Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
CĂSĂTORII NEBIBLICE
Noi trăim în zilele de pe urmă când mania asupra subiectului căsătoriei constituie unul dintre semnele apropiatei veniri a lui Hristos. În problemele acestea, Dumnezeu nu este consultat. Religie, datorie si principii sunt sacrificate spre a aduce la îndeplinire îndemnurile unei inimi neconsacrate. N-ar trebui să fie mare manifestare si bucurie pentru unirea părtilor. Nu există una din o sută din care să rezulte fericire, care să aducă aprobarea lui Dumnezeu si să pună părtile într-o situatie mai bună spre a-L slăvi pe El. Urmările rele ale căsătoriilor nepotrivite sunt fără număr. Ele sunt încheiate din impuls. La o revizuire obiectivă a problemei abia să se mai cugetă si consultarea celor cu experientă este considerată de modă veche. În locul iubirii curate există impuls si pasiune nesfintită. Multi îsi pun în pericol sufletele lor si aduc asupra lor blestemul lui Dumnezeu, intrând în relatii de căsătorie numai pentru a-si satisface plăcerea. Mi-au fost arătate cazurile unora care mărturisesc a crede adevărul si care au făcut o mare greseală, căsătorindu-se cu necredinciosi. Ei au nutrit speranta că partea necredincioasă va îmbrătisa adevărul; dar după ce si-a atins scopul el este mai departe de adevăr decât înainte. Si apoi începe lucrarea subtilă, eforturi continue ale vrăjmasului de a atrage pe cel credincios de la credintă. Multi îsi pierd acum interesul si încrederea în adevăr pentru că ei însisi au venit într-o strânsă legătură cu necredinta. Ei respiră atmosfera de îndoială, de contestare si necredinciosie. Ei văd si aud necredintă si în cele din urmă o nutresc. Unii pot avea curajul să reziste acestor influente, dar în multe cazuri, credinta lor este subminată pe nesimtite si în final este nimicită. Satana a reusit în planurile lui. El a lucrat prin agenti săi atât de pe tăcute, încât barierele credintei si adevărul au fost înlăturate mai înainte ca cei credinciosi să aibă vreo idee unde duce curentul. A forma o legătură lumească este un lucru primejdios. Satana bine stie că, în ceasul în care asistă la căsătoria multor tineri si tinere istoria experientei si folosirii lor religioase se încheie. Ei sunt pierduti pentru Hristos. Pentru un timp ei pot face un efort să trăiască o viată crestină, dar toate stăruintele lor sunt făcute împotriva unei influente permanente din directia opusă. Cândva era un privilegiu pentru ei si o bucurie să vorbească despre credinta si speranta lor, dar au ajuns nedispusi să mai amintească subiectul, stiind că, pe cel cu care si-au unit destinul, nu-l interesează deloc. Ca rezultat, credinta în adevărul cel pretios piere si Satana, în mod perfid, tese în jurul lor o pânză de scepticism. Ceea ce face să fie un păcat grav este a duce până la extrem ceea ce este legal. Cei care mărturisesc adevărul calcă vointa lui Dumnezeu, căsătorindu-se cu necredinciosii; ei pierd favoarea Lui si fac lucrare amară pentru pocăintă. Cel necredincios poate să aibă un caracter moral excelent, dar faptul că el sau ea n-a răspuns cerintelor lui Dumnezeu si a neglijat o mântuire atât de mare, este motiv suficient pentru ce nu trebuie să aibă loc o astfel de unire. Caracterul celui necredincios poate fi asemănător cu cel al tânărului căruia Isus i-a spus cuvintele: "Îti lipseste un lucru", acel singur lucru era necesar. Uneori justificarea care se face este că cel necredincios este favorabil fată de religie si este tot ce se poate dori de la un însotitor cu exceptia unui singur lucru - el nu este un crestin. Cu toate că judecata mai bună a celui credincios poate sugera nepotrivirea unirii pe viată cu un necredincios, totusi în nouă cazuri din zece triumfă înclinatia. Decăderea spirituală, religioasă este potolită si o fortăreată după alta este dărâmată până când ambii stau unul lângă altul sub steagul negru al lui Satana. Chiar în festivitatea cununiei spiritul lumii triumfă împotriva constiintei, a credintei si adevărului. În căminul cel nou, timpul rugăciunii nu este respectat. Mireasa si mirele s-au ales unul pe altul si au îndepărtat pe Isus. La început, cel necredincios poate să nu-si arate deloc opozitia lui în legătura cea nouă, dar când este prezentat adevărul biblic pentru atentie si consideratie, sensibilitatea este trezită de îndată: "Te-ai căsătorit cu mine, stiind că eu sunt ceea ce sunt, nu doresc să fiu tulburat. Începând de aici înainte să fim întelesi că, discutii cu privire la părerile tale ciudate sunt interzise." Dacă cel credincios ar fi să manifeste vreo seriozitate specială cu privire la credinta sa, ar putea să pară ca lipsă de bunăvointă fată de cel care n-are nici un interes pentru experienta crestină. Cel credincios rationează că trebuie să facă putină concesie celui pe care si l-a ales ca tovarăs. Sunt patronate distractii lumesti. La început, este un mare simtământ de repulsie să facă acest lucru, dar interesul pentru adevăr scade din ce în ce mai mult si credinta face schimb cu îndoiala si necredinta. Nimeni n-ar fi bănuit că cel ce era odată un hotărât credincios constiincios si devotat urmasi al lui Hristos, putea să devină vreodată persoana îndoielnică si sovăielnică asa cum este acum. Ah, schimbarea