Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
CAUZA LA BATTLE CREEK
Multi dintre cei care au venit la Battle Creek n-au venit cu scopul de a purta poveri. Ei n-au venit pentru că simt o dorintă specială pentru prosperitatea cauzei de aici, ci pentru propriul lor interes pentru că doresc să se avantajeze pe ei însisi. Ei speră să-si asigure beneficiile care se obtin de la institutiile care se află aici, fără ca ei să poarte nici o răspundere. Unii dintre cei care s-au stabilit la Battle Creek pentru a avea ocazie mai favorabilă spre a se avantaja pe ei, sunt vinovati de egoism si chiar de fraudă în comportarea cu fratii lor care au venit din alte părti. Dacă este de câstigat niste avantaje, ar trebui să le câstige institutiile noastre si nu acele persoane care n-au făcut nimic spre a le construi si care au fată de ele numai un interes egoist. Multi dintre cei care vin la Battle Creek din punct de vedere religios, n-au putere pentru cauză. În inimă ei sunt asemenea lui Core, Datan si Abiram; si dacă s-ar prezenta o ocazie favorabilă ei ar fi urmat pilda acestor oameni păcătosi. Este adevărat că tranzactiile lor frauduloase în general, pot fi ascunse de privirea fratilor lor, dar Dumnezeu notează umblarea lor si în cele din urmă, vor fi răsplătiti după faptele lor. Unii dintre cei care se află de mult timp în Battle Creek, si care ar trebui să fie oameni responsabili, ocupă posturi de încredere numai cu numele. Ei au fost făcuti păzitori ai institutiilor noastre, dar cursul actiunilor lor arată că ei n-au nici un interes special si nici povară pentru ele. Gândurile lor sunt concentrate asupra lor însisi. Dacă ar fi să-i judecăm după faptele lor, ar trebui să hotărâm că ei consideră prea pretioase energiile lor spre a fi exercitate pentru aceste mijloace a lui Dumnezeu, numai dacă îsi pot asigura avantaje vremelnice pentru ei însisi. Ei neglijează să păstreze fortăreata, nu pentru că nu pot s-o păstreze, ci pentru că îsi poartă lorusi de grijă, si sunt multumiti să se legene pentru a adormi în leagănul sigurantei trupesti. Oameni, care au drept tintă si scop în viată să-si placă lorusi si să beneficieze ei însisi n-ar trebui să rămână în aceste posturi importante. Ei n-au nici un drept să fie aici, pentru că stau direct în calea lucrării lui Dumnezeu. Cei care neglijează pe săracii Domnului si care nu simt nici o povară pentru văduvă si orfan, neînsusindu-si aceste cazuri, si neactivând ca să facă dreptate si echitate între om si om, sunt vinovati de neglijenta lui Hristos, în persoana sfintilor Săi, pentru că lucrarea pe care o cunosc n-o fac si n-o explorează. Ei n-au poveri, si nu fac nici un efort să sustină dreptatea. Dacă nu este manifestată influenta cea mai serioasă la marele centru al lucrării spre a ocroti interesele cauzei, biserica va deveni tot atât de coruptă ca si bisericile altor denominatiuni. Toti cei care locuiesc în Battle Creek vor avea de dat un raport înfricosător lui Dumnezeu dacă sufăr păcatul la un frate. Este un fapt alarmant că indiferenta, somnolenta si apatia au caracterizat pe bărbatii din posturi de răspundere, si că există o continuă crestere a mândriei si o alarmantă nepăsare fată de avertizările Duhului lui Dumnezeu. Barierele pe care le-a pus Dumnezeu în jurul poporului Său sunt dărâmate. Oamenii care au cunostintă despre felul în care a condus Dumnezeu pe poporul Său în trecut, în loc să întrebe de cărările cele vechi, si să apere pozitia noastră ca popor deosebit, au dat mâna cu lumea. Dar aspectul cel mai alarmant în cauză este că glasurile de avertizare n-au fost auzite în mustrare, implorare si avertizări. Ochii poporului lui Dumnezeu par să fie orbiti în timp ce biserica este dusă repede de valuri pe calea spre cele lumesti. Dumnezeu nu doreste oameni de lemn să păzească interesele institutiilor Lui si ale biserici, ci El are nevoie de oameni vii, muncitori - oameni care au perceptie ageră - oameni care au ochi si îi deschid ca să poată vedea si inimi care sunt sensibile la influenta Duhului Său. El îi face pe oameni strict responsabili de apărarea intereselor cauzei Sale din Battle Creek. Sunt unii în Battle Creek care niciodată n-au acceptat reprosul. Ei au luat calea propriei lor alegeri. Ei întotdeauna au exercitat, într-o măsură mai mare sau mai mică, o influentă împotriva celor care au stat să apere dreptatea si să mustre răul. Influenta acestor persoane asupra indivizilor care vin aici si care sunt adusi în legătură cu ei, ca chiriasi sau primiti în gazdă, este foarte rea. Ei umplu capul acestor noi veniti cu întrebări si îndoieli cu privire la mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Ei interpretează fals Mărturiile; în loc să conducă persoanele să devină consacrati lui Dumnezeu si să asculte de glasul bisericii, ei îi învată să fie independenti si să nu tin seamă de părerile si judecata altora. Influenta acestei clase a lucrat în taină. Unii nu sunt constienti de paguba pe care o fac dar, fiind ei însisi neconsacrati, mândri si răzvrătiti, ei conduc pe altii pe un drum gresit. De la acesti neconsacrati se inhalează o atmosferă otrăvitoare. Sângele sufletelor este pe îmbrăcămintea unora ca acestia, si Hristos le va spune în ziua socotelilor finale: "Depărtati-vă de la Mine, voi toti lucrătorii fărădelegii" (Luca 13,27). Ei vor fi uimiti dar viata lor crestină, după propria mărturisire, a fost o înselăciune, o fraudă. Dacă toti cei din Battle Creek ar fi credinciosi fată de lumina dată lor de Dumnezeu, credinciosi fată de interesele bisericii si impresionati de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos, ar fi fost exercitată o influentă diferită. Dar aici vedem activată, în mare măsură, experienta copiilor lui Israel. Când poporul stătea în fata muntelui Sinai, ascultând la glasul lui Dumnezeu, ei au fost atât de puternic impresionati de prezenta Lui sacră, încât s-au retras îngroziti si au strigat către Moise: "Vorbeste-ne tu însuti si te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim" (Exodul 20,19). Acolo în fata muntelui, ei au făcut juruinte solemne de credinciosie fată de Dumnezeu, dar, doar ce-au încetat tunetele, trâmbita si glasul Domnului, că ei s-au si plecat în genunchi înaintea unui idol. Conducătorul lor fusese chemat din câmpul lor vizual si era înfăsurat într-un nor des, în convorbire cu Dumnezeu. Colaboratorul lui Moise, căruia i-a fost lăsată sarcina solemnă a poporului în absenta sa, i-a auzit rostind plângeri cum că Moise i-a părăsit si, exprimându-si dorinta de a se întoarce în Egipt, dar de teamă să nu jignească poporul, el a tăcut. El n-a stat cu îndrăzneală pentru Dumnezeu, ci spre a fi pe placul poporului, a făcut un vitel de aur. Se pare că la începutul răului, el a fost adormit. Când a fost rostit primul cuvânt de răzvrătire, Aaron putea să-l mustre, dar el era atât de fricos să nu jignească poporul, încât în mod vădit, s-a unit cu ei si până la urmă a fost convins să le facă un vitel de aur la care să se închine. Pastorii trebuie să fie străjeri credinciosi, care să vadă răul si să avertizeze poporul. Primejdiile lor trebuie să le fie puse mereu în fată si să se insiste asupra lor. Îndemnul dat lui Timotei era: "Mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată blândetea si învătătura" (2 Tim. 4,2). În Battle Creek s-au format legături de căsătorie cu care Dumnezeu nu are nimic de-a face. În unele cazuri, căsătoriile au fost nepotrivite, premature, în alte cazuri. Hristos ne-a avertizat că această stare de lucruri va exista înainte de a doua Lui venire. Ea constituie unul dintre semnele zilelor de pe urmă. O situatie asemănătoare a existat înainte de potop. Mintea oamenilor a fost vrăjită de subiectul căsătoriei. Când există o nesigurantă atât de mare, nu este nici un motiv să facem mare paradă sau etalare, chiar dacă părtile se potrivesc una cu alta, dar aceasta rămâne de testat. Când cei care mărturisesc a fi reformatori, cei smeriti în viată imită datinile si moda celor bogati din lume, acesta este un repros pentru credinta noastră. Sunt unii cărora Dumnezeu le-a trimis cuvânt de avertizare, dar i-a oprit cineva? Nu, ei nu s-au temut de Dumnezeu, pentru că asupra lor era puterea fascinantă a lui Satana. Si unii din Battle Creek au influentat pe acesti sărmani cu mintile sucite să urmeze propria lor judecată si, făcând acest lucru, ei au paralizat utilitatea lor si au atras neplăcerea lui Dumnezeu asupra lor. Dumnezeu doreste ca oamenii să cultive tăria de caracter. Cei care sunt simpli oportunisti nu sunt cei care vor primi în curând răsplata bogată. El doreste ca cei care lucrează în cauza Lui să fie cu simt ager si cu intuire rapid . Ei trebuie să fie cumpărati la mâncare; pe mesele lor nu trebuie să se afle hrană bogată si somptuoasă si când creierul este împovărat în mod continuu si există o lipsă de exercitiu fizic, ei trebuie să mănânce cu economie chiar din hrana cea simplă. Limpezimea mintii lui Daniel si hotărârea scopului lui, puterea intelectului lui de a dobândi cunostintă se datorau în mare măsură, simplitătii dietei lui în legătură cu viata lui de rugăciune. Eli a fost un om bun, cu obiceiuri curate; dar el a fost prea îngăduitor. El si-a atras neplăcerea lui Dumnezeu pentru că n-a întărit părtile slabe din caracterul lui. El n-a dorit să rănească simtămintele nimănui si n-a avut curajul moral s mustre si să dojenească păcatul. Fiii lui erau oameni răi; totusi el nu i-a îndepărtat din pozitia lor de încredere. Fiii acestia au pângărit casa lui Dumnezeu. El cunostea acel lucru si, drept urmare, s-a simtit întristat pentru că el iubea curătia si dreptatea; dar el n-a avut suficientă fortă morală să suprime răul. El iubea pacea si armonia si a devenit din ce în ce mai insensibil fată de necurătie si păcat. Dar Dumnezeul cel mare ia problema în mâinile Lui. Când mustrarea cade asupra lui, prin mijlocirea unui copil, el o acceptă, simtind că aceasta este ceea ce merita. El n-a arătat nici un resentiment fată de Samuel, trimisul lui Dumnezeu, el îl iubeste ca si mai înainte dar se condamnă pe sine. Fiii vinovati ai lui Eli au fost ucisi în luptă. El a putut îndura să audă că fiii lui au fost ucisi, dar n-a putut îndura stirea că a fost luat chivotul lui Dumnezeu. El stia că păcatul neglijentei lui, prin faptul că n-a stat pentru dreptate si n-a înfrânat răul, în cele din urmă, a lipsit pe Israel de tăria si slava lui. Asupra fetei lui a coborât paloarea mortii, a căzut pe spate si a murit. Ce învătătură avem aici pentru părintii si tutorii celor tineri si pentru cei care slujesc în lucrarea lui Dumnezeu. Când relele existente nu sunt înfruntate si mustrate, pentru că oamenii au prea putin curaj să mustre răul, sau pentru că au prea putin interes, ori sunt prea indolenti să-si împovăreze puterile lor pentru a depune eforturi serioase spre a curăti familia sau biserica lui Dumnezeu, ei sunt răspunzători pentru răul care poate rezulta ca urmare a neglijentei de a-si face datoria lor. Noi suntem tot atât de răspunzători pentru relele care puteau fi împiedicate în altii, prin mustrare, prin avertizare, prin exercitarea autoritătii părintesti sau pastorale, ca si când am fi vinovati de faptele însele. Eli trebuia să încerce să înfrâneze răul prin măsuri blânde, dar dacă acestea nu foloseau, el trebuia să-i stăpânească pe răufăcători prin măsuri aspre. Onoarea lui Dumnezeu trebuie să fie păstrată cu sfintenie, chiar dac aceasta ne desparte de cele mai apropiate rude. Un defect la un om care, de-altfel este talentat, poate nimici utilitatea lui în această viată si-l poate face să audă în ziua lui Dumnezeu neplăcutele cuvinte: "Depărtati-vă de la Mine, voi toti care lucrati fărădelege" (Mat. 7,23). Eli a fost binevoitor, iubitor si amabil, si avea un interes adevărat în slujirea lui Dumnezeu si prosperitatea cauzei Lui. El a fost un om care avea putere în rugăciune. El niciodată nu s-a răzvrătit împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Dar el avea lipsuri; el n-avea tăria de caracter să mustre păcatul si să execute dreptatea împotriva păcătosilor, asa încât Dumnezeu să poată conta pe el să păstreze pe Israel curat. El n-a adăugat la credinta lui curajul si puterea de a spune NU la timp potrivit si la locul potrivit. Păcatul este păcat; dreptatea este dreptate. Sunetul trâmbitei de avertizare trebuie să sune. Noi trăim într-o epocă teribil de păcătoasă. Închinarea adusă lui Dumnezeu va ajunge coruptă dacă nu există bărbati treji la fiecare datorie de serviciu. Acum nu este timp pentru nimeni spre a fi absorbit de comoditate egoistă. Nici un cuvânt spus de Dumnezeu nu trebuie lăsat să cadă pe pământ. În timp ce unii din Battle Creek mărturisesc a crede în Mărturii, ei le calcă sub picioarele lor. Doar putini le-au citit cu interes si doar putini au luat seama la ele. Satisfacerea eului, a mândriei, modei si a etalării sunt amestecate cu închinarea lui Dumnezeu. El doreste oameni bravi pentru actiune, care nu vor privi la instaurarea idolilor si intrarea urâciunii fără să ridice glasul ca o trâmbită, arătând poporului nelegiuirile lor si casei lui Iacov păcatele lor. De îndată ce Samuel a început să judece pe Israel, chiar în tineretea lui, el a convocat o adunare a poporului pentru post si rugăciune si adâncă smerenie înaintea lui Dumnezeu. El a adus mărturia lui solemnă din gura lui Dumnezeu. Atunci a început poporul să afle unde este puterea lor. Ei au implorat pe Samuel să nu înceteze să strige către Dumnezeu pentru ei. Vrăjmasii lor s-au ridicat să-i întâmpine în luptă, dar Dumnezeu a auzit rugăciunea în favoarea lor. El a lucrat pentru ei si biruinta a revenit de partea lui Israel. În Battle Creek este de făcut o lucrare mare. Au fost neglijate îndatoriri, încrederi au fost trădate. Au venit aici oameni care n-au adăugat nimic la puterea cauzei, dar care sunt continuu la lucru să adune putinele mijloace posedate de altii în propriile lor mâini, jefuind vistieria lui Dumnezeu. Egoismul natural al inimilor lor este manifestat oriunde se prezintă o ocazie favorabilă spre a se avantaja pe ei în dezavantajul altora. Ei au făcut asa până ce s-a atins nivelul lumesc si există numai o mică deosebire între maniera lor de a actiona si aceea a lumii. Poporul nostru din Battle Creek au responsabilităti mai mari de purtat decât cei din oricare alt loc. Toti cei care aleg să se stabilească aici să facă aceasta, nu doar pentru propriul lor avantaj si beneficiu, ci cu privirea îndreptată spre slava lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie pe deplin pregătiti să ridice sarcinile acolo unde si când e nevoie să fie ridicată si cu devotată jertfire de sine să sprijinească institutiile pe care le-a pus Dumnezeu în mijlocul lor. Acei care nu sunt dispusi să urmeze calea aceasta să meargă acolo unde nu sunt atâtea poveri grele de purtat. În acest post important, unde depinde atât de efort personal, toti trebuie să-si facă partea lor în mod hotărât; ei trebuie să fie foarte treji pentru ca lucrarea Stăpânului lor să nu sufere pierderea nici unui suflet. Multi nu reusesc să se ridice la nivelul Evangheliei; ei au o consideratie egoistă pentru propriul lor interes si neglijează să vad ce pot face spre a fi o binecuvântare pentru semenii lor. Dumnezeu nu-Si doreste lenesi în via Lui. El cere ca fiecare să lucreze pentru acum si pentru vesnicie.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
