Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 30 (1881)
INFLUENTĂ CRESTINĂ
În relatiile lor cu altii toti cei de la sanatoriu care sunt urmasi ai lui Hristos trebuie să caute să înalte stindardul Crestinismului. Despre aceasta eu am evitat să vorbesc pentru că unii dintre cei care tot mereu sunt gata să meargă până la extreme vor conchide că este necesar să se discute cu pacientii asupra punctelor de doctrină si în adunările religioase care au loc la sanatoriu să vorbească cum vor dacă sunt între fratii lor din casele noastre de rugăciune. Unii nu dovedesc nici o întelepciune în prezentarea mărturiilor lor în aceste mici adunări intentionate mai cu deosebire pentru folosul pacientilor, ci în zelul lor, se grăbesc să vorbească despre solia îngerului al treilea, sau alte puncte speciale ale credintei noastre în timp ce acesti oameni bolnavi nu înteleg mai mult despre ce vorbesc acesti oameni decât dacă ar vorbi în limba greacă. Ar putea fi destul de bine prezentate aceste subiecte într-o oră de rugăciune a credinciosilor, dar nu unde obiectul este spre folosul celor care nu cunosc nimic despre credinta noastră. Noi trebuie să adaptăm rugăciunile si mărturiile noastre ocaziei si grupei celei prezente. Cei care nu pot face acest lucru nu sunt necesari în astfel de adunări. Sunt teme asupra cărora crestinii pot oricând să stăruie cu folos, precum experienta crestină, iubirea lui Hristos si simplitatea credintei; si dacă inima lor este îmbibată de iubirea lui Isus, ei o vor lăsa să strălucească în fiecare rugăciune si predică. Lăsati ca roadele adevărului sfintitor să fie văzute în viată în exemple evlavioase, si aceasta va face o impresie pe care nici o influentă opusă n-o poate face. Este o rusine pentru numele de crestin faptul că în viata multora dintre cei care mărturisesc pe Hristos se vede asa de putină stabilitate si evlavie adevărată. Când vin în contact cu influentele lumesti ei devin împărtiti cu inima. Ei se apleacă mai mult spre lume decât spre Hristos. Dacă nu există o emotie puternică pentru a stârni simtămintele lor, niciodată cineva n-ar putea crede din comportamentul lor, că ei iubesc adevărul sau că erau crestini. Unii vor recunoaste exactitatea celor ce am scris, dar nu vor să facă nici o schimbare radicală; ei nu pot discerne lucrările amăgitoare ale inimii firesti, si din cauza orbirii lor spirituale, vor fi ademeniti de influente care corup si ruinează sufletul. Farmecul ispitei va tine sub vraja ei pe cei care nu văd si nu simt primejdia lor. La fiecare ocazie favorabilă, vrăjmasul sufletelor îi va folosi ca agenti ai săi si va stârni fiecare element de stricăciune care există în firea lor nesfintită. Ei vor manifesta o tendintă continuă spre ceea ce este rău. Apetitul si patima vor striga să li se facă pe plac. Obiceiurile din cursul anilor vor fi date la iveală prin puterea cea tare a ispitirilor lui Satana. Dacă această grupă s-ar fi aflat la multi kilometri depărtare de institutiile noastre din Battle Creek, cauza unui Dumnezeu ar fi fost mult mai prosperă. Astfel de persoane se puteau reforma dacă ar fi avut vreun adevărat simt al stării lor si a periculoasei influente pe care o exercită si, dacă ar fi făcut eforturi hotărâte să corecteze greselile lor. Dar ei nu meditează sau s se roage ori să studieze Scripturile, asa cum ar trebui. Ei sunt usuratici si schimbători. Ei nu sunt ancorati nicăieri. Cei care vor credinciosi si să exercite o influentă salvatoare asupra altora găsesc această clasă ca fiind o piatră de poticnire în calea lor, si lucrarea lor este de zece ori mai grea decât ar fi altfel. Mi-a fost arătat că medicii trebuie să vină într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu si să stea si să lucreze serios în tăria Lui. Ei au de făcut o parte responsabilă. Este în joc nu numai viata pacientilor, ci si sufletele lor. Multi dintre cei care sunt trupeste beneficiati pot, în acelasi timp, să fie mult ajutati spiritual. Atât sănătatea trupului cât si mântuirea sufletului sunt, în mare măsură, dependente de comportarea medicilor. Este de cea mai mare importantă ca ei să fie corecti; ca ei să n-aibă numai cunostintă stiintifică, ci si cunostinta vointei si căilor lui Dumnezeu. Asupra lor apasă o mare responsabilitate. Fratii mei, voi trebuie să vedeti si să simtiti responsabilitatea voastră si, având-o în vedere, să vă umiliti sufletele înaintea lui Dumnezeu si să-L rugati stăruitor pentru întelepciune. Voi nu