au fost supusi slăbiciunilor umane, totusi prin credintă au obtinut o reputatie bună, au dus luptele lor în puterea Domnului si au biruit în mod strălucitor. Astfel că noi ne putem încrede în virtutea sacrificiului ispăsitor si să fim biruitori în Numele lui Isus. Natura omenească este natură omenească peste tot în lume de pe vremea lui Adam până la generatia de astăzi, si iubirea lui Dumnezeu în toate veacurile este fără egal.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
