Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
TESTAMENTE SI LEGATE
"Nu vă strângeti comori pe pământ, unde le mănâncă moliile si rugina, si unde le sapă si le fură hotii; ci strângeti-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile si ruginea, si unde hotii nu le sapă, nici nu le fură" (Mat. 6,19.20). Egoismul este un păcat distrugător de suflet. Sub acest titlu vine lăcomia, care este idolatrie. Toate lucrurile apartin lui Dumnezeu. Toată prosperitatea de care ne bucurăm este rezultatul binefacerii divine. Dumnezeu este marele Dătător darnic. Dacă El cere o parte din generoasa alocatie pe care El ne-a dat-o nouă, n-o face pentru ca El să Se îmbogătească prin darurile noastre, pentru că El n-are nevoie de nimic din mâna noastră; dar o face pentru ca noi să avem ocazia să exercităm lepădare de sine, iubire si simpatie pentru semenii nostri si astfel să devenim foarte înăltati. În fiecare dispensatiune de la Adam până în zilele noastre, Dumnezeu a pretins proprietatea omului spunând: Eu sunt adevăratul proprietar al Universului, de aceea consacră-Mi Mie primele tale roade, adu un tribut de credinciosie, predă-Mi Mie ce este al Meu, recunoscând astfel suveranitatea Mea, si tu vei fi liber să retii si să te bucuri de darurile Mele, si binecuvântările Mele te vor însoti. "Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cu cele dintâi roade din tot venitul tău" (Prov. 3,9). În primul rând vin cerintele lui Dumnezeu. Noi nu facem voia Lui dacă Îi consacrăm Lui ceea ce a rămas din venitul nostru după ce au fost îndeplinite toate lipsurile noastre imaginare. Înainte de a fi consumat vreo parte din veniturile noastre, trebuie să luăm si să-I prezentăm Lui acea parte pe care o cere El. În vechea dispensatiune pe altar ardea continuu o jertfă de multumire, care arăta astfel nesfârsita obligatie a omului fată de Dumnezeu. Dacă avem prosperitate în ocupatia noastră vremelnică, se datoreste faptului că Dumnezeu ne binecuvântează. O parte din acest venit trebuie consacrat pentru săraci si o mare parte să fie dedicată cauzei lui Dumnezeu. Când este predat lui Dumnezeu ceea ce pretinde El, restul va fi sfintit si binecuvântat pentru folosul nostru propriu. Dar când un om jefuieste pe Dumnezeu prin retinerea a ceea ce cere El, blestemul Lui rămâne asupra întregului. Dumnezeu a făcut pe oameni canale prin care să curgă darurile Sale pentru a sustine lucrarea care vrea să fie dusă înainte în lume. El le-a dat proprietăti să fie folosite cu întelepciune, nu îngrămădite în mod egoist sau cheltuite extravagant în lux si satisfacerea egoistă nici pentru îmbrăcăminte sau împodobirea caselor lor. El le-a încredintat mijloace cu care să sprijinească pe slujitorii Săi în lucrarea lor ca propovăduitori si misionari si pentru a sustine institutiile pe care El le-a rânduit în mijlocul nostru. Cei care se bucură de pretioasa lumină a adevărului ar trebui să simtă o dorintă arzătoare spre a fi trimisă peste tot. Sunt câtiva purtători de steaguri credinciosi care niciodată nu se dau înapoi de la datorie sau să se eschiveze de la răspunderi. Inimile si pungile lor sunt totdeauna deschise la fiecare apel pentru mijloace spre înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Într-adevăr, se pare că unii sunt gata să depăsească datoria lor, ca si când se tem că vor pierde ocazia de a-si investi partea lor în banca cerului. Altii sunt care vor să facă cât mai putin posibil. Ei îsi strâng comoara lor, sau risipesc bani pentru ei însisi, dând fără plăcere o nimica toată pentru sustinerea cauzei lui Dumnezeu. Dacă fac o promisiune sau o juruintă lui Dumnezeu, după aceea o regretă si vor să evite plata ei atâta timp cât pot, dacă nu întru totul. Ei fac ca zecimea lor să fie cât mai mică cu putintă, ca si când s-ar teme că ceea ce redă lui Dumnezeu este pierdut. Diferitele noastre institutii se pot afla în criză de bani, dar această categorie actionează ca si când pentru ei nu contează dacă ele progresează sau nu. Si totusi acestea sunt uneltele lui Dumnezeu cu care să se lumineze lumea. Aceste institutii n-au primit donati sau