« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL V

ELLEN G. WHITE

 

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

 

        Marturia 29 (1880)

 

LEGĂTURA MEMBRILOR COMUNITĂTII

 

            Fiecare  om  care se străduieste  să învingă,   va avea slăbiciunile lui cu care să se lupte, dar este  cu mult mai usor  ca persoanele să vadă   greselile fratilor lor,  decât să le vadă pe ale lor, încât  ei ar trebui să fie mult  mai grijulii  si critici cu privire la ei însisi, decât  cu privire la altii.  Toti membrii  bisericii, dacă sunt  fii si fiice  ale lui Dumnezeu, vor trebui să se supună  unui   proces de disciplină, înainte  ca ei să poată fi lumini în  lume.  Dumnezeu  nu-i   va face   pe bărbati si femei canale  de lumină în  timp ce sunt în  întuneric si sunt multumiti  să rămână  asa, nefăcând  eforturi speciale spre a face legătura cu Izvorul de lumină.  Cei care-si simt propria lor nevoie si se trezesc la  cea mai profundă  cugetare si cea mai serioasă si stăruitoare  rugăciune si actiune,  vor primi ajutor   divin.  Pentru   fiecare sunt multe de dezvătat  cu privire la sine însusi,  precum si multe  de învătat.  Vechi obiceiuri  si datini  trebuie să fie  înlăturate  si aceste  erori  se corectează numai prin lupte  serioase si printr-o  totală primire  a adevărului în împlinirea  principiilor  lui,  victoria putând  fi câstigată  numai prin harul lui Dumnezeu.  As dori  să rostesc  cuvinte care să  ne impresioneze   pe toti  că singura noastră  sperantă,  ca indivizi,  este să fim   în legătură cu Dumnezeu.  Trebuie obtinută  curătia sufletului; trebuie făcută multă cercetare de inimă si  învinsă  multă  îndărătnicie si iubire de sine, care va cere  rugăciune constantă si serioasă.  Oamenii care sunt  aspri si severi  adesea  se scuză sau încearcă să justifice lipsa lor de politete  crestină pentru că unii din reformatori au lucrat  cu un astfel de spirit, si ei pretind  că lucrarea  pentru acest timp cere acelasi spirit, dar  aceasta nu este asa.  Un spirit care este calm si sub control perfect, este mai bun  în orice loc, chiar  si în cea mai grosolană  societate. Un zel  furios  nu face bine nimănui.  Dumnezeu  nu i-a  ales pe reformatori pentru că erau oameni autoritari si furiosi. El i-a  acceptat asa cum erau, cu toate aceste trăsături  de caracter, dar El  ar fi pus  răspunderi  de zece ori mai mari  asupra lor, dacă ar fi fost  smeriti cu inima, având  spiritul  lor sub  controlul  ratiunii. În timp  ce slujitorii lui Hristos trebuie să denunte păcatul  si impietatea,  necurătia si minciuna, în timp  ce uneori  sunt chemati  să mustre  nelegiuirea printre cei  de sus cât si printre  cei de jos,  arătându-le  că asupra  călcătorilor  Legii  va cădea   indignarea  lui Dumnezeu,  totusi  ei nu trebuie să fie  autoritari  sau  tiranici; ei trebuie să arate amabilitate si iubire, un spirit  spre a salva  mai degrabă  decât  a nimici.  Îndelunga  răbdare a lui Iehova  învată pe pastori si pe membrii bisericii care aspiră  să fie conlucrători cu Hristos, lectii clare de răbdare  si iubire. Hristos   a unit  cu Sine pe Iuda si pe  impulsivul Petru,  nu pentru că Iuda  a fost   lacom si Petru  pasionat, ci pentru ca să poată  învăta  de la El,  marele lor Învătător,   si să devină  ca El, neegoist, blând  si smerit   cu inima. El a văzut în amândoi  oamenii acestia  un material bun.  Iuda  a posedat  pricepere  financiară si ar fi fost  de valoare  pentru biserică dacă ar fi luat  la inimă  lectiile pe care le dădea Hristos prin mustrarea  egoismului, a fraudei si zgârceniei, chiar în micile  probleme  ale vietii. Lectiile acestea au fost repetate des: "Cine  este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari; si cine   este nedrept   în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari" (Luca 16,10).  Mântuitorul  nostru a căutat  să imprime  asupra ascultătorilor  Lui  faptul că  un om   care se avantajează pe sine prin înselarea  semenului  său în cele mai mici lucruri, dacă ocazia  ar fi favorabilă, l-ar însela  si în lucrurile mai mari. Cea mai mică abatere de la corectitudinea strictă  doboară  barierele  si pregăteste   inima  pentru a face nedreptate mai mare. Prin  poruncă  si exemplu, Hristos   a învătat  că integritatea cea mai strictă  trebuie să  guverneze  actiunile  noastre  fată de semenii nostri.  "Tot ce voiti să vă  facă  vouă oamenii, faceti-le si voi la fel" (Mat. 7,12).  Hristos  a arătat  continuu viata  defectuoasă a fariseilor  si i-a  mustrat.  Ei  mărturiseau  că  sunt păzitori  ai Legii lui Dumnezeu,   dar prin faptele lor zilnice practicau   nedreptatea.  Multe văduve  si orfani erau jefuiti  de tot  putinul lor spre a satisface o dorintă  avară  de câstig.  