Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 29 (1880)
JUDECATA
În dimineata zilei de 23 octombrie 1879, cam pe la orele două, Duhul Domnului a coborât asupra mea si am văzut scene din judecata care vine. Limba nu mă ajută să fac descrierea corespunzătoare a lucrurilor care au trecut prin fata mea si a efectului pe care l-au avut asupra mintii mele. Se părea că a venit ziua cea mare a judecătii executive a lui Dumnezeu. De zece mii de ori zece mii erau adunati înaintea unui mare tron pe care sedea o persoană cu o înfătisare maiestuoasă. În fata Lui se aflau mai multe cărti, si pe fiecare copertă era scris cu litere de aur, care păreau ca niste flăcări de foc arzând: "Registrul cerului". Una dintre aceste cărti, care continea numele celor care sustineau că cred adevărul, a fost apoi deschisă. De îndată am pierdut din vedere milioanele nenumărate din preajma tronului si atentia mea a fost atrasă numai de cei care erau presupusi copii ai luminii si adevărului. Când persoanele acestea au fost numite, unul câte unul si au fost amintite faptele lor cele bune, fetele lor erau luminate de o bucurie sfântă, care era reflectată în toate părtile. Dar aceasta nu părea să rămână asupra mintii mele cu cea mai mare tărie. A fost deschisă o altă carte, unde erau înregistrate păcatele celor care mărturiseau adevărul. Sub titlul general al egoismului venea oricare alt păcat. Erau de asemenea titluri deasupra fiecărei coloane, si sub acestea, în fata fiecărui nume, erau înregistrate în coloanele lor respective păcatele mai mici. Sub lăcomie venea minciuna, furtul, jaful, frauda, si zgârcenia; sub ambitie, venea mândria si extravaganta; gelozia se afla în fruntea vrăjmăsiei, invidiei si urii; si necumpătarea purta titlul unei lungi liste de păcate, precum înclinatie spre senzualism, adulter, satisfacerea poftelor senzuale, etc. Când priveam am fost cuprinsă de un chin nespus si am exclamat: "Cine poate fi mântuit? Cine va sta drept înaintea lui Dumnezeu? Hainele cui sunt fără pată? Cine este fără greseală în fata unui Dumnezeu curat si sfânt?" Când Cel Sfânt de pe tron a întors încet foile registrului, privirea s-a oprit pentru un moment dat, asupra persoanelor, privirea Lui cuprinsă părea că arde în sufletele lor si în aceeasi clipă fiecare cuvânt si faptă din viata lor a trecut prin fata lor ca si când ar fi trecute prin fata viziunii lor în litere de foc. Pe ei i-a cuprins tremuratul, si fetele lor au devenit palide. Prima lor înfătisare când se aflau în jurul tronului era cea de indiferentă nepăsătoare. Dar, ce schimbată era înfătisarea lor acum! Simtământul de sigurantă a dispărut si locul lui este o groază înspăimântătoare. O spaimă se află asupra fiecărui suflet, ca să nu fie găsiti printre cei care sunt usori. Fiecare privire este atintită asupra fetei Celui de pe tron si când solemna Lui privire cercetătoare se roteste pe deasupra multimii, inima este într-un tremur, pentru că se condamnă singuri fără să fie rostit nici un cuvânt. În chinul sufletului, fiecare îsi declară vinovătia sa si cu teribilă voiciune vede că, păcătuind el a aruncat pretioasa favoare a vietii vesnice. O grupă era înregistrată ca făcând umbră pământului. Când privirea străpungătoare a Judecătorului s-a oprit asupra acestora, păcatele neglijentei lor au fost clar descoperite. Cu buze pale si tremurânde ei au recunoscut că au fost trădători ai adevărului lor cel sfânt. Ei avuseseră avertizări si privilegii, dar ei n-au tinut seama de ele, nici nu le-au folosit. Ei puteau acum să vadă că au abuzat prea mult de îndurarea lui Dumnezeu. Este adevărat, că ei nu aveau de făcut astfel de mărturisiri ca josnicii si netrebnicii, ca stricatii, dar ca si smochinul, ei au fost blestemati pentru că n-au adus rod, pentru că n-au folosit talantii încredintati lor. Această grupă a făcut din eu punctul suprem, lucrând numai pentru interese egoiste. Ei nu erau bogati fată de Dumnezeu nerăspunzând pretentiilor Lui asupra lor. Desi mărturiseau că sunt slujitori ai lui Hristos, ei n-au adus suflete la El. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi depins de eforturile lor, ea ar fi lâncezit, pentru că ei n-au retinut numai mijloacele împrumutate lor de Dumnezeu, ci s-au întretinut pe ei însisi. Dar acestia puteau acum să vadă si să simtă că, ocupând o pozitie iresponsabilă cu privire la lucrarea si cauza lui Dumnezeu, ei s-au asezat de partea stângă. Ei avuseseră ocazii, dar n-au vrut să facă lucrarea pe care puteau si trebuia s-o facă. Au fost amintite numele tuturor celor care mărturisesc adevărul. Unii au fost condamnati pentru necredinta lor, altii pentru că au fost servi lenesi. Ei au lăsat ca altii să facă lucrarea din via Domnului si să poarte răspunderile cele mai grele, în timp ce ei serveau în mod egoist propriile lor interese vremelnice. Dacă ar fi cultivat aptitudinile pe care li le-a dat Dumnezeu, ei ar fi putut să fie capabili de poveri, lucrând pentru interesul Stăpânului lor. "Toti vor fi îndreptătiti prin credinta lor si judecati după faptele lor." Cât de învederat a apărut atunci neglijenta lor, si cât de întelept este aranjamentul lui Dumnezeu de a da fiecăruia o lucrare de făcut spre a promova cauza si a salva pe semenii lui. Fiecare trebuia să demonstreze o credintă în familia sa, si în vecinătatea lui, arătându-se amabil fată de săraci, simpatizând cu cei în suferintă, angajându-se în lucrarea misionară si ajutând cauza lui Dumnezeu prin mijloacele sale. Dar, ca si Meroza, blestemul lui Dumnezeu rămâne asupra lor pentru ceea ce n-au făcut. Ei au iubit acea lucrare care avea să aducă cel mai mare profit în această viată si în partea opusă numele lor din registru destinată faptelor bune era un gol întristător. Cuvintele spuse acestora erau cele mai solemne: "Voi ati fost cântăriti în balantă si găsiti usori. Voi ati neglijat răspunderile spirituale din cauza aglomeratiei activitătii voastre în treburile vremelnice, în timp ce tocmai pozitia voastră de încredere a făcut necesar ca voi să aveti întelepciune mai mult decât umană si judecată mai mare decât mărginită. De aceasta voi aveati nevoie ca să puteti aduce la îndeplinire chiar si partea mecanică a muncii voastre; si când ati desfăcut legătura cu Dumnezeu si slava Sa de ocupatia voastră, voi v-ati îndepărtat de binecuvântarea Lui." Apoi a fost pusă întrebarea: "De ce n-ati spălat hainele caracterului vostru si nu l-ati albit în sângele Mielului? Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume nu ca să condamne lumea, ci ca prin El să poată fi mântuită. Iubirea Mea pentru voi a fost o dăruire de sine mai mare decât iubirea unei mame. Aceasta a fost pentru ca să pot sterge raportul întunecos al nelegiuirii si să pun cupa mântuirii la buzele voastre, de aceea am suferit moartea crucii si am purtat povara blestemului vinovătiei voastre. Am îndurat chinurile mortii si ororile întunericului mormântului ca să-l pot învinge pe cel care are puterea mortii, să descui închisoarea si să deschid pentru voi portile vietii. M-am supus rusinii si chinului pentru că v-am iubit cu o iubire fără margini si am vrut ca turma Mea îndărătnică, rătăcitoare s-o aduc înapoi în paradisul lui Dumnezeu, la pomul vietii. Acea viată fericită, pe care am cumpărat-o pentru voi cu un astfel de pret, voi ati dispretuit-o. Rusine, repros si infamie, ca cele pe care Domnul vostru le-a suportat pentru voi, le-ati evitat. Privilegiile pentru care a murit El spre a le pune la îndemâna voastră, n-au fost apreciate. Voi n-ati vrut să fiti părtasi al suferintelor Lui, si acum nu puteti fi părtasi cu El la slava Lui." Apoi au fost rostite aceste cuvinte solemne: "Cine este nedrept să fie nedrept si mai departe, cine este întinat să se întineze si mai departe; cine este fără prihană să trăiască si mai departe fără prihană. Si cine este sfânt să se sfintească si mai departe" (Apoc. 22,11). Cartea a fost apoi închisă si vălul a căzut de pe Persoana de pe tron descoperind înfricosătoarea slavă a Fiului lui Dumnezeu. Apoi scena a dispărut, si eu m-am aflat tot pe pământ, nespus de recunoscătoare că ziua lui Dumnezeu nu venise încă si că ne mai este dăruit timp de probă în care să ne pregătim pentru vesnicie.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
