Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
PASTORI TINERI
Mi-a fost arătat că Iowa va fi lăsat mult în urma altor state în privinta nivelului adevărului evlaviei dacă tinerilor li se permite să aibă o influentă în conferinta lui când este vădit că ei n-au legătură cu Dumnezeu. Simt a fi cea mai solemnă datorie care apasă asupra mea să spun că Iowa ar fi într-o stare mai bună astăzi dacă fratii F si G ar fi rămas muti. Neavând ei însisi evlavie experimentală, cum pot ei să conducă pe oameni la acel Izvor cu care ei însisi sunt nefamiliarizati? Un scepticism dominant este în continuă crestere cu referire la Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu; si acesti tineri încurajează punerea de întrebări si îndoieli în loc să le îndepărteze, pentru că nu cunosc spiritul, puterea si forta Mărturiilor. În timp ce sunt astfel nesfintiti în inimă, lucrarea lor nu poate face nici un bine poporului. Aparent, ei pot convinge suflete că noi avem adevărul, dar unde este Duhul si puterea lui Dumnezeu să impresioneze inima si să trezească convingerea de păcat? Unde este puterea să conducă pe cei convinsi mai departe la o cunoastere experimentală a evlaviei de viată? Pe aceasta ei n-o cunosc nici ei însisi, atunci, cum pot ei să reprezinte religia lui Hristos? Dacă tinerii doresc să intre în câmp, în nici un fel să nu-i descurajati, dar mai întâi lăsati-i să învete ocupatia. Fratele G. îsi putea uni eforturile sale cu cele ale medicilor de la sanatoriu, dar el n-a putut fi în armonie cu ei, dar el era prea îngâmfat ca să fie ucenic. El era plin de sine si egotist.* El avea o perspectivă tot atât de bună ca alti tineri; dar în timp ce ei erau gata să primească instructiune si să ocupe orice pozitie unde puteau servi cel mai bine, el nu vroia să adapteze situatiei. El credea că cunoaste prea multe pentru a ocupa o pozitie secundară. El nu se interesa de pacienti. Era asa de arogant si dictatorial încât influenta lui nu putea fi tolerată în sanatoriu. Lui nu-i lipsea abilitatea si, dacă ar fi fost dispus să se lase învătat putea să câstige cunoasterea practică a lucrării unui medic, dacă si-ar fi păstrat spiritul în blândete si smerenie el putea să aibă succes. Dar defectele de caracter naturale n-au fost văzute si biruite. Exista din partea lui o dispozitie de a induce în eroare, de a ocoli adevărul. Aceasta avea să nimicească utilitatea vietii oricui si avea să închidă pentru el usile slujirii. Trebuie cultivat cel mai strict adevăr si evitată orice inducere în eroare precum evită cineva lepra. El se simtea stânjenit din cauza foartei măruntei lui staturi. Aceasta nu putea fi remediată, dar stătea în puterea lui să remedieze defectele lui din caracter, dacă vroia. Mintea si caracterul pot fi modelate, cu grijă, după Modelul divin. Ceea ce face ca omul să fie om nu este o simulare a superioritătii, ci adevărata înăltare a mintii. Cuvenita cultivare a puterilor mintale face din om ceea ce este el. Facultătile acestea înnobilatoare sunt date spre a ajuta la formarea caracterului pentru viitoarea viată nemuritoare. Omul a fost creat pentru o stare de delectare mai înaltă si mai sfântă decât poate să ofere această lume. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu pentru scopuri înalte si nobile, ca unele care atrag atentia îngerilor. Tinerii de astăzi nu cugetă adânc sau să actioneze întelepteste. Dacă ar fi atenti la primejdiile care îi împresoară la fiecare pas, ei ar actiona cu precautie spre a scăpa de cursele cele multe pe care le-a pregătit Satana pentru picioarele lor. Fii atent frate, să nu apari ceea ce nu esti. Imitatia aurită va fi repede deosebită de metalul cel curat. Cercetează-te cu cea mai mare grijă nu numai pe tine însuti, ci si pozitia pe care o ocupă fiecare membru al familiei tale. Urmăreste istoria fiecăruia si cugetă asupra rezultatelor căii urmate. Meditează de ce sunt unele persoane si respectate de cei cu adevărat buni, în timp ce altele sunt dispretuite si evitate. priveste asupra