Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 30 (1881)
LUCRĂTORII CREDINCIOSI
Administrarea unei institutii atât de mari si importante ca sanatoriul implică, în mod necesar, o mare responsabilitate, atât în probleme materiale, cât si spirituale. Este de cea mai mare importantă ca acest azil pentru cei care sunt bolnavi atât trupeste, cât si sufleteste să fie în asa fel încât Isus, marele Vindecător, să poată prezida în mijlocul lor si tot ce este de făcut să se poată face sub controlul Duhului Său. Toti cei care sunt în legătură cu această institutie trebuie să se califice pentru credincioasa descărcare de răspunderile date lor de Dumnezeu. Ei trebuie să participe la fiecare sarcină mică cu tot atât de multă credinciosie ca si pentru problemele de mare importantă. Toti trebuie să cerceteze cu rugăciune cum pot să devină cel mai de folos si cum să facă din acest loc de adăpost pentru bolnavi un mare succes. Noi nu ne dăm prea bine seama cu ce îngrijorare vin pacientii la sanatoriu cu diferitele lor boli, toti dorind ajutor, dar unii sunt îndoielnici si neîncrezători, în timp ce altii sunt mai încrezători că li se vor alina suferintele. Cei care ne-au vizitat institutia privesc cu interes la fiecare îndrumare a principiilor care sunt cultivate de către administratorii ei. Toti cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu, trebuie să aibă continuu în vedere că sunt misionari, în lucrările lor făcute în legătură cu toate felurile de temperamente. Acolo va fi cel cult si cel incult, cel umil si cel mândru, cel religios si scepticul, cel încrezător si cel bănuitor, cel generos si zgârcitul, bogatul si săracul; de fapt, printre pacientii de la sanatoriu se vor găsi toate felurile de caractere si stare socială. Cei care vin la acest azil, vin pentru că au nevoie de ajutor; si astfel, oricare ar fi starea sau situatia lor, ei recunosc că nu sunt în stare să se ajute pe ei însisi. Aceste temperamente diferite nu pot fi tratate la fel; cu toate acestea, fie că sunt bogati sau săraci, de sus sau de jos, dependenti sau independenti, cu totii au nevoie de amabilitate, simpatie si iubire. Prin contactul mutual, temperamentele noastre trebuie să primească lustru si purificare. Noi suntem dependenti unul de altul, strâns legati împreună prin legături de frătietate umană. Făcuti dependenti unul de altul, - Slugă sau stăpân ori prieten - de către Înaltul, El cheamă pe unul si pe-altul, la strigăt de-ajutor, Pân'ce slăbiciunea unuia, măreste puterea tuturor. Crestinismul vine în contact cu lumea prin relatiile sociale. Fiecărui bărbat sau femeie care a gustat din iubirea lui Hristos si a primit în inimă iluminarea divină, Dumnezeu îi cere să reverse lumină pe cărarea întunecoasă a celor care nu cunosc calea mai bună. Fiecare lucrător din acel sanatoriu trebuie să devină un martor al lui Isus. Puterea socială, sfintită prin Duhul lui Hristos, trebuie să fie folosită spre a câstiga suflete pentru Mântuitorul. Cel care are de-a face cu persoane care se deosebesc atât de mult în caracter, dispozitie si temperament, va avea necazuri, încurcături si conflicte, chiar dacă procedează în felul ce mai bun. El poate fi dezgustat de ignoranta, mândria si independenta pe care le va întâlni; dar aceasta nu trebuie să-l descurajeze. El trebuie să stea unde va dirija, mai degrabă decât să fie dirijat. Tare ca o stâncă fată de principiu cu o credintă constientă, el trebuie s stea necorupt de influentele din jur. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie schimbat prin influentele diferite la care trebuie să fie expusi în mod necesar, ci ei trebuie să ia partea lui Isus si cu ajutorul Duhului Său să exercite o putere transformatoare asupra mintii deformate de obiceiuri eronate si corupte de păcat. Hristos nu trebuie să fie ascuns în inimă si încuiat înlăuntru ca o comoară râvnită, sacră si plăcută, spre a se bucura de ea numai posesorul. Noi trebuie să-L avem pe Hristos în inima noastră ca un izvor de apă, care tâsneste în viata vesnică, reîmprospătând pe toti cei care vin în contact cu noi. Noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos deschis si cu curaj, arătând în caracterele noastre blândetea, umilinta si iubirea Lui până ce oamenii vor fi încântati de frumusetea sfinteniei. Nu este cea mai bună cale de a păstra religia noastră asa cum astupăm parfumul în flacon ca să nu iasă mirosul. Tocmai conflictele si esecurile pe care le întâlnim trebuie să ne facă mai tari si să dea stabilitate credintei noastre. Noi nu trebuie să fim clătinati ca o trestie în vânt, de orice influentă trecătoare. Sufletele noastre, încălzite si întărite de adevărurile Evangheliei si reîmprospătate de harul divin, trebuie să se deschidă, să se dezvolte si să reverse aroma lor asupra altora. Îmbrăcati cu toate armura neprihănirii, putem tine piept oricărei influente si curătia noastră rămâne nepătată. Toti trebuie să aibă în vedere că cerintele lui Dumnezeu asupra lor sunt de primă importantă pentru toti ceilalti. Dumnezeu a dat fiecărei persoane capacităti spre ale îmbunătătii ca ea să poată reflecta slava Dătătorului. În fiecare zi trebuie făcut un oarecare progres. Dacă lucrătorii pleacă de la sanatoriu asa cum au intrat în el, fără să facă îmbunătătire categorică, dobândind cunostintă si tărie spirituală, ei au suferit o pierdere. Planul lui Dumnezeu este ca crestinii să crească continuu, să crească până la statura plinătătii de bărbati si femei în Hristos. Toti cei care nu cresc spre a deveni mai tari, mai ferm înrădăcinati si întemeiati în adevăr, retrogradează în mod continuu. Trebuie făcut un efort special pentru asigurarea serviciilor constiincioase de către lucrători crestini. Planul lui Dumnezeu este ca o institutie de sănătate să fie organizată si controlată exclusiv de către adventistii de ziua a saptea, si când sunt adusi necredinciosi să ocupe posturi de răspundere, acolo va domni o influentă care va avea o pondere grea cu efect negativ pentru seminar. Dumnezeu n-a intentionat ca această institutie să continue după rânduiala vreunui alt institut de sănătate din tară, ci ca ea să fie unul dintre cele mai eficiente mijloace în mâinile Sale spre a da lumină pentru lume. Ea trebuie să continue înaintarea cu capacitatea stiintifică, cu puterea morală si spirituală, si ca santinelă credincioasă a reformei din toate punctele ei de vedere si toti cei care actionează ca parte în ea trebuie să fie reformatori, având respect fată de regulile ei si, tinând seama de lumina reformei sanitare, care străluceste acum asupra noastră ca popor. Toti pot fi o binecuvântare pentru altii, dacă se vor aseza acolo unde vor reprezenta corect religia lui Isus Hristos. Dar a fost mai mare dorinta de a face prezentabilă, pe orice cale, înfătisarea exterioară care să poată ajunge la mintea pacientilor lumesti, decât să se mentină o legătură vie cu cerul, să vegheze si să se roage, ca această unealtă a lui Dumnezeu să poată avea succes deplin în a face bine trupurilor precum si sufletelor oamenilor. Ce poate fi spus si ce poate fi făcut spre a trezi convingerea în inimile tuturor celor în legătură cu această institutie importantă? Cum pot fi condusi să vadă si să simtă pericolul de a face miscări gresite dacă nu au zilnic o experientă vie în lucrurile lui Dumnezeu? Medicii sunt într-o pozitie unde, dacă ar exercita o influentă în conformitate cu credinta lor, ei ar avea o putere modelatoare asupra tuturor celor în legătură cu institutia. Acesta este unul din cele mai bune câmpuri misionare din lume, si toti cei din pozitii de răspundere să devină familiarizati cu Dumnezeu si tot mereu să primească lumină din cer. Niciodată n-a fost o perioadă atât de importantă în istoria sanatoriului ca cea prezentă, niciodată un timp în care să fie în joc atât de multe. Noi suntem înconjurati de pericolele zilelor de pe urmă; Satana a coborât cu mare putere si lucrează cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei care pier pentru că stie că timpul lui este scurt. Lumina trebuie acum să lumineze în cuvintele si comportamentul nostru cu strălucire crescândă pe calea celor care sunt în întuneric. Sunt unii care nu sunt ceea ce doreste Domnul ca ei să fie. Ei sunt repeziti si aspri si au nevoie de influenta îmblânzitoare