legate*, ca alte institutii de acest fel. Si totusi Dumnezeu le-a făcut să progreseze, le-a binecuvântat si le-a făcut mijloace pentru binele multora. Printre noi se află unii în vârstă care se apropie de încheierea timpului de probă; dar din lipsă de bărbati prudenti care să procure pentru cauza lui Dumnezeu mijloacele din posesia lor, acestea trec în mâinile celor care slujesc Satanei. Aceste mijloace nu le-au fost decât date lor cu împrumut spre a le returna Lui; dar în nouă din zece cazuri, fratii acestia, când coboară de pe scena de actiune, destinează proprietatea lui Dumnezeu în asa fel încât nu poate fi spre slava Lui, pentru că din ea nici un dolar nu va ajunge vreodată în vistieria Domnului. În unele cazuri acesti frati aparent buni, au avut sfetnici neconsacrati, care au sfătuit din punctul lor de vedere si nu după gândul lui Dumnezeu. Adesea, averea este lăsată prin testament copiilor si nepotilor numai spre paguba lor. Ei n-au iubire pentru Dumnezeu sau adevăr, si de aceea, aceste mijloace, care sunt toate ale Domnului, trec în rândurile lui Satana, spre a fi controlate de el. Satana este mult mai vigilent mai ager cu vederea si mai dibaci în a născoci să-si asigure mijloace, decât sunt fratii nostri să asigure ce este a Domnului pentru lucrarea Sa. Unele testamente sunt făcute atât de confuz încât ele nu pot corespunde exigentelor legii si în felul acesta, au fost pierduti mii de dolari pentru cauză. Fratii nostri ar trebui să simtă că asupra lor apasă o responsabilitate ca slujbasi credinciosi în cauza lui Dumnezeu, să exerseze intelectul lor fată de această problemă si să asigure Domnului ceea ce este a Lui.
------------* Dispozitia testamentară prin care se lasă cuiva o proprietate (n. tr.).
------------Multi manifestă o sensibilitate inutilă în această privintă. Ei socotesc că păsesc pe teren interzis când prezintă subiectul averii celor în vârstă sau invalizilor spre a afla ce dispozitie testamentară intentionează să facă cu privire la ea. Dar această îndatorire este tot atât de sacră ca si datoria de a propovădui Cuvântul spre a salva suflete. Iată un om cu banii lui Dumnezeu sau averea Lui în mâinile sale. El este pe punctul de a schimba isprăvnicia lui. Va pune el mijloacele pe care i le-a împrumutat Dumnezeu spre a fi folosite în cauza Lui, în mâinile oamenilor păcătosi numai pentru că ei sunt rudele sale? Să nu se simtă bărbatii crestini interesati si doritori pentru binele viitor al acelui om cât si pentru interesul cauzei lui Dumnezeu ca el să facă o dispozitie testamentară corectă privind banii Domnului său, talantii împrumutati lui pentru o îmbunătătire înteleaptă? Vor sta fratii lui să-l vadă pierzând stăpânirea sa asupra acestei vieti si în acelasi timp jefuind vistieria lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o pierdere teribilă pentru el si pentru cauză; pentru că, prin punerea talantului banilor în mâinile celor care n-au nici o consideratie pentru adevărul lui Dumnezeu, el l-ar înfăsura în mod practic într-un prosop si l-ar ascunde în pământ. Domnul doreste ca urmasii Săi să se lipsească de mijloacele lor în timp ce pot s-o facă ei însisi. Unii pot să întrebe: "Trebuie să ne deposedăm într-adevăr de tot ce se cheamă a fi al nostru?" Nouă poate să nu ni se ceară să facem aceasta acum, dar trebuie să fim dispusi să facem asa de dragul lui Hristos. Trebuie să recunoastem că posesiunile noastre sunt în mod absolut ale Lui, folosindu-le cu generozitate oricând sunt necesari bani pentru avansarea cauzei Sale. Unii îsi închid urechile fată de apelurile făcute pentru bani spre a fi folositi la trimiterea misionarilor în tări străine si pentru publicarea adevărului si răspândirea lui ca frunzele toamna peste tot în lume. Astfel lăcomia lor o scuză prin informarea că au făcut aranjamente să fie generosi la moarte. Ei au tinut seamă de cauza lui Dumnezeu în testamentele lor. De aceea ei trăiesc o viată de zgârcenie, jefuind pe Dumnezeu de zecimi si daruri si în testamentele lor ei redau lui Dumnezeu numai o mică parte din ce le-a împrumutat El, în timp ce o foarte mare parte