acestor lucruri în lumina vesniciei si oriunde ai descoperit că altii au gresit evită cu grijă calea urmată de ei. Va fi bine să-ti aduci aminte că tendintele caracterului sunt transmise de la părinti la copii. Meditează serios asupra acestor lucruri si apoi, în temere de Dumnezeu, încinge-te cu armura pentru lupta de-o viată cu tendintele mostenite, imitând pe nici una afară de Modelul divin. Tu trebuie să lucrezi cu stăruintă, constantă si zel dacă vrei să reusesti. Va trebui să te cuceresti cu tine însusi, care va fi lupta cea mai grea dintre toate. Opozitie hotărâtă fată de căile tale proprii si obiceiurile tale cele rele, îti va asigura victorii pretioase si vesnice. Dar în timp ce sunt cultivate puternicile tale trăsături de caracter, în timp ce tu doresti să conduci în loc să fii dispus să urmezi, tu nu vei avea nici un succes. Simturile tale sunt repezite si dacă nu te păzesti te lasi în voia temperamentului . Asupra celor tineri trebuie să apese răspunderi si să se achite de sarcini importante; esti tu calificat să-ti faci partea în temere de Dumnezeu?
---------* Care dă o importantă exagerată propriei sale persoane -------------------
Fratele F. este destoinic pentru această lucrare. El trebuie să învete aproape totul. Caracterul lui este defectuos. El n-a fost educat din copilărie să fie un purtător de grijă, un muncitor, un purtător de povară. El n-a văzut si n-a simtit lucrarea care trebuia făcută pentru el însusi si, prin urmare, nu este pregătit să aprecieze lucrarea care trebuie făcută pentru altii. El este îngâmfat. El pretinde că stie mai multe decât stie în realitate. Când devine pe deplin consacrat prin Duhul lui Dumnezeu si îsi dă complet seama de solemnitatea si responsabilitatea lucrării unui slujitor al lui Hristos, el se va simti întru totul neîndestulător pentru însărcinare. El are lipsuri în multe privinte; si aceste lipsuri vor fi reproduse în altii, făcând lumii o impresie defavorabilă despre caracterul lucrării noastre si despre pastorii care sunt angajati în ea. El trebuie să devină familiarizat cu poverile si îndatoririle vietii practice de a fi destoinic să se angajeze în cea mai responsabilă lucrare dată vreodată fiintei umane. Toti pastorii tineri trebuie să fie învătăcei înainte de a fi învătători. În timp ce as încuraja pe tineri să intre în lucrarea de slujire, as spune că sunt autorizată de Dumnezeu să recomand si să insist asupra destoiniciei lor pentru lucrarea în care urmează să se angajeze. Fratii F nu sunt înclinati să fie purtători de griji si purtători de poveri. În tot ce întreprind se vede nepăsarea si imperfectiunea. Ei sunt nesăbuiti în conversatia si comportamentul lor. Influenta solemnă, înăltătoare si înnobilatoare care trebuie să caracterizeze pe orice slujitor al Evangheliei nu poate fi exercitată în viata lor până ce n-au fost transformati si modelati după chipul divin. La fiecare dintre ei există egoism, mai mult sau mai putin, desi într-o măsură mai mare în unii decât în altii. În acesti tineri există un spirit de îngâmfare si de independentă care îi face nedestoinici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu au nevoie de o severă autodisciplinare înainte de a putea fi acceptati de Dumnezeu ca lucrători pentru cauza Lui. Există o lene naturală care trebuie învinsă. Ei trebuie să aibă o instruire corectă în ocupatiile vremelnice ale vietii. Trebuie să fie învătăcei; si când vor prezenta un succes însemnat în răspunderi mai mici, atunci vor fi destoinici să li se încredinteze răspunderi mai mari. Diferitele conferinte este mai bine să se lipsească de astfel de lucrători incapabili. Poverile sufletelor nu pot apăsa mai mult asupra oamenilor în starea lor de neconsacrare decât asupra copilasilor. Ei sunt necunoscători ai evlaviei vitale si au nevoie de cea mai completă convertire înainte de a putea fi măcar crestini. Fratele AF are nevoie de instruire totală în colegiul nostru. Vorbirea lui este defectuoasă. În comportamentul său există o grosolănie si o