Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
ÎMBUNĂTĂTIREA TALENTELOR
Dumnezeu pretinde că îmbunătătirea să fie lucrarea vietii tuturor urmasilor Lui si ca aceasta să fie călăuzită si stăpânită de experientă corectă. Adevăratul om este cel care este dispus să sacrifice propriul lui interes spre binele altora si care să antrenează în a se uni cu cei cu inima zdrobită. Adevăratul scop al vietii de abia că a început să fie înteles de multi, si ceea ce este real si important în viata lor este sacrificat din cauză că nutresc greselile. Nero si Cezar au fost recunoscuti de lume ca oameni mari, dar asa i-a privit si Dumnezeu? Nu; ei n-au fost legati prin credintă vie cu Inima cea mare a omenirii. Ei erau în lume, au mâncat, au băut si au dormit ca oameni ai lumii, dar în cruzimea lor, ei erau satanici. Oriunde mergeau acesti monstri ai omenirii, calea lor era marcată de lume, dar după ce au fost înmormântati, lumea s-a bucurat. În contrast cu viata acestor oameni este aceea a lui Luther. El nu s-a născut ca print. El n-a purtat coroană împărătească. Dintr-o celulă de mănăstire, glasul lui a fost auzit si influenta lui simtită. El a avut o inimă umană, care a fost exercitată pentru binele oamenilor. El a stat vitejeste pentru adevăr si dreptate si a înfruntat opozitia lumii ca să poată fi spre folosul semenilor lui. Intelectul singur nu-l face pe om după standardul divin. În intelect există o putere dacă este sfintit si stăpânit de Duhul lui Dumnezeu. Acesta este superior bogătiilor si puterii fizice, totusi el trebuie să fie cultivat spre a face ca omul să fie om. Dreptul pe care-l pretinde cineva spre a fi om, este determinat de folosirea făcută de intelectul lui. Byron avea conceptie intelectuală si cugetare adâncă, dar el n-a fost un om după standardul lui Dumnezeu. El a fost un agent al lui Satana. Pasiunile lui erau pătimase si nestăpânite. Prin viata lui, a semănat seminte care au adus ca rod recoltă de stricăciune. Lucrarea vietii lui a coborât nivelul virtutii. Acest bărbat a fost unul dintre cei mai distinsi oameni ai lumii; totusi, Domnul nu-l va recunoaste ca om, ci numai ca pe unul care a abuzat de talentele date lui de Dumnezeu. Gibbon cel sceptic si multi altii, care au fost dăruiti de Dumnezeu cu minti uriase si pe care lumea îi numeste oameni mari, s-au adunat sub steagul lui Satana si au folosit darurile lui Dumnezeu pentru pervertirea adevărului si nimicirea sufletelor oamenilor. Intelectul mare, când este făcut un slujitor al viciului, este un blestem pentru posesor si pentru toti cei care vin în sfera lor de influentă. Ceea ce va binecuvânta omenirea este viata spirituală. Dacă omul este în armonie cu Dumnezeu, el va depinde continuu de El pentru putere. "Voi fiti dar desăvârsiti, după cum si Tatăl vostru cel ceresc este desăvârsit" (Mat. 5,48). Este lucrarea vietii noastre spre a ajunge la desăvârsirea caracterului crestin, străduindu-ne continuu să ne conformăm vointei lui Dumnezeu. Eforturile începute pe pământ vor continua pe parcursul vesniciei. Standardul lui Dumnezeu pentru om este ridicat la cea mai înaltă semnificatie a termenului si dacă el este la înăltimea maturitătii dată lui de Dumnezeu el va promova fericire în viata lui, care va conduce la slavă si răsplată vesnică în viata viitoare. Membrii familiei umane sunt îndreptătiti la numele de bărbati si femei numai dacă folosesc talentele lor, pe orice cale posibilă pentru binele altora. Viata lui Hristos este în fata noastră ca model, si numai când se slujeste, ca îngeri ai îndurării, nevoilor altora este omul un aliat apropiat al lui Dumnezeu. Natura crestinismului este să facă familii fericite si societate fericită. Discordie, egoism si ceartă vor fi înlăturate de la fiecare bărbat si femeie care posedă adevăratul spirit al lui Hristos. Cei care sunt părtasi ai iubirii lui Hristos n-au dreptul să creadă că există o limită a influentei si lucrării lor în încercarea de a fi folositori omenirii. A obosit Hristos în eforturile Lui de a salva pa omul căzut? Lucrarea noastră trebuie să fie continuă si stăruitoare. Noi trebuie să găsim de lucru până ce Stăpânul ne porunceste să depunem armura noastră la picioarele Sale. Dumnezeu este un conducător moral, si noi trebuie să asteptăm, supusi fată de vointa Lui, gata si dispusi să sărim la datoria noastră oricând este nevoie de