a fost făcută de acea căsătorie neînteleaptă. Ce ar trebui să facă fiecare crestin când este adus în situatia critică care pune la probă vremelnicia principiului religios. Cu o hotărâre vrednică de imitat el trebuie să spună deschis: "Eu sunt un crestin constiincios. Eu cred că a saptea zi a săptămânii este Sabatul biblic. Credinta si principiile noastre sunt de asa natură că ele ne conduc în directia opusă. Noi nu putem fi fericiti împreună pentru că, dacă eu continui să dobândesc o cunoastere mai perfectă a vointei lui Dumnezeu, voi deveni din ce în ce mai mult ne asemenea cu lumea si similar de asemănarea lui Hristos. Dacă tu continui să nu vezi nici o frumusete în Hristos, nici o atractie spre adevăr, tu vei iubi lumea, pe care eu n-o pot iubi, în timp ce eu voi iubi lucrurile lui Dumnezeu, pe care tu nu le poti iubi. Lucrurile spirituale sunt văzute în mod spiritual. Fără discernământ spiritual tu nu vei fi în stare să vezi cerintele lui Dumnezeu asupra mea sau să întelegi obligatiile mele fată de Domnul căruia în servesc; de aceea tu vei socoti că te neglijez din cauza îndatoririlor mele religioase. Tu n-ai să fii fericit; vei fi gelos din cauza afectiunilor pe care le dau lui Dumnezeu si eu mă voi găsi singur (ă) în credinta mea religioasă. Când vederile tale se vor schimba când inima ta va răspunde cerintelor lui Dumnezeu si vei învăta să iubesti pe Mântuitorul meu, atunci legătura noastră poate fi reînnoită." În felul acesta, cel credincios aduce o jertfă pentru Hristos pe care constiinta lui o aprobă, si care arată că el pretuieste viata vesnică prea mult spre a-si lua riscul să o piardă. El (ea) simte că ar fi mai bine să rămână necăsătorit decât să-si lege interesele vietii sale cu unul care alege mai degrabă lumea decât pe Isus si, care avea să-l îndepărteze de crucea lui Hristos. Dar primejdia de a da afectiunile celor necredinciosi nu este înteleasă. În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantă si este greu s-o dezbraci de această caracteristică cu care o acoperă imaginatia si să impresioneze mintea cu simtământul grelei răspunderi implicată în legământul căsătoriei. Legământul acesta uneste destinul a două persoane cu legături pe care nu trebuie să le desfacă nimic altceva decât moartea. Cel care caută slava, cinstea, nemurirea si viata vesnică, se va uni el cu un altul care refuză să intre în rândurile ostasilor crucii lui Hristos? Tu, care mărturisesti a alege pe Hristos ca învătător al tău si să fii ascultător fată de El în toate lucrurile, vei uni tu interesele tale cu unul care este condus de printul puterilor întunericului? "Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiti?" (Amos 3,3). "Dacă doi dintre voi se unesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri" (Mat. 18,19). Dar cât de ciudată este privelistea! În timp ce unul dintre cei care s-au legat atât de strâns este angajat în consacrare, celălalt este indiferent si nepăsător, în timp ce unul caută calea spre viata vesnică, celălalt este pe calea largă spre moarte. Sute au sacrificat pe Hristos si cerul ca urmare a căsătoriei cu persoane neconvertite. Se poate ca iubirea si părtăsia lui Hristos sunt de o valoare asa de mică pentru ei încât preferă întovărăsirea cu sărmanele fiinte muritoare? Este cerul atât de putin pretuit de ei încât sunt dispusi să riste bucuriile lui pentru unul care n-are iubire pentru Mântuitorul cel scump? Fericirea si prosperitatea vietii de căsătorie depinde de unitatea celor două părti. Cum poate mintea firească să fie în armonie cu mintea care este asimilată de gândul lui Hristos? Unul seamănă în firea pământească, cugetând si făcând după îndemnurile propriei lui inimii; celălalt seamănă în Duhul, căutând să reprime egoismul, să învingă înclinatia si să trăiască în ascultare de Domnul, al cărui slujitor mărturiseste că este. În felul acesta există o diferentă continuă de gust, înclinatie si scop. Dacă, prin fermă hotărâre de aderare la principiu, cel credincios nu va câstiga pe cel nepocăit, ceea ce este mult mai obisnuit, el ajunge descurajat si vinde principiile sale religioase pentru biata întovărăsire cu unul care n-are nici o legătură cu cerul. Dumnezeu a interzis cu strictete căsătoria mixtă a celor din poporul Său din vechime cu alte natiuni. Obiectiunea oferită acum este că oprelistea aceasta a fost făcută pentru ca să împiedice pe evrei de a se căsători cu idolatrii si a încheia legături cu familiile păgâne. Dar păgânii se aflau într-o situatie mai favorabilă decât nepocăitii din acest veac, care, având lumina adevărului, totusi refuză cu perseverentă să-l accepte. Păcătosul de astăzi este cu mult mai vinovat decât păgânul, pentru că lumina Evangheliei străluceste clară peste tot în jurul lui. El calcă constiinta si este un vrăjmas premeditat al lui Dumnezeu. Motivul pentru care a stabilit Dumnezeu să interzic aceste căsătorii a fost: "Căci ar abate de la Mine pe fiii tăi" (Deut. 7,4). Acei din vechiul Israel care s-au aventurat să nu tină seamă de interdictia lui Dumnezeu au făcut-o cu sacrificarea principiului religios. Ia ca exemplu cazul lui Solomon. Sotiile lui i-au abătut inima de la Dumnezeul lui.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