lipsă de elegantă, totusi, cu toate acestea, el este îngâmfat si cu totul înselat cu privire la abilitatea lui. El n-are o credintă reală în Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu. El nu le-a studiat cu atentie si n-a practicat adevărurile descoperite. Cât timp are o asa de putină spiritualitate, el nu va întelege valoarea Mărturiilor, nici scopul lor adevărat. Tinerii acestia citesc Biblia, dar ei au prea putină experientă în cercetarea serioasă, smerită si cu rugăciune a Scripturilor, ca să poată fi cu totul destoinici pentru orice lucrare bun . Este o mare primejdie în a încuraja o clasă de oameni să intre în câmp care n-au o adevărată povară pentru suflete. Ei pot fi în măsură să intereseze pe oameni si să se angajeze în controverse, în timp ce cu nici un chip ei nu sunt oameni ai cugetării, care îsi vor îmbunătătii abilitatea lor si îsi vor mări capacitătile lor. Noi avem o slujire pipernicită si defectuoasă. Dacă Hristos nu va locui în oamenii, care propovăduiesc adevărul, ei vor coborî nivelul religios si moral oriunde sunt îngăduiti. Chiar Hristos le este dat ca exemplu. "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu si de folos ca să învete, să mustre si să îndrepte, să dea întelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Tim. 3,16.17). În Biblie avem un sfătuitor al lui Dumnezeu care nu greseste. Învătăturile ei, puse în practică, vor face pe oameni destoinici pentru orice pozitie a slujbei. Ea este glasul lui Dumnezeu care vorbeste sufletului în fiecare zi. Cât de atent ar trebui să studieze tinerii Cuvântul lui Dumnezeu si să strângă ca pe o comoară opiniile ei în inimă, ca poruncile ei să poată fi în măsură să conducă întreaga comportare. Pastorii nostri cei tineri si cei care propovăduiesc de câtva timp dovedesc o însemnată deficientă în întelegerea Scripturilor. Lucrarea Duhului Sfânt este să lumineze întelegerea Întunecată, să dizolve egoismul, să înmoaie inima împietrită, să supună pe răzvrătitul călcătoria de Lege si să-l salveze de influentele stricăcioase ale lumii. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi a fost: "Sfinteste-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17,17). Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu străpunge inima celui păcătos si o taie în bucăti. Când este repetată teoria adevărului fără a fi simtită influenta lui asupra sufletului vorbitorului, el n-are nici o putere asupra ascultătorilor, ci este respins ca eroare, răspunzător fiind însusi vorbitorul de pierderea sufletelor. Noi trebuie să fim siguri că pastorii nostri sunt oameni convertiti, umili, blânzi si smeriti cu inima. Trebuie să fie o schimbare hotărâtă în lucrarea de slujire. Este necesară o examinare mai riguroasă în legătură cu calificarea unui pastor. Moise a fost îndrumat de Dumnezeu în purtarea de grijă, în chibzuintă si atentie afectuoasă pentru turma lui, pentru că, fiind păstor credincios, să poată fi gata când îl va chema Dumnezeu să ia conducerea poporului Său. O experientă asemănătoare este esentială pentru cei care se angajează în lucrarea cea mare de propovăduire a adevărului. Pentru ca să conducă sufletele la Izvorul dătător de viată predicatorul trebuie să bea mai întâi el însusi din izvor. El trebuie să vadă sacrificiul fără margini făcut de Fiul lui Dumnezeu spre a salva oamenii căzuti si propriul lui suflet trebuie să fie îmbibat cu spiritul iubirii nemuritoare. Dacă Dumnezeu stabileste pentru noi o muncă grea de adus la îndeplinire, trebuie s-o facem fără murmur. Dacă drumul este dificil si periculos este planul lui Dumnezeu să-l urmăm cu resemnare si strigăt către El pentru putere. Trebuie învătată o lectie din experienta unor pastori de-ai nostri care comparativ nu cunosteau nimic despre dificultăti si necazuri, totusi niciodată nu s-au privit ca martiri. Ei trebuia să învete să accepte cu recunostintă calea alegerii lui Dumnezeu , aducându-si aminte de Căpetenia mântuirii noastre. Lucrarea pastorului trebuie urmărită cu seriozitate, energie si zel cu atât mai mare decât cel depus în tranzactiile ocupatiei cu cât lucrarea este mai sacră si rezultatele mai importante. Lucrarea fiecărei zile să fie redată în rapoartele vesnice cu "bine, (rob bun)", asa încât, dacă nici o altă zi nu ar mai fi dăruită spre a lucra, lucrarea avea să fie întru totul încheiată. Pastorii nostri, mai ales cei tineri, să-si dea seama de necesitatea pregătirii spre a fi potriviti pentru lucrarea solemn a lor si pentru a-i pregăti pentru societatea îngerilor curati. Pentru a fi acasă în ceruri, noi trebuie să avem cerul încorporat aici în inimile noastre. Dacă acesta nu este cazul nostru, ar fi fost mai bine să nu fi avut nici o parte în lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea de slujire este blamată prin pastori nesfintiti. Dacă nu va fi un nivel mai înalt si mai spiritual pentru lucrarea de slujire, adevărul Evangheliei va deveni din ce în ce mai fără putere. Mintea omenească este reprezentată prin pământul bogat al unei grădini. Dacă ea nu este cultivată cum trebuie, ea va fi năpădită de buruienile si mărăcinii ignorantei. Mintea si inima au nevoie de cultivare zilnică si neglijenta va fi producătoare de rău. Cu cât mai multă iscusintă a dăruit Dumnezeu unui individ, cu atât mai mare îmbunătătire i se cere să facă si cu atât mai mare este responsabilitatea lui să folosească timpul si talentele lui spre slava lui Dumnezeu. Mintea nu trebuie să rămână adormită. Dacă nu este exercitată în dobândirea de cunostintă, va avea loc o cufundare în ignorantă, superstitie si fictiune. Dacă facultătile intelectuale nu sunt cultivate cum ar trebui să fie spre slava lui Dumnezeu, ele vor deveni tari si puternice ajutoare de conducere spre pierzare. În timp ce tinerii trebuie să se păzească să nu fie îngâmfati si independenti, ei trebuie să facă în mod continuu îmbunătătire evidentă. Ei trebuie să privească cu ochi buni fiecare ocazie spre a cultiva trăsături de caracter mai nobile si mai generoase. Dacă tinerii ar simti în fiecare moment dependenta lor de Dumnezeu si ar nutri un spirit de rugăciune, o năzuintă a sufletului spre Dumnezeu în orice timp si în orice loc, ei ar putea cunoaste mai bine vointa lui Dumnezeu. Dar mie mi-a fost arătat că fratii F si G sunt aproape cu totul nefamiliarizati cu lucrările Duhului lui Dumnezeu. Ei lucrează prin propria lor putere si au fost atât de cu totul ascunsi în ei însisi încât n-au văzut si nu si-au dat seama de lipsa lor cea mare. Ei vorbesc nereverentios despre Mărturiile date de Dumnezeu pentru folosul poporului si le judecă, dându-si părerea si criticând una si alta, când mai bine si-ar pune mâinile lor la gură si s-ar prosterne cu fetele lor în praf pentru că ei nu cunosc mai mult din spiritul Mărturiilor, decât cunosc din Spiritul lui Dumnezeu. Ei sunt începători în ale adevărului si pitici în experienta religioasă. Cele mai mari biruinte câstigate pentru cauză nu sunt prin argumentare muncită, avantaje ample, belsug de influentă si mijloace abundente, ci ele sunt acele biruinte care sunt câstigate în camera de audientă la Dumnezeu, când credinta serioasă, în agonie se tine de bratul cel tare al puterii. Când Iacov s-a găsit complet istovit si într-o situatie neajutorată, el si-a vărsat sufletul înaintea lui Dumnezeu în agonia gravitătii. Îngerul lui Dumnezeu a cerut să fie lăsat să plece, dar Iacov n-avea să-l lase să plece. Bărbatul lovit, suferind durere trupească, a prezentat rugămintea cea mai fierbinte cu îndrăzneala pe care o împărtăseste credinta cea vie. "Nu te voi lăsa să pleci", a spus el, "până nu mă vei binecuvânta" (Gen. 32,26). În Cuvântul lui Dumnezeu sunt taine adânci care nu vor fi descoperite niciodată de minti neajutorate de Duhul lui Dumnezeu. Sunt, de asemenea, taine care nu pot fi cercetate în planul de mântuire, pe care minti mărginite niciodată nu le pot pricepe. Tinerii fără experientă ar putea mai bine să-si încarce mintile lor si să exercite istetimea lor spre a obtine întelegerea problemelor care sunt descoperite; pentru că, dacă nu posedă o iluminare spirituală mai mare decât cea pe care o au, le va trebui o viată întreaga să afle vointa descoperită a lui Dumnezeu. Dacă ei au pretuit lumina pe care o au deja si s-au folosit practic de ea, vor fi în stare să facă un pas mai departe. Providenta lui Dumnezeu este o scoală continuă, în care El conduce mereu pe oameni să vadă adevăratele tinte ale vietii. Nimeni nu este prea tânăr si nimeni prea bătrân, pentru a învăta în această scoală, dând atentă băgare de seamă lectiilor predate de Învătătorul divin. El este Păstorul adevărat si El cheamă pe nume oile Sale. Pentru pribegi, glasul Lui este auzit, spunând: "Iată drumul, mergeti pe el" (Is. 30,21). Tinerii care n-au avut niciodată succes în sarcinile vremelnice ale vietii vor fi tot as de nepregătiti să se angajeze în sarcini mai înalte. O experientă religioasă se obtine numai prin luptă, prin dezamăgire, prin severă disciplină a eului, prin rugăciune serioasă. Credinta vie trebuie să se prindă ferm de făgăduinte, si atunci multi pot veni de la comuniunea strânsă cu Dumnezeu cu fetele strălucind, spunând, cum a spus: "Am văzut pe Dumnezeu în fată si totusi am scăpat cu viată" (Gen. 32,30). Pasii spre cerul de sus trebuie să fie făcuti câte unul în acelasi timp, fiecare pas de înaintare ne întăreste pentru pasul următor. Puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu asupra inimii omenesti este o lucrare pe care numai putini o pricep pentru că sunt prea lenesi să facă efortul necesar. Lectiile pe care le învată pastorii tineri, mergând încoace si încolo si fiind serviti când n-au o destoinicie pentru lucrare au asupra lor o influentă demoralizatoare. Ei nu-si cunosc locul lor si nu si-l păstrează. Nu sunt echilibrati de principii ferme. Ei vorbesc cu bună stiintă despre lucruri pe care nu le cunosc deloc si, deci cei care îi primesc ca învătători sunt indusi în eroare. O singură astfel de persoană va inspira mai multă îndoială în minte decât sunt în stare câteva persoane s-o contracareze, făcând tot ce pot mai bine. Oameni cu minte slabă se complac în a despica firul în patru, a critica, a căuta după ceva ce să pun la îndoială, crezând că aceasta este un semn al puterii de pătrundere; dar, în schimb, aceasta dovedeste lipsă de curătie si înăltime. Cu cât mai bine este să fie angajati în a căuta să se cultive pe ei însisi si să înnobileze si să înalte mintile lor. Precum floarea se întoarce spre soare ca razele luminoase să poată ajuta la desăvârsirea frumusetii si simetriei ei, tot asa să se îndrepte si tinerii spre Soarele Neprihănirii, ca lumina cerului să poată străluci asupra lor desăvârsind caracterul lor si care să le dea o adâncă si continuă experientă în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci ei pot reflecta razele divine ale luminii asupra altora. Cei care aleg să adune în îndoieli, necredintă si scepticism nu vor avea experienta cresterii în har sau spiritualitate si sunt nedestoinici pentru solemna răspundere de a duce altora adevărul. Lumea trebuie avertizată despre soarta ei tragică. Somnolenta celor care zac în păcate si greseli este atât de adâncă încât glasul lui Dumnezeu ..... încât este necesar ca un slujitor în stare să vegheze să-i trezească. Dacă pastorii nu sunt convertiti, nici poporul nu va fi. Formalismul rece care există acum printre noi trebuie să cedeze locul puterii de viată a evlaviei experimentale. În teoria adevărului nu există nici o greseală; acesta este perfect de clar si armonios. Dar pastorii tineri pot rosti adevărul cu usurintă si totusi să nu aibă sensul real la cuvintelor pe care le rostesc. Ei nu apreciază valoarea adevărului pe care-l prezintă si putin îsi dau seama ce a costat aceasta pe cei care, cu rugăminti si lacrimi, prin necazuri si opozitie au căutat după el ca după o comoară ascunsă. Fiecare verigă din lantul adevărului a fost pentru ei asa de pretioasă ca aurul încercat. Verigile acestea sunt acum unite într-un întreg perfect. Adevărurile au fost dezgropate de sub gunoiul superstitiei si erorii, prin rugăciune serioasă pentru lumină si cunostintă si prezentate poporului ca mărgăritare pretioase de neasemuită valoare. Evanghelia este o descoperire pentru om a razelor de lumină si sperantă din lumea cea vesnică. Lumina nu izbucneste asupra noastră toată deodată, ci ea vine pe măsură ce o putem suporta. Mintile cercetătoare care flămânzesc după cunoasterea vointei lui Dumnezeu niciodată nu sunt satisfăcute; cu cât cercetează mai adânc cu atât îsi dau seama mai mult de ignoranta lor si deplâng orbirea lor. Este peste puterea omului de a concepe înaltele si nobilele cunostinte care sunt la îndemâna lui, dacă va combina efortul uman cu harul lui Dumnezeu, care este Izvorul a toată întelepciunea si puterea. Si dincolo este o vesnică greutate de slavă. "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (1 Cor. 2,9). Noi avem cel mai solemn mesaj al adevărului adus vreodată pentru lume. Adevărul acesta este din ce în ce mai respectat de către necredinciosi pentru că el nu poate fi contrazis. Având în vedere acest fapt, tinerii nostri devin încrezuti si îngâmfati. Ei iau adevărurile care au fost scoase la iveală de alte minti si fără studiu sau rugăciune serioasă întâmpină pe oponenti si se angajează în controverse, îngăduindu-si vorbiri tăioase si glume, plecându-le să creadă că prin aceasta fac lucrul slujitorului Evangheliei. Pentru a fi destoinici pentru lucrarea lui Dumnezeu, oamenii acestia au nevoie de o convertire completă ca cea experimentată de Pavel. Pastorii trebuie să fie reprezentantii vii ai adevărului pe care-l predică. Ei trebuie să aibă o viată spirituală mai înăltătoare si o simplitate mai mare. Cuvintele trebuie primite de la Dumnezeu si predate poporului. Atentia poporului trebuie să fie retinută. Solia noastră este o mireasmă de viată spre viată sau de moarte spre moarte. Destinele sufletelor sunt cântărite. Multimile sunt în valea hotărârii. Un glas va fi auzit, strigând: "Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeti după El; dacă este Baal, mergeti după Baal" (1 Regi 18,21). Actiune promptă, energică si serioasă poate salva un suflet nedecis. Nimeni nu poate spune cât se pierde prin încercarea de a predica fără ungerea Duhului Sfânt. Există suflete în fiecare grupare religioasă care sunt sovăitoare, aproape convinse să fie întru totul pentru Dumnezeu. Hotărârea care urmează să fie luată priveste timpul si vesnicia, dar prea adesea este cazul că pastorul n-are puterea soliei adevărului în inima lui si deci, nu este făcut nici un apel direct pentru acele suflete care tremură în balantă. Rezultatul este că impresiile nu sunt adâncite în inimile celor convinsi si ei părăsesc adunarea, simtindu-se mai putin înclinati să accepte slujirea lui Hristos decât au venit. Ei se hotărăsc să astepte o ocazie mai favorabilă, dar aceasta nu mai vine niciodată. Din acea cuvântare atee ca si din jertfa lui Cain, a lipsit Mântuitorul, Ocazia de aur este pierdută si cazurile acestor suflete sunt hotărâte. Nu este prea mult în joc a predica într-o manieră indiferentă fără simtământul poverii sufletelor? În această epocă de întuneric moral se va recurge la ceva mai mult decât la o teorie spre a misca sufletele. Pastorii trebuie să aibă o legătură cu Dumnezeu. Ei trebuie să predice ca unii care cred ceea ce au spus. "Adevărurile vii, care ies de pe buzele omului lui Dumnezeu, vor face ca păcătosii să tremure si cei condamnati să strige: 'Iehova este Dumnezeu. M-am hotărât să fiu întru totul de partea Domnului'." Mesagerul lui Dumnezeu niciodată să nu înceteze străduintele lui după lumină si putere mai mare de sus. El să muncească din greu în continuu, să se roage si să spere în continuu, în mijlocul descurajării si întunericului, hotărât să câstige o cunoastere completă a Scripturilor si să nu rămână în urmă cu nici un dar. Atâta timp cât există un singur suflet care să poată avea un folos, el trebuie să insiste înainte cu un nou curaj la fiecare efort. Este o lucrare serioasă de făcut. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt în pericol. Atâta timp cât Isus a spus: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evrei 13,5), atâta timp cât cununa neprihănirii este oferită biruitorului, atâta timp cât Mijlocitorul nostru pledează în favoarea celor păcătosi, slujitorii lui Hristos trebuie să lucreze în nădejde cu energie neobosită si credintă stăruitoare. Dar când adevărul lui Dumnezeu este dus de bărbati tineri si fără experientă abia că au fost miscate de harul lui Dumnezeu, cauza va lâncezi. Fratele F. si G. sunt mai repede gata să discute în contradictoriu decât să se roage; ei sunt mai repede gata să se lupte decât să convingă, străduindu-se să impresioneze poporul să-si asume răspunderea de primire a cuvântului din gura lui Dumnezeu si să-l predea poporului, se fac răspunzători pentru adevărul pe care-l prezintă si influenta pe care o exercită. Dacă ei sunt într-adevăr oamenii lui Dumnezeu, speranta lor nu este în ei însisi, ci în ceea ce va face El pentru ei si prin ei. Ei nu se vor arăta îngâmfati, atrăgând atentia oamenilor asupra istetimii si aptitudinilor lor; ei simt responsabilitatea lor si lucrează cu energie spirituală, mergând pe calea lepădării de sine pe care a mers Domnul. Jertfirea de sine se vede la orice pas si ei jelesc din cauza incapacitătii lor de a face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu. Calea lor este calea încercării si a conflictului dar ea este însemnată de urmele picioarelor Răscumpărătorului lor, Căpetenia mântuirii lor, care a fost făcut desăvârsit prin suferintă. În lucrarea lor, sub păstorii trebuie să urmeze îndeaproape instructiunile si să manifeste spiritul Marelui Păstor. Scepticismul si apostazia se întâlnesc peste tot. Dumnezeu doreste bărbati care să lucreze pentru cauza Sa ale căror inimi sunt credincioase si care vor sta fermi în integritate, neînfricati de împrejurări. În mijlocul necazului si tristetii ei sunt exact ceea ce au fost când perspectivele lor erau luminate de sperantă si când mediul lor înconjurător din exterior era totul cum si-l puteau dori. Daniel în groapa cu lei este acelasi Daniel care a stat înaintea împăratului învăluit de lumina lui Dumnezeu. Pavel din temnita întunecoasă, asteptând sentinta care stia că avea să vină de la Nero cel crud, este acelasi Pavel care s-a adresat adunării din Areopag. Un om a cărui inimă s-a sprijinit de Dumnezeu în ceasul celei mai dureroase încercări si a celor mai descurajatoare împrejurări este exact ce a fost el în prosperitate, când lumina si favoarea lui Dumnezeu păreau a fi asupra lui. Credinta atinge nevăzutul si apucă lucrurile cele vesnice. Sunt multi în Iowa care dărâmă mai degrabă decât să clădească, care răspândesc necredintă si întuneric mai degrabă decât lumină si cauza lui Dumnezeu lâncezeste când ar trebui să înflorească. Pastorii să îndrăznească să fie credinciosi. Pavel scria lui Timotei: "Nimeni să nu-ti despretuiască tineretea, ci fii o pildă pentru credinciosi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credintă, în curătie. Puneti-le la inimă aceste lucruri, îndeletniceste-te în totul cu ele, pentru că înaintarea ta să fie văzută de toti. Fii cu luare aminte asupra ta însuti si asupra învătăturii pe care o dai altora; stăruieste în aceste lucruri, căci dacă vei face asa, te vei mântui pe tine însuti si pe cei ce te ascultă" (1 Tim.4,12.15.16). Cuvântul si vointa lui Dumnezeu sunt exprimate în Scripturi de către scriitorii inspirati. Noi ar trebui să le legăm ca bentite între ochii nostri si să umblăm conform cu poruncile lor, atunci vom umbla în sigurantă. Fiecare capitol si fiecare verset este o comunicare a lui Dumnezeu pentru om. Studiind Cuvântul, sufletul care flămânzeste si însetează după dreptate, va fi impresionat de rostirile divine. Scepticismul nu poate avea nici o putere asupra sufletului care cercetează cu smerenie Scripturile.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