vă dati seama cât de mult depinde de cuvintele voastre, de actiunile si comportamentul vostru mântuirea sufletelor celor ale căror corpuri încercati să le usurati de suferintă. Voi faceti o lucrare care trebuie să suporte testul judecătii. Trebuie să vă păziti propriile voastre suflete de păcatele egoismului, înfumurării si încrederii de sine. Voi trebuie să vă păstrati demnitatea crestină, dar să evitati orice prefăcătorie. Fiti foarte cinstiti în inimă si viată. Lăsati ca credinta întocmai ca palmierul, să-si înfigă rădăcinile ei pătrunzătoare dedesubtul lucrurilor care apar si obtineti reîmprospătarea spirituală de la izvoarele vii ale harului si îndurării lui Dumnezeu. Există un izvor de apă care tâsneste în viata vesnică. Voi trebuie să vă trageti viata din acest izvor ascuns. Dacă vă dezbrăcati de egoism si vă întăriti sufletele prin continuă comuniune cu Dumnezeu, voi puteti promova fericirea tuturor celor cu care veniti în contact. Veti băga în seamă pe cei neglijati, veti informa pe cei nestiutori, veti încuraja pe cei apăsati si întristati, pe cât posibil veti usura pe cei suferinzi. Si nu veti arăta doar calea spre cer, ci veti merge voi însivă pe acea cale. Să nu fiti multumiti cu cunostintă superficială. Să nu vă bucurati de lingusire, nici deprimati de critică. Satana vă va ademeni să urmati o astfel de cale încât să puteti fi admirat si lingusit, dar voi trebuie să vă îndepărtati de născocirile lui. Voi sunteti slujitori ai viului Dumnezeu. Legătura voastră ca cu bolnavii este un proces istovitor si în mod gradat va seca chiar izvorul de viată dacă nu ar fi nici o schimbare, nici o ocazie pentru recreere si dacă îngerii lui Dumnezeu nu v-ar păzi si ocroti. Dacă ati putea vedea pericolele cele multe prin care sunteti condusi în sigurantă în fiecare zi de către acesti mesageri ai cerului, ar tâsni recunostintă din inimile voastre si ar găsi exprimare pe buzele voastre. Dacă faceti pe Dumnezeu tăria voastră, voi puteti în cele mai descurajatoare împrejurări, să atingeti înăltimea si lărgimea desăvârsirii crestine la care socotiti că este posibil cu greu să ajungeti. Cugetele voastre pot fi înăltate, puteti avea aspiratii nobile, întelegere clară a adevărului si scopului de actiune care vă vor ridica deasupra tuturor motivelor josnice. Atât meditatia cât si actiunea vor fi necesare dacă vreti să ajungeti la desăvârsirea de caracter. Când veniti în contact cu lumea, trebuie să vă păziti să nu căutati prea cu înflăcărare după aplauzele oamenilor si să trăiti pentru părerea lor. Umblati cu atentie dacă vreti să umblati fără riscuri. Cultivati darul umilintei si încredintati sufletele voastre neajutorate lui Hristos. Voi puteti fi, în orice sens, oamenii lui Dumnezeu. În mijlocul confuziei si ispitei din multimea lumească voi puteti să vă păstrati independenta sufletului cu prospetime desăvârsită. Dacă sunteti în comuniune zilnică cu Dumnezeu veti învăta să acordati oamenilor pretuirea Lui, si obligatiile care apasă asupra voastră spre a ferici omenirea suferindă vor fi întâmpinate de un răspuns binevoitor. Voi nu sunteti ai vostri; Domnul are pretentii sacre asupra afectiunilor voastre supreme si cele mai deosebite servicii ale vietii voastre. El are dreptul de a vă folosi în trupul si spiritul vostru, până la cea mai deplină extindere a aptitudinilor voastre, pentru onoarea si slava Lui. Orice cruce vi s-ar cere s-o purtati, orice muncă sau suferiti vă sunt impuse de mâna Lui, trebuie să le acceptati fără murmur. Cei pentru care lucrati sunt fratii vostri îndurerati, care sufăr de dezordini fizice si de lepra spirituală a păcatului. Dacă voi sunteti mai bine decât ei, aceasta trebuie atribuit crucii lui Hristos. Multi sunt fără Dumnezeu si fără sperantă în lume. Ei sunt vinovati, stricati si degradati, robiti de născocirile lui Satana. Totusi, acestia sunt cei pe care Hristos a venit din cer să-i răscumpere. Ei sunt subiecte pentru cea mai afectuoasă milostivire, simpatie si efort neobosit; pentru că ei sunt în pragul ruinei. Ei sufăr de dorinti nesatisfăcute, patimi stricate si condamnarea propriei lor constiinte; ei sunt nenorociti în orice sens al cuvântului, pentru că ei pierd stăpânirea lor asupra acestei vieti si n-au nici o perspectivă pentru viata viitoare. Voi aveti un important câmp de lucru, si trebuie să fiti activi si vigilenti, dând ascultare voioasă si fără rezerve chemărilor Domnului. Tineti mereu minte că eforturile voastre de a reforma pe altii trebuie făcute în spiritul nesovăitoarei amabilităti. Nimic nu este de câstigat vreodată prin tinerea la distantă de cei pe care vreti să-i ajutati. Voi trebuie să păstrati în fata mintii pacientilor faptul că în sugerarea reformelor obiceiurilor si datinilor lor voi le prezentati nu ceea ce îi ruinează, ci ceea ce îi salvează, că, în timp ce renuntă la ceea ce au pretuit si iubit până acum ei trebuie să pună o temelie mult mai sigură. În timp ce reforma trebuie sustinută cu fermitate si hotărâre, toată aparenta de bigotism sau spirit arogant să fie evitat cu grijă. Hristos ne-a dat învătături pretioase despre perseverentă, răbdare si iubire. Asprimea nu este putere, nici tiranizarea eroism. Fiul lui Dumnezeu a fost convingător. El S-a manifestat spre a atrage pe toti oamenii la Sine. Urmasii Lui trebuie să studieze mai îndeaproape viata Lui si să umble în lumina exemplului Său, cu orice sacrificiu pentru eu. În fata oamenilor trebuie păstrată reforma, reforma continuă si exemplul vostru trebuie să întărească învătătura voastră. Înaintea mea a fost prezentat cazul lui Daniel. Desi el a fost un om cu aceleasi pasiuni ca si noi, pana inspiratiei îl prezintă ca pe un caracter fără cusur. Viata lui ne este dată ca un strălucit exemplu de ceea ce poate deveni omul, chiar în această viată, dacă vrea să-L facă pe Dumnezeu tăria lui si să folosească ocaziile si privilegiile la îndemâna lui. Daniel a fost un intelectual urias; totusi el căuta continuu după cunostintă mai multă si mai înaltă. Alti tineri au avut aceleasi avantaje, dar ei nu si-au concentrat - asa ca el - toate energiile lor să caute întelepciunea - cunoasterea de Dumnezeu, asa cum este descoperită în Cuvântul si lucrările Lui. Desi Daniel a fost unul dintre bărbatii cei mari ai lumii, el n-a fost mândru nici îngâmfat. El simtea nevoia de reînviorare a sufletului său prin rugăciune si fiecare zi îl găsea în rugăciune serioasă înaintea lui Dumnezeu. El n-avea să fie lipsit de acest privilegiu chiar când a fost deschisă o groapă cu lei spre a-l primi dacă mai continua să se roage. Daniel a iubit, s-a temut si a ascultat de Dumnezeu. Totusi el n-a fugit departe de lume spre a evita influenta ei stricăcioasă. În providenta lui Dumnezeu, el trebuia să fie în lume dar nu din lume. Cu toate ispitirile si fascinatiile vietii de curte care îl înconjurau, el a rămas la integritatea sufletului său de neclintit, ca o stâncă în aderarea lui la principii. El a făcut din Dumnezeu tăria lui si n-a fost părăsit de El în timpul celei mai mari nevoi a lui. Daniel a fost credincios, nobil si generos. În timp ce era doritor să fie în pace cu toti oamenii, el n-avea să permită nici unei puteri să-l abată de pe calea datoriei. El era dispus să asculte de cei care aveau autoritate asupra lui, în măsura în care putea s-o facă, fiind consecvent cu adevărul si dreptatea; dar împărati si decrete nu l-au putut face să se abată de la credinciosia lui fată de Împăratul împăratilor. Daniel a fost în vârstă de numai optsprezece ani când a fost adus la curtea păgână în slujba împăratului Babilonului si din cauza tineretii lui, rezistenta lui nobilă fată de rău si aderarea sa statornică fată de dreptate, sunt cu atât mai admirabile. Exemplul lui cel nobil ar trebui să aducă tărie celor încercati si ispititi chiar si în timpul de acum. O strictă conformare cu cerintele biblice va fi o binecuvântare nu numai pentru suflet, ci si pentru trup. Roada Duhului nu este numai iubire, bucurie, si pace, ci si cumpătare. Nouă ni se porunceste să nu pângărim trupul nostru pentru că el este templul Duhului Sfânt. Cazul lui Daniel ne arată că, prin mijlocirea principiului religios, tinerii pot triumfa asupra poftelor cărnii si să rămână credinciosi fată de cerintele lui Dumnezeu, chiar dacă acesta i-ar costa un mare sacrificiu. Ce-ar fi fost dacă ar fi făcut un compromis cu acei slujitori păgâni si ar fi cedat presiunii ocaziei prin mâncare si băutură asa cum era obisnuit la babilonieni? Acel singur pas gresit, probabil că l-ar fi condus la altii, până când legătura lui cu cerul, fiind întreruptă prin ispitire, ar fi fost îndepărtat. Dar în timp ce el s-a tinut cu încredere nesovăielnică de Dumnezeu, puterea spiritului profetic a venit asupra lui. În timp ce era instruit de oameni în îndatoririle vietii de la curte, el a fost învătat de Dumnezeu să explice tainele veacurilor viitoare.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
