Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 28 (1879)
ADUNĂRI DE TABĂRĂ
Vineri seara pe la orele opt am ajuns la Boston. A doua zi am luat primul tren spre Groveland. Când am ajuns la locul taberii ploua de-abinelea. Pastorul Haskell a lucrat fără răgaz până în acest timp si au fost raportate adunări excelente. Pe teren erau patruzeci si sapte de corturi, în afară de trei corturi mari cel pentru adunare fiind de 25/38 metri ca dimensiuni. Adunările din Sabat au fost de cel mai profund interes. Biserica a fost reînviorată si întărită în timp ce păcătosii si cei care au alunecat au fost treziti să-si dea seama de primejdia lor. Duminică dimineata vremea mai era încă nouroasă, dar înainte de timpul de adunare a poporului, soarele strălucea. Bărcile si trenurile si-au descărcat încărcătura lor vie pe teren cu miile. Pastorul Smith a vorbit în cursul diminetii despre problema răsăriteană. Subiectul a fost de un interes deosebit, si poporul a ascultat cu cea mai serioasă atentie. După masă mi-a fost greu să-mi fac drum spre amvon prin multimea care sta în picioare. Când am ajuns la el, o mare de capete se afla în fata mea. Cortul urias era plin, si mii stăteau pe afară, dând nastere la un perete viu cu grosimea de câtiva metri. Plămânii si gâtul meu mă dureau foarte tare, totusi, am crezut că Dumnezeu mă va ajuta cu această ocazie atât de importantă. Vorbind, oboseala si durerea mea au