Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
MANIERĂ DE VORBIRE
Unii dintre cei mai talentati pastori îsi fac lorusi mare rău prin felul lor de vorbire defectuoasă. În timp ce învată pe popor datoria lor de a asculta de Legea morală a lui Dumnezeu, ei nu trebuie să fie găsiti că violează legile lui Dumnezeu cu privire la sănătate si viată. Pastorii trebuie să stea drept si să vorbească fără grabă, hotărât si limpede, luând după fiecare propozitie o inspiratie de aer completă si exprimând cuvintele prin exercitarea muschilor abdominali. Dacă vor observa această regulă simplă, dând atentie legilor sănătătii si înalte privinte, ei îsi pot conserva viata si utilitatea timp mult mai îndelungat decât oamenii din oricare altă profesie. Pieptul va deveni mai larg si prin educarea vocii, vorbitorul rareori ajunge răgusit chiar prin vorbire continuă. În loc ca pastorii nostri să devină epuizati prin vorbire, prin îngrijire, ei pot birui orice tendintă dinspre epuizare. Eu as spune fratilor mei din lucrare: Dacă nu vă educati să vorbiti conform cu legile fizice, veti sacrifica viata si multi vor deplânge pierderea "acelor martiri ai cauzei adevărului", când faptele în cauză sunt că prin îngăduinta obiceiurilor rele v-ati făcut rău vouă însivă si adevărului pe care îl reprezentati, si ati jefuit pe Dumnezeu si lumea de lucrarea pe care ati fi putut să o faceti. Dumnezeu ar fi fost bucuros să vă aibă în viată, dar voi ati comis cu încetul sinucidere. Felul în care este prezentat adevărul adesea are mult de-a face cu hotărârea dacă acesta va fi acceptat sau respins. Toti cei care lucrează pentru cauza cea mare a reformei, trebuie să caute să devină lucrători eficienti ca să poată aduce la îndeplinire cea mai mare cantitate de bine posibil, si nu să reducă din forta adevărului prin propriile lor deficiente. Pastorii si învătători trebuie să se instruiască pe sine pentru articulatie clară si distinctă, dând fiecărui cuvânt sunet deplin. Cei care vorbesc repede din gât, amestecând cuvintele si ridicând glasul până la o înăltime nenaturală, devin în curând răgusiti si cuvintele rostite pierd jumătate din forta pe care ar fi avut-o dacă se vorbeste răspicat, distinct, si nu asa de tare. Simpatiile ascultătorilor sunt slăbite fată de vorbitor pentru că ei stiu că el îsi face rău lui însusi si ei se tem că se va prăbusi în orice clipă. Nu este nici o dovadă că omul are zel pentru Dumnezeu pentru că lucrează într-o frenezie de excitare si gesticulatie. "Căci deprinderea trupească", spune apostolul, "este de putin folos" (1 Tim. 4,8). Mântuitorul lumii a dorit ca însotitorii Lui colaboratori să-L reprezinte pe El; si cu cât un om umblă mai aproape cu Dumnezeu, cu atât mai fără greseli va fi felul lui de a se adresa, comportamentul lui, atitudinea lui si gesturile lui. Maniere grosolane si stângace n-au fost văzute niciodată la Modelul nostru Isus Hristos. El era un reprezentat al cerului si urmasii Lui trebuie să fie ca El. Unii rationează că Domnul prin Duhul Său va califica pe om să vorbească asa cum doreste ca el să vorbească, dar Domnul n-are de gând să facă lucrarea pe care El a dat-o omului s-o facă. El ne-a dat puteri de a rationa si ocazii de a ne educa mintea si manierele. După ce am făcut tot ce am putut, folosind la maximum avantajele care ne stau la îndemână, apoi ne putem întoarce spre Dumnezeu cu rugăciune serioasă să facă, prin Duhul Său, ceea ce noi însine nu putem face, si totdeauna vom găsi putere si eficientă la Mântuitorul nostru.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