este luată în stăpânire de rude care n-au nici un interes pentru adevăr. Aceasta este cel mai rău fel de jaf. Ei jefuiesc pe Dumnezeu de ceea ce I se cuvine pe drept, nu numai pe tot parcursul vietii lor, ci si la moarte. Este o nebunie curată să se amâne facerea de pregătiri pentru viata viitoare până aproape de ultimul ceas al vietii prezente. De asemenea, este o mare greseală a amâna să se răspundă cerintelor lui Dumnezeu de generozitate pentru cauza Sa până ce vine timpul ca să transferati isprăvnicia voastră asupra altora. Cei cărora le încredintati talantii vostri sub formă de bani poate să nu-i întrebuinteze atât de bine cum i-ati întrebuintati voi. Cum îndrăznesc oamenii bogati să se expună la un risc atât de mare! Cei care asteaptă până la moarte înainte de a face o dispozitie testamentară a averii lor, o predau mortii mai degrabă decât lui Dumnezeu. Făcând astfel multi actionează direct împotriva planului lui Dumnezeu lămurit arătat în Cuvântul Său. Dacă vor să facă bine ei trebuie să prindă momentele actuale de aur si să lucreze cu toată puterea lor, ca si cum s-ar teme că pot pierde ocazia favorită. Cei care neglijează datoria pe care o cunosc nerăspunzând cerintelor lui Dumnezeu asupra lor în această viată si care îsi linistesc constiinta contând pe facerea testamentului la moarte, nu vor primi cuvinte de laudă de la Stăpânul lor si nu vor primi nici răsplată. Ei n-au practicat lepădarea de sine, ci au retinut în mod egoist mijloacele lor atâta timp cât au putut, renuntând la ele numai când i-a pretins moartea. Ceea ce multi îsi propun să amâne până ce sunt gata să moară, dacă ar fi într-adevăr crestini ei ar face în timp ce posedă o sănătate bună în viată. Ei s-ar consacra pe sine si averea lor lui Dumnezeu si, lucrând ca ispravnici ai Lui, ar avea multumirea că si fac datoria lor. Devenind proprii lor executori, pot veni ei însisi în întâmpinarea cerintelor lui Dumnezeu, în loc să transfere răspunderea asupra altora. Noi trebuie să ne socotim ca ispravnici ai proprietătii Domnului si pe Dumnezeu ca pe proprietarul suprem, căruia trebuie să-I restituim ceea ce este a Lui, când o va cere El. Când va veni El să primească cu dobândă ceea ce este a Lui, cei lacomi vor vedea că în loc de înmultire a talantilor încredintati lor, ei si-au atras asupra lor o condamnare pronuntată asupra slujitorului netrebnic. Domnul socoteste ca moartea slujitorilor Lui să fie privită ca o pierdere din cauza influentei spre bine pe care au exercitat-o si multele daruri de bunăvoie pe care le-au dat spre a reumple vistieria lui Dumnezeu. Testamentele muribunzilor sunt un înlocuitor nenorocit pentru dărnicie vie. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-si facă testamentele în fiecare zi prin fapte bune si daruri generoase pentru Dumnezeu. Ei trebuie să îngăduie ca suma dată lui Dumnezeu s fie disproportionat de mică în comparatie cu ce si-au însusit ei pentru folosul lor. Făcându-si zilnic testamentul lor, îsi vor aduce aminte de acele obiective si prieteni care ocupă locul cel mai mare din afectiunile lor. Cel mai bun prieten al lor este Isus. El nu Si-a crutat pentru ei propria Lui viată, ci de dragul lor a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui, ei să se poată îmbogăti. El merită inima întreagă, averea, tot ceea ce sunt si au. Dar multi, care mărturisesc a fi crestini, amână cerintele lui Isus cât trăiesc si-L insultă, dându-I o nimica toată la moarte. Toată categoria aceasta să-si aducă aminte că această jefuire a lui Dumnezeu nu este o actiune impulsivă, ci un plan bine meditat pe care ei îl prefatează spunând: "Fiind cu mintea întreagă." După ce au defraudat cauza lui Dumnezeu pe parcursul vietii, ei continuă s-o fraudeze după moarte. Si aceasta are loc cu consimtământul tuturor puterilor mintii. Un astfel de testament multi se multumesc să-l nutrească pe patul mortii. Testamentul lor este o parte a pregătirii lor pentru moarte si este în asa fel pregătit ca averea lor să nu le tulbure ceasurile lor de moarte. Pot acestea să stea cu plăcere alături de solicitarea care li se va face de a da socoteală de isprăvnicia lor? Noi toti trebuie să fim bogati în fapte bune în această viată dacă dorim să ne asigurăm viitorul, viata vesnică. Când se va tine judecata si cărtile vor fi deschise, fiecare va fi răsplătit după faptele lui. Multe nume sunt înregistrate în registrul comunitătii împotriva cărora în Registrul cerului s-a înregistrat jefuire. Si, dacă acestia nu se pocăiesc si nu lucrează pentru Domnul cu bunăvointă dezinteresată, cu sigurantă că vor avea parte de condamnarea ispravnicului necredincios. Adesea se întâmplă ca un om de afaceri activ să fie doborât fără nici o avertizare a momentului si la cercetarea afacerii lui se află a fi în cea mai încurcată situatie. În efortul de a pune în ordine averea lui, onorariile avocatilor consumă din avere o mare parte, dacă nu totul, în timp ce sotia, copiii si cauza lui Hristos sunt jefuiti. Cei care sunt ispravnici credinciosi ai mijloacelor Domnului vor sti exact care este starea afacerii lor si, ca oameni întelepti, ei vor fi pregătiti pentru orice caz de urgentă. Dacă are să se încheie brusc timpul lor de probă ei nu vor lăsa o încurcătură asa de mare asupra celor care sunt chemati să aranjeze averea lor. Multi nu sunt instruiti cu privire la subiectul de a face testamentele lor în timp ce au sănătate evidentă. Dar această precautie trebuie s-o aibă fratii nostri. Ei trebuie să cunoască starea lor financiară si să nu îngăduie ca afacerea lor să ajungă încurcată. Ei trebuie să aranjeze averea lor în asa fel încât s-o poată părăsi oricând. Testamentele să fie făcute în asa fel încât să corespundă prevederilor legale. După ce au fost redactate ele pot rămâne ani de zile fără să aducă nici o vătămare, dacă donatiile continuă să fie făcute din timp în timp precum are nevoie cauza. Moartea nu va veni cu o zi mai devreme, fratilor, pentru că v-ati făcut testamentul. Dispunând de averea voastră prin testament pentru rudele voastre, asigurati-vă că nu ati uitat cauza lui Dumnezeu. Voi sunteti agentii Săi, care detineti averea Lui si de cerintele Lui trebuie să tineti seamă în primul rând. Desigur că sotia si copiii vostri nu trebuie lăsati să fie săraci; pentru ei trebuie făcute prevederi dacă sunt nevoiasi. Dar să nu puneti în testamentul vostru o lungă listă de rudenii care nu sunt nevoiase, numai pentru simplul fapt că asa este obiceiul. Păstrati mereu în minte faptul că actualul sistem egoist de a dispune de avere nu este planul lui Dumnezeu, ci născocirea omului. Crestinii trebuie să fie reformatori si să desfiinteze sistemul prezent, dând alcătuirii testamentelor un aspect cu totul nou. Fie ca ideea să fie mereu prezentă că averea pe care o administrăm este a Domnului. Vointa lui Dumnezeu în această privintă este lege. Dacă un om te-a făcut executor testamentar al averii lui, nu vei studia îndeaproape vointa testamentului pentru ca cea mai mică sumă să nu fie deturnată? Tatăl vostru cel ceresc v-a încredintat avere si v-a dat testamentul Lui cum să fie folosită. Dacă acest testament este studiat cu inimă altruistă, ceea ce apartine lui Dumnezeu nu va fi deturnat. Cauza Domnului a fost rusinos de neglijată, când El a aprovizionat pe oameni cu mijloace suficiente spre a face fată oricărei urgente numai dacă ei ar fi recunoscători, cu inimi ascultătoare. Cei care îsi fac testamentul nu trebuie să presupună că, dacă acesta este făcut, ei nu mai au nici o îndatorire, ci trebuie să fie continuu la lucru, folosind talentele încredintate lor pentru înăltarea cauzei Domnului. Dumnezeu a lăsat prin testament planuri ca fiecare să poată lucra constient la distribuirea banilor lor. El nu-Si propune să sustină lucrarea Sa prin minuni. El are câtiva ispravnici credinciosi, care economisesc si folosesc banii lor pentru înaintarea cauzei Sale. În loc ca lepădarea de sine si binefacerea lor să fie o exceptie, ele trebuie să fie regula. Nevoile crescânde ale cauzei lui Dumnezeu cer mijloace. În mod continuu vin apeluri din partea atât a oamenilor din tara noastră cât si din tări străine ca mesagerii săi vină la ei cu lumina adevărului. Aceasta va necesita mai multi lucrători si mai multi bani pentru a-i întretine. În vistieria Domnului intră numai o mică sumă de bani spre a fi destinată pentru salvarea de suflete, si chiar si aceasta se obtine cu muncă grea. Dacă ar putea fi deschisi ochii tuturor spre a vedea cum a împiedicat lăcomia predominantă înaintarea lucrării lui Dumnezeu si cât de mult s-ar fi putut face dacă toti ar fi actionat după planul lui Dumnezeu în aducerea de zecimi si daruri, ar fi avut loc o reformă hotărâtă din partea multora; pentru că ei n-ar mai îndrăzni să împiedice lucrarea de înaintare a cauzei lui Dumnezeu asa cum au făcut. Biserica este adormită cât priveste lucrarea pe care o putea face dacă ar fi renuntat la totul pentru Hristos. Un adevărat spirit de sacrificiu de sine ar fi un argument pentru realitatea si puterea Evangheliei pe care lumea nu le-ar putea întelege gresit sau contrazice si asupra bisericii ar fi revărsate binecuvântări îmbelsugate. Fac apel la fratii nostri să înceteze cu jefuirea lui Dumnezeu. Unii sunt în situatia că trebuie făcute testamente. Dar, făcând acest lucru, trebuie avut în vedere să nu fie dati fiilor si fiicelor banii care trebuiau să fie vărsati în vistieria lui Dumnezeu. Adesea testamentele acestea devin subiect de ceartă si dezbinare. Spre lauda vechiului popor al lui Dumnezeu este raportat că Lui nu I-a fost rusine să fie numit Dumnezeul lor; si motivul atribuit este că în loc să fie egoisti, căutând si lăcomind după avere pământească, sau căutându-si fericirea în plăceri lumesti, ei s-au predat pe ei însisi si tot ce aveau în mâinile lui Dumnezeu. Ei au trăit numai spre slava Lui, declarând lămurit că ei căutau o tară mai bună, chiar una cerească. De un astfel de popor lui Dumnezeu nu i-a fost rusine. Ei nu L-au făcut de ocară în ochii lumi. Maiestatea cerului nu S-a rusinat să-i numească frati. Sunt multi care sustin că nu pot face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu decât fac acum, dar ei nu dau după posibilitătile lor. Uneori Domnul deschide ochii orbiti de egoism prin simpla reducere a venitului lor la suna pe care ei sunt dispusi să o dea. Caii sunt aflati morti în câmp în grajd, case sau soproane sunt distruse de foc sau recoltele lipsesc. În multe cazuri Dumnezeu încearcă pe om prin binecuvântări, si dacă se manifestă necredinciosie în a-I preda Lui zecimile si darurile, binecuvântarea Lui este retrasă. "Cine seamănă putin, putin va secera" (2 Cor. 9,6). Prin îndurările lui Hristos si bogătiile bunătătii Lui si spre cinstirea adevărului si a religiei, vă implorăm pe voi, care sunteti urmasi ai lui Hristos, să consacrati din nou lui Dumnezeu fiinta voastră si averea voastră. Având în vedere iubirea si mila lui Hristos, care L-au adus din curtile împărătesti să sufere lepădare de sine, umilintă si moarte, fiecare să se întrebe pe sine: "Cât de mult datorez eu Domnului meu?" Si apoi faceti ca darurile voastre de recunostintă să fie în conformitate cu aprecierea voastră al marelui dar al cerului în persoana scumpului Fiu al lui Dumnezeu. Hotărând proportia care urmează să fie dată pentru cauza lui Dumnezeu, asigurati-vă ca mai degrabă să fie mai mult decât mai putin, din ceea ce cere datoria. Gânditi-vă pentru cine sunt făcute darurile. Amintirea aceasta va pune lăcomia pe fugă. Gânditi-vă numai la iubirea cea mare cu care ne-a iubit Hristos si bogatele noastre daruri vor părea nevrednice de acceptarea Lui. Când Hristos este obiectul afectiunilor noastre, cei care au primit iubirea Lui iertătoare nu se vor opri să calculeze valoarea vasului de alabastru cu mirul cel scump. Acesta o putea face Iuda cel lacom, dar primitorul darului mântuirii nu mai va regreta că darul n-are parfum mai bogat si o valoare mai mare. Crestinii trebuie să privească la ei însisi numai ca la niste canale prin care îndurările si binecuvântările curg din Izvorul a toată bunătatea pentru semenii lor, prin convertirea cărora ei pot trimite spre cer valuri de slavă prin lauda si darurile din partea celor care devin astfel părtasi, împreună cu ei, la darul ceresc.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