si calmantă a Duhului lui Dumnezeu. Nu este niciodată convenabil să iei crucea si să urmezi pe calea lepădării de sine si totusi aceasta trebuie făcut. Dumnezeu doreste ca toti să aibă harul Său si Duhul Său spre a face ca viata lor să fie plăcut mirositoare. Unii sunt prea independenti, prea încrezuti în sine si nu se sfătuiesc cu altii asa cum ar trebui. Fratii mei, noi trăim într-un timp solemn. Trebuie făcută o lucrare importantă pentru propriile noastre suflete si pentru sufletele altora altfel vom da fată cu o pierdere infinită. Noi trebuie să fim transformati prin harul lui Dumnezeu, altfel vom lipsi din cer si, prin influenta noastră, vor lipsi si altii împreună cu noi. Îngăduiti-mi să vă asigur că luptele si conflictele care trebuiau să fie îndurate în îndeplinirea datoriei, lepădarea de sine si sacrificiile care trebuie făcute dacă suntem credinciosi fată de Hristos, nu sunt provocate de El. Ele nu sunt impuse prin poruncă arbitrară sau inutilă, ele nu vin din asprimea vietii pe care ne cere El s- ducem în slujba Lui. Necazurile vor exista mai mari si mai multe la număr dacă ar fi să refuzăm ascultarea fată de Hristos si să devenim slujitorii lui Satana si robi ai păcatului. Isus ne invită să venim la El si El va lua greutatea de pe umerii nostri obositi si va pune asupra noastră jugul Lui, care este bun si povara Lui care este usoară. Calea pe care ne invită El să umblăm niciodată nu ne-ar fi costat vreun chin dacă am fi umblat totdeauna pe ea. Numai când ne abatem de la cărarea datoriei devine calea grea si spinoasă. Sacrificiile pe care trebuie să le facem în umblarea noastră pe urmele lui Hristos, sunt tot atâtia pasi de întoarcere pe cărarea luminii, a păcii si a fericirii. Îndoielile si temerile cresc prin îngăduintă fată de propriile slăbiciuni si cu cât sunt satisfăcute mai mult cu atât sunt mai greu de învins. Este mai sigur să părăsesti orice sprijin pământesc si să apuci mâna Aceluia care a ridicat si salvat pe ucenicul care se afunda în marea furtunoasă. Dumnezeu vă cheamă să uniti simplitatea încrezătoare a copilului cu tăria si maturitatea bărbatului. El ar dori ca voi să dezvoltati adevăratul caracter de aur si, prin meritele lui Hristos, voi puteti face acest lucru. Sufletul meu este împovărat pentru cei care nu simt nevoia unei constante legături cu cerul spre a face lucrarea care le revine ca santinele credincioase ale lui Dumnezeu. Religia este ceea ce este de trebuintă. Noi trebuie să mâncăm din pâinea vietii si să bem din apa mântuirii. Noi trebuie să cultivăm iubire, nu ceea ce fals este numită dragoste de semeni care ne-aduce să iubim păcatul si să îndrăgim pe păcătosi, ci dragostea de semeni biblică si întelepciunea biblică, aceea care este întâi curată, apoi pasnică, blândă, usor de înduplecat, plină de îndurare si roduri bune. La toti cei care au vreo influentă în sanatoriu trebuie să fie o conformare fată de vointa lui Dumnezeu, o umilire a eului si o deschidere a inimii pentru pretioasa influentă a Duhului lui Hristos. Aurul lămurit în foc reprezintă iubire si credintă. Multi sunt aproape lipsiti de iubire. Înfumurarea orbeste ochii lor fată de marea lor nevoie. Este o necesitate de convertire zilnică la Dumnezeu, o nouă, adâncă si zilnică experientă în viata religioasă. Inimile medicilor trebuie să fie trezite, mai ales cea mai serioasă dorintă de a avea acea întelepciune pe care numai Dumnezeu o poate împărtăsi, pentru că de îndată ce devin încrezuti în sine sunt lăsati singuri să urmeze impulsul inimii nesfintite. Când văd ce pot deveni acesti medici în unire cu Hristos si ce nu vor reusi să devină dacă nu tin o zilnică legătură cu El, sunt plină de teamă că ei vor fi multumiti cu ajungerea la un standard lumesc, si să nu aibă o dorintă fierbinte, nici foamete si sete după frumusetea sfinteniei, podoaba unui spirit blând si linistit, care sunt de mare pret înaintea lui Dumnezeu. Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos - banii n-o pot cumpăra, talentul strălucitor n-o poate insufla, intelectul n-o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos - cum să-i fac pe toti să înteleagă pierderea lor cea mare dacă nu ajung să aducă principiile ei în viata de toate zilele? Puterea crestinului este blândetea si smerenia lui Hristos. Acestea sunt într-adevăr mai pretioase decât toate lucrurile pe care le poate făuri geniul sau le poate cumpăra bogătia. Dintre toate lucrurile care sunt căutate, îndrăgite si cultivate, nu există nimic asa de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată, o dispozitie îmbibată cu recunostintă si pace. Dacă în inimă există armonia divină a adevărului si iubirii, acestea vor străluci în afară în cuvinte si fapte. Cea mai atentă practicare exterioară a corectitudinii si etichetei din viată n-are putere suficientă să înlăture iritarea, judecata severă si vorbirea nepotrivită. În inimă trebuie să sălăsluiască spiritul adevăratei generozităti. Iubirea împărtăseste posesorului ei har, bunăcuviintă si farmec în comportament. Iubirea iluminează înfătisarea si potoleste vocea, ea perfectionează si înaltă omul întreg. Ea îl aduce în armonie cu Dumnezeu pentru că este un atribut ceresc. Multi sunt în primejdie de a gândi că în purtarea de grijă a muncii, în a scrie sau a practica în calitate de medici, sau în îndeplinirea îndatoririlor diferitelor departamente, ei sunt scuzabili dacă renuntă la rugăciune, neglijează Sabatul si serviciul religios. În felul acesta, lucrurile sacre sunt coborâte spre a veni întru întâmpinarea comoditătii lor, în timp ce îndatoririle, lepădare de sine si crucea sunt lăsate neatinse. Nici medicii si nici ajutoarele să nu încerce să îndeplinească munca lor fără să-si ia timp pentru rugăciune. Dumnezeu ar fi ajutorul tuturor celor care mărturisesc că-L iubesc, dacă ei ar veni la El în credintă, si cu simtământul propriei lor slăbiciuni, ar cere cu ardoare puterea Lui. Când se despart de Dumnezeu, întelepciunea lor se va dovedi că este nebunie. Când sunt mici în ochii lor si se sprijinesc puternic pe Dumnezeul lor, atunci El va fi bratul puterii lor si succesul va însoti eforturile lor, dar când ei îngăduie ca mintea să fie abătută de la Dumnezeu, atunci intră în scenă Satana si stăpâneste cugetele si perverteste judecata. Nici unul nu se află într-o primejdie mai mare decât cel care socoteste că muntele lui stă singur. Tocmai atunci încep picioarele lui să alunece. Vor veni ispite, una după alta, si atât de imperceptibilă va fi influenta lor asupra vietii si caracterului încât, dacă nu este sustinut de puterea divină, el va fi corupt de spiritul lumii, si nu va reusi să îndeplinească scopul lui Dumnezeu. Tot ce are omul, Dumnezeu i-a dat si cel care foloseste capacitătile lui spre slava lui Dumnezeu va fi o unealtă de a face binele; dar noi nu mai putem trăi o viată religioasă fără rugăciune continuă si îndeplinirea datoririlor religioase după cum nu putem avea o putere fizică fără să ne împărtăsim de hrană vremelnică. Noi, zilnic trebuie să luăm loc la masa lui Dumnezeu. Dacă suntem hrăniti, trebuie să primim tărie din Vita cea vie. Calea pe care au apucat-o unii, de a folosi metoda lumească spre a aduce la îndeplinire scopurile lor, nu este în armonie cu vointa lui Dumnezeu. Ei văd rele care au nevoie de corectare, dar ei nu doresc ca reprosul să cadă asupra capului lor si, în loc să înfrunte lucrurile acelea cu curaj, ei aruncă povara asupra altuia si-l lasă pe el să înfrunte dificultătile pe care ei le-au evitat si, în prea multe cazuri, cel care foloseste vorbirea pe fată este făcut marele vinovat. Fratilor, vă implor, să actionati numai spre slava lui Dumnezeu. Dependenta voastră să fie puterea Lui, harul Lui, tăria voastră. Prin studierea Scripturilor si rugăciune serioasă căutati să obtineti conceptii lămurite despre datoria voastră si apoi îndepliniti-le cu credinciosie. Este important să cultivati credinciosia în lucrurile mici si, făcând asa, veti dobândi obiceiuri de integritate în responsabilităti mai mari. Incidentele cele mici ale vietii de toate zilele adesea trec neobservate de noi, dar tocmai aceste sunt lucrurile care formează caracterul. Fiecare eveniment din viată este mare, fie spre bine sau spre rău. Mintea trebuie să fie instruită prin teste zilnice, pentru ca să poată dobândi putere să stea în orice pozitie dificilă. În zilele de încercare si pericol voi aveti nevoie să fiti întăriti spre a sta hotărât pentru dreptate, independentă de fiecare influentă opusă. Dumnezeu este binevoitor să facă mult pentru voi, numai dacă voi veti simti nevoie de El. Isus vă iubeste. Căutati totdeauna să umblati în lumina întelepciunii lui Dumnezeu si prin toate scenele schimbătoare ale vietii să nu vă linistiti numai dacă stiti că vointa voastră este în armonie cu vointa Creatorului vostru. Prin credintă în El, voi puteti obtine putere să rezistati la fiecare ispită a lui Satana si astfel cresteti în putere morală cu fiecare test din partea lui Dumnezeu. Voi puteti deveni oameni de răspundere si influentă, dacă, prin puterea vointei voastre, unită cu puterea divină, vă angajati serios în lucrare. Exercitati puterile mintale si în nici un caz să nu neglijati pe cele fizice. Nu lăsati ca lenevia intelectuală să vă închidă calea spre cunoasterea mai mare. Învătati să reflectati si să si studiati, ca mintea voastră să se lărgească, să se întărească si să se dezvolte. Niciodată să nu gânditi că ati învătat deajuns si acum puteti să vă relaxati eforturile. Omul se măsoară după cultivarea mintii. Educatia voastră trebuie să continue în tot timpul vietii voastre; trebuie să învătati în fiecare zi si să puneti în folosintă practică cunostinta pe care ati câstigat-o. Voi cresteti în adevărata demnitate si valoare morală când practicati virtutea si cultivati integritatea în inimă si viată. Nu lăsati să fie afectat caracterul vostru de o pată al leprei egoismului. Un suflet nobil, unit cu un intelect cultivat, va face din voi bărbati pe care Dumnezeu îi va folosi în pozitii de încredere sacră. Prima lucrare a tuturor celor în legătură cu această institutie ar trebui să fie ca ei însisi să fie corecti înaintea lui Dumnezeu si apoi în puterea lui Hristos, să stea neinfluentati de influentele rele la care vor fi expusi. Dacă fac din cuprinzătoarele principii ale Cuvântului lui Dumnezeu temelia caracterului lor, ei pot să stea oriunde îi va chema Domnul în providenta Sa, înconjurati de orice influentă vătămătoare, si totusi să nu fie abătuti de la calea cea dreaptă. Multi nu reusesc acolo unde ar trebui să aibă succes, pentru că nu-si dau seama cât de mare este influenta cuvintelor si faptelor lor. Ei sunt influentati de împrejurări si par să creadă că viata este a lor si că pot urma orice cale care pare a fi cea mai agreabilă pentru ei, fără a tine seama de altii. Astfel de persoane se vor afla că sunt îngâmfate si pe care nu se poate conta. Ei nu consideră în mod evlavios pozitia si responsabilitătile lor si nu-si dau seama că numai printr-o credincioasă îndeplinire a îndatoririlor lor din viata prezentă pot spera să câstige pe cea viitoare, viata nemuritoare. Dacă aceste persoane ar face din Cuvântul lui Dumnezeu studiul si călăuza lor, ar vedea că nici un om "nu trăieste pentru sine" (Rom. 14,7). Ei ar afla din Raportul inspirat că Dumnezeu pretuieste foarte mult familia omenească. Lucrările creatiunii Sale ale fiecărei zile succesive au fost numite bune; dar omul, făcut după chiul Creatorului Său, a fost declarat ca "foarte bun"( (Gen. 1,31). Nici o altă creatură pe care a făcut-o Dumnezeu n-a dat nastere la astfel de manifestări ale iubirii Lui. Si când totul a fost pierdut prin păcat, Dumnezeu a dat pe scumpul Său Fiu să răscumpere neamul omenesc căzut. Voia Lui a fost ca ei să nu piară în păcatele lor, ci să trăiască spre a folosi puterile lor pentru a binecuvânta lumea si a onora pe Creatorul lor. Pretinsii crestini care nu trăiesc spre folosul altora, urmează mai degrabă propria lor vointă perversă decât vointa lui Dumnezeu si ei vor fi chemati de către Stăpân să dea socoteală pentru abuzul lor de binecuvântările pe care El li le-a dat. Isus, marele Comandant al cerului, a părăsit curtile împărătesti spre a veni într-o lume vestejită si mânjită de blestem. El a luat natura noastră asupra Sa pentru ca, cu bratul Lui omenesc să poată încercui rasa umană, în timp ce cu bratul Lui divin apucă Atotputernicia, si astfel uneste pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit. Răscumpărătorul nostru a venit în lume spre a arăta omului cum să trăiască pentru ca să-si asigure viata nemuritoare. Tatăl nostru cel ceresc a făcut un sacrificiu nemărginit, dând pe Fiul Său să moară pentru omul căzut. Pretul plătit pentru răscumpărarea noastră ar trebui să ne dea vederi înalte despre ce putem noi să devenim prin Hristos. În timp ce Ioan priveste la înăltimea, adâncimea si lătimea iubirii Tatălui fată de omenirea noastră căzută, el este plin de admiratie si veneratie. El nu poate găsi limbaj potrivit să exprime această iubire, ci cheamă lumea s-o privească: "Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,1). Cât de valoros îl face aceasta pe om! Prin păcătuire, fiii oamenilor au devenit supusii lui Satana. Prin nemărginitul sacrificiu al lui Dumnezeu si credintă în Numele Lui, fiii lui Adam devin fii ai lui Dumnezeu. Prin luarea naturii umane asupra Sa, Hristos înaltă omenirea. Oamenilor căzuti le este acordată o altă încercare si sunt pusi acolo unde, prin unire cu Hristos, ei se pot educa, îmbunătătii si ridica pe sine ca să poată deveni într-adevăr vrednici de numele de "fii ai lui Dumnezeu". O astfel de iubire nu este egalată. Isus pretinde ca acei care au fost cumpărati cu pretul vietii Sale să folosească cât se poate mai bine talentele pe care El li le-a dat. Ei trebuie să crească în cunoasterea vointei divine si să-si îmbunătătească întruna intelectul si morala, până vor ajunge la o desăvârsire de caracter numai cu putin mai pe jos decât a îngerilor. Dacă cei care mărturisesc a crede adevărul prezent ar fi într-adevăr reprezentanti ai adevărului, trăind după toată lumina care luminează pe calea lor, ei ar exercita continuu asupra altora o influentă spre bine, lăsând astfel o urmă luminoasă spre cer pentru toti cei care vin în contact cu ei. Dar lipsa de credinciosie si integritate printre cei care mărturisesc a fi prietenii lui este o serioasă piedică pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Satana lucrează prin oamenii care sunt sub stăpânirea lui. Sanatoriul, biserica si alte institutii de la Battle Creek au mai putin a se teme de cei necredinciosi si de blasfemiatorii pe fată decât de schimbăciosii mărturisitori ai lui Hristos. În tabăr sunt Acani, care aduc rusine si înfrângere. Sunt cei care retin binecuvântarea lui Dumnezeu si descurajează pe lucrătorii zelosi, cu lepădarea de sine pentru cauza lui Hristos. În comportarea lor fată de pacienti, toti trebuie să actioneze din motive mai înalte decât interesul egoist. Fiecare trebuie să considere că institutia aceasta este unul din mijloacele lui Dumnezeu pentru usurarea bolii trupului si îndreptarea sufletului bolnav de păcat spre Cel care poate vindeca atât sufletul cât si trupul. Pe lângă îndeplinirea datoriilor speciale atribuite lor, toti trebuie să aibă un interes pentru buna stare a celorlalti. Egoismul este contrar spiritului Crestinismului. El este întru totul satanic în natura si evolutia sa. În una din pretioasele Sale învătături pentru ucenicii Săi, Mântuitorul nostru a descris purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creaturile Sale în aceste cuvinte: "Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totusi nici un dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Si chiar pierii din cap, toti vă sunt numărati" (Luca 12,6.7). Cel care se apleacă să observe chiar si micile păsări, are o grijă deosebită pentru fiecare din ramurile lucrării Sale. Toti cei angajati în institutiile noastre sunt sub privirea nemărginitului Dumnezeu. El vede dacă îndatoririle lor sunt aduse la îndeplinire cu onestitate strictă sau într-o manieră nepăsătoare si necinstită. Îngeri nevăzuti, umblă prin fiecare cameră a institutiei. Îngerii urcă continuu spre cer, ducând raportul cu bucurie sau întristare. Fiecare faptă, raportată de credinciosie este înregistrată, fiecare faptă de necinste este, de asemenea, raportată si fiecare persoană urmează să fie, în cele din urmă, răsplătită după cum au fost faptele sale.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