lucrare care să fie făcută. Îngerii sunt angajati zi si noapte în serviciul lui Dumnezeu pentru ridicarea omului în conformitate cu planul de mântuire. Omului i se cere să iubească în gradul cel mai înalt pe Dumnezeu, adică, cu toată puterea lui, cu tot cugetul lui si cu toată tăria lui si pe aproapele ca pe el însusi. Aceasta este cu neputintă a se face dacă nu va renunta la eu. Hristos a spus: "Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însusi, să-si ia crucea si să Mă urmeze" (Marcu 8,34). Lepădarea de sine înseamnă a conduce spiritul când pasiunile caută să stăpânească; a rezista ispitei de a critica si de a spune cuvinte defăimătoare; a avea răbdare cu copilul greu de cap si a cărui putere este deplorabilă si apăsătoare; a sta la postul datoriei când altii pot să cedeze; a lua responsabilităti oriunde si oricând poti, nu pentru scopul de-a fi aplaudat, nu pentru diplomatie, ci de dragul Stăpânului, care ti-a dat o lucrare de făcut cu credinciosie nesovăielnică; când ai putea să te lauzi, să păstrezi tăcere si să lasi ca buzele altora să te laude. Lepădare de sine este spre a face bine altora unde înclinatia te-ar face să te slujesti pe tine însuti. Cu toate că semenii tăi poate că nu apreciază niciodată eforturile tale, sau să îti dea crezare pentru ele, totusi tu trebuie să continui a lucra. Cercetati cu atentie si vedeti dacă adevărul pe care l-ati acceptat a devenit un principiu ferm în voi. Luati voi pe Hristos cu voi când părăsiti odăita de rugăciune? Stă religia voastră ca paznic la usa buzelor voastre? Este inima voastră atrasă de simpatie si iubire pentru altii din afara familiei voastre? Căutati voi cu sârguintă o mai clară întelegere a adevărului Scripturii, ca să puteti lăsa ca lumina voastră să lumineze altora? La aceste întrebări puteti răspunde propriilor voastre suflete. Vorbirea voastră să fie dreasă cu har si purtarea voastră să dovedească înăltimea crestină. A început un an nou. Care a fost raportul anului trecut din viata ta crestină? În ce stare se află raportul tău din cer? Eu vă implor să vă predati fără rezervă lui Dumnezeu. Sunt inimile voastre împărtite? Predati-le acum pe deplin Domnului. faceti ca istoria vietii din anul care vine să fie diferită de cea din trecut. Smeriti-vă sufletele înaintea lui Dumnezeu. "Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vietii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc" (Iacov 1,12). Lăsati la o parte orice pretentie si prefăcătorie. Procedati conform cu personalitatea voastră simplă si naturală. Fiti sinceri în orice cuget, cuvânt si faptă si "în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însusi" (Filip. 2,3). Aduceti-vă mereu aminte că natura morală are nevoie să fie sustinută de o constantă veghere si rugăciune. Atâta timp cât priviti la Hristos sunteti siguri, dar în clipa în care vă gânditi la sacrificiile si dificultătile voastre si începeti să simpatizati cu ele si să vă dezmierdati, voi pierdeti încrederea în Dumnezeu si sunteti în mare pericol. Multi limitează providenta lui Dumnezeu si despart îndurarea si iubirea din caracterul Lui. Ei sustine că măretia si maiestatea lui Dumnezeu L-ar împiedica să se intereseze El Însusi de problemele celor mai slabe creaturi ale sale. "Nu se vând două vrăbii la un ban? Totusi, nici una dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până ce si perii din cap, toti că sunt numărati. Deci să nu vă temeti; voi sunteti mai de pret decât multe vrăbii" (Mat. 10,29-31). Pentru fiintele umane este greu să dea atentie problemelor mai mici ale vietii în timp ce mintea este ocupată în afacere de mare importantă. Dar nu trebuie să existe această unire? Omul făcut după chipul Făcătorului său ar trebui să unească responsabilitătile lui mai mari cu cele mai mici. El poate fi absorbit de ocupatii de importantă covârsitoare si să neglijeze învătătura de care are nevoie copiii Săi. Aceste îndatoriri pot fi privite ca îndatoriri mai mici ale vietii când în realitate, ele se află chiar la temelia societătii. Fericirea familiilor si a comunitătilor depinde de influentele căminului. Interesele vesnice depind de cuvenita descărcare de îndatoririle acestei vieti. Lumea n-are atât de mult nevoie de minti mari cât de oameni buni care vor fi o binecuvântare în căminele lor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
