Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 30 (1881)
DATORIA FATĂ DE SĂRACI
Administratorii sanatoriului nu trebuie să se conducă după principiile care stăpânesc celelalte institutii de acest fel, în care conducătorii, actionând din motive politice, onorează pe cei bogati, în timp ce săracii sunt neglijati. Acestia din urmă adesea au mare nevoie de simpatie si sfat pe care nu le primesc totdeauna, desi ca valoare morală ei stau cu mult mai sus în pretuirea lui Dumnezeu decât cei mai bogati. Apostolul Iacov a dat sfat precis cu privire la felul în care trebuie tratati cei bogati si cei săraci: "Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu inel de aur si cu o haină strălucitoare, si intră si un sărac îmbrăcat prost; si voi puneti ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, si-i ziceti: 'Tu sezi în locul acesta bun!' Si apoi ziceti săracului: 'Tu stai colo în picioare!' Sau: 'Sezi jos la picioarele mele!' Nu faceti voi oare o deosebire în voi însivă si nu vă faceti voi judecători cu gânduri rele? Ascultati, prea iubitii mei frati; n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogati în credintă si mostenitori ai Împărătiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?" (Iacov 2,2-5). Desi Hristos a fost bogat în curtile ceresti, totusi El a devenit sărac pentru ca prin sărăcia Lui noi să putem fi bogati. Isus i-a onorat pe cei săraci, împărtăsind starea lor umilă. Din istoria vietii Lui noi trebuie să învătăm cum să tratăm pe cei săraci. Unii duc datoria de binefacere până la extreme si în realitate, vatămă pe cei nevoiasi, făcând prea mult pentru ei. Săracii nu se străduiesc întotdeauna asa cum ar trebui. În timp ce ei nu trebuie s fie neglijati si lăsati să sufere, ei trebuie să fie învătati să se ajute pe ei însisi. Cauza lui Dumnezeu nu trebuie trecută cu vederea pentru ca săracii să poată primi atentia noastră. O dată Hristos a dat ucenicilor Săi o învătătură foarte importantă cu privire la acest subiect. Când Maria a turnat untdelemnul pe capul lui Isus, lacomul Iuda a mijlocit în favoarea celor săraci, murmurând pentru ceea ce el a socotit a fi o pierdere de bani. Dar Isus a apărat fapta, spunând: "De ce-i faceti supărare? Ea făcut un lucru frumos fată de Mine." "Oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi si ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei" (Marcu 14,6.9). Prin aceasta suntem învătati că Hristos trebuie să fie onorat cu tot ce avem mai bun din avutul nostru. Dacă cauza lui Dumnezeu ar fi îndreptată numai spre usurarea nevoilor celor săraci, cauza lui Dumnezeu ar fi neglijată. Nici unul nu va suferi dacă ispravnicii Lui îsi fac datoria lor, dar în primul rând trebuie să vină cauza lui Hristos. Cei săraci trebuie să fie tratati cu tot atât de mult interes ca si cei bogati. Practica de a cinsti pe bogati si a dispretui si neglija pe săraci, este un păcat în fata lui Dumnezeu. Cei care sunt înconjurati de toate comoditătile vietii sau care sunt răsfătati si alintati de către lume pentru să sunt bogati, nu simt nevoie de simpatie si consideratie afectuoasă cum simt persoanele ale căror viată a fost o lungă luptă cu sărăcia. Acestia din urmă au numai putin în această viată spre a-i face fericiti sau veseli si ei vor aprecia simpatia si iubirea. Medicii si ajutoarele lor nu trebuie să neglijeze în nici un caz această clasă, pentru că, făcând asa, ei pot să neglijeze pe Hristos în persoana sfintilor Săi. Sanatoriul nostru a fost construit spre folosul omenirii suferinde, bogati sau săraci din toată lumea. Multe dintre comunitătile noastre au doar un mic interes fată de această institutie, cu toate că au dovadă suficientă că ea este unul dintre mijloacele hotărâte de Dumnezeu să aducă pe bărbati si femei sub influenta adevărului si spre a salva multe suflete. Comunitătile care au săraci în mijlocul lor nu trebuie să neglijeze isprăvnicia lor si să arunce sarcina celor săraci si bolnavi asupra sanatoriului. Toti membrii diferitelor comunităti sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru cei în suferintă ai lor. Ei trebuie să poarte propriile lor poveri. Dacă au persoane bolnave în mijlocul lor cărora doresc să le fie de folos prin tratament, ar trebui, dacă sunt în stare, să-i trimită la sanatoriu. Făcând acest lucru, ei nu numai că vor sprijini institutia pe care a înfiintat-o Dumnezeu, ci au să ajute si pe cei care au nevoie de ajutor, îngrijindu-se de săraci asa cum ne cere Dumnezeu să facem. N-a fost în planul lui Dumnezeu ca sărăcia să părăsească vreodată lumea. Păturile sociale n-aveau să fie egalizate niciodată pentru că starea de diversitate care caracterizează rara noastră este unul din mijloacele prin care Dumnezeu a hotărât să pună la încercare si să dezvolte caracterul. Multi au sustinut cu entuziasm mare că toti oamenii trebuie să aibă parte egală din binecuvântările vremelnice ale lui Dumnezeu, dar nu acesta a fost scopul Creatorului. Hristos a spus că pe săraci îi vom avea totdeauna cu noi. Săracii, ca si bogatii, sunt cumpărarea sângelui Său; si printre mărturisitorii urmasi ai Lui, în cele mai multe cazuri, primii Îi servesc, urmărind un singur scop, în timp ce ultimii îsi leagă continuu afectiunile lor de comorile pământesti, iar Hristos este uitat. Grijile acestei vieti si lăcomia de bogătii întunecă slava lumii vesnice. Ar fi cea mai mare nenorocire care să se abată vreodată asupra omenirii dacă toti ar fi pusi pe o treaptă egală cât priveste avutiile lumesti.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