Iuda  ar  fi putut  fi folosit de toate învătăturile acestea dacă  ar fi  avut  dorinta să fie drept  cu inima, dar  dorinta lui de acaparare  l-a  biruit si iubirea de bani  a devenit  o putere  stăpânitoare. El purta punga care continea  banii  care să fie folositi pentru ducerea mai departe  a lucrării  lui Hristos,  si din când în când sume  mici erau folosite  pentru  propriul  lui profit.  Inima lui egoistă s-a opus  darului vasului  de alabastru  cu mir  făcut  de Maria s a mustrat-o   pentru nesocotinta ei. Asadar,  în loc  să fie  făcut  învătăcel, el  voia să fie  un învătător  si să învete  pe Domnul  cu privire la corectitudinea  faptei ei.  Acesti  doi bărbati  au avut  aceleasi ocazii  si privilegii continue  ale învătăturilor  si exemplului lui Hristos spre a-si  corecta  păcătoasele lor trăsături de caracter.  În timp ce ascultau  la  fulgerătoarele  Lui mustrări si denuntări  împotriva  ipocriziei si coruptiei ei au văzut   că cei denuntati   atât de teribil erau tintele dornicei  si neobositei  munci  pentru reformarea  lor. Mântuitorul a plâns din cauza erorii si întunecimii lor. El i-a  compătimit  cu nemărginită  compasiune si iubire,  spunând Ierusalimului: "De câte ori am vrut să strâng  pe copiii tăi  cum strânge  găina puii  sub aripi, si n-ati vrut" (Mat. 23,37).  Petru era prompt si zelos în actiune, îndrăznet  si necompromitător,  si Hristos  a văzut  în el stofă  care avea să fie de mare valoare pentru  biserică. De aceea El a unit  pe Petru  cu Sine ca tot ce era bun  si de valoare să poată  fi păstrat si, ca prin învătăturile si exemplul  Lui să se poată  muia  tot ce era aspru în temperamentul său si netezi  tot ce era gloduros  în comportamentul lui. Dacă inima  era schimbată într-adevăr prin harul  divin,  avea să se vadă  o schimbare  exterioară în adevărată  amabilitate,  simpatie si politete.  Isus  n-a fost niciodată   rece si de neapropiat.  Cei suferinzi  adesea  dădeau  buzna   în locul Lui de  retragere  când avea   nevoie de reîmprospătare  si odihnă, dar El avea  o privire amabilă  si un cuvânt  de încurajare pentru toti. El era Modelul  adevăratei amabilităti. Petru  s-a lepădat  de Domnul Său, dar după aceea s-a pocăit si a fost profund  umilit  din cauza marelui său păcat si Hristos  a arătat  că a iertat   pe ucenicul său gresit, binevoind  să-l  amintească pe nume după învierea Sa.  Iuda  a cedat   ispitirilor  lui Satana  si a trădat  pe prietenul  lui cel mai bun.  Petru a învătat  si a profitat  de învătăturile lui Hristos si a dus   mai departe lucrarea  de reformă  care a fost  lăsată  ucenicilor  când Domnul  lor S-a înăltat  la cer.  Acesti  doi bărbati  reprezintă cele două clase  pe care Hristos le uneste cu Sine, dându-le  avantajele  învătăturilor Lui si exemplul  vietii Lui neegoiste  si compătimitoare, ca ei să poată învăta de la El.  Cu cât  priveste  un om  mai mult la Mântuitorul  lui si ajunge  să fie  familiarizat  cu El, cu atât  mai mult va deveni  asemenea chipului Lui si va face lucrările  lui Hristos.  Epoca  în care trăim  noi cheamă  la actiune reformatoare.  Lumina  adevărului  care străluceste  asupra noastră  cheamă  pe oameni la actiune  hotărâtă si valoare morală  veritabilă  spre a lucra  sârguinciosi si stăruitori pentru a salva  sufletele tuturor  celor care vor  să audă  invitatia Duhului lui Dumnezeu.  Iubirea  care trebuie să existe  între membrii bisericii adesea  dă loc la critică si învinuire; si acestea  apar   chiar în serviciile  religioase în blamări si  grave îmbrânciri personale.  Lucrurile acestea nu  trebuie să fie sprijinite  de pastori, prezbiteri sau popor.  Slujbele  biserici trebuie să se desfăsoare  având  în vedere  numai slava lui Dumnezeu.  Când  oamenii cu organisme  ciudate  se adună  în locasul  bisericii, dacă adevărul lui Dumnezeu  nu domoleste  si nu supune părtile  ascutite  din caracter, biserica va fi afectată  si pacea si  armonia  ei   sacrificate  pentru a  îngădui  aceste trăsături  egoiste si nesfintite. Multi, în vegherea lor atentă spre a descoperi   greselile  fratilor lor, neglijează  cercetarea  propriilor lor inimi si curătirea  propriei lor vieti.  Aceasta atrage neplăcerea lui Dumnezeu.  Membrii  individuali  ai bisericii trebuie să fie  gelosi  pentru propriul lor suflet,  supraveghind  critic faptele lor,  ca să nu fie  mânati   de motive  egoiste si să fie cauză  de poticnire  pentru fratii lor cei slabi.  Dumnezeu  ia pe oameni asa cum sunt, cu elementul  uman în caracterul lor si apoi  le face educatia pentru serviciul  Lui, dacă ei  vor să fie  instruiti  si învătati  de El. Rădăcina  amărăciunii, invidiei, neîncrederii, geloziei si chiar a urii, care există  în inima  unor membrii ai bisericii,  este lucrarea  lui Satana.  Astfel de elemente  au o influentă  otrăvitoare asupra bisericii. "Putin aluat  dospeste toată plămădeala" (1 Cor. 5,6).  Zelul religios care se manifestă  printr-un  atac  asupra fratilor nu este un zel  conform  cu cunostinta. Hristos  n-are nimic  de-a face cu astfel de mărturie. 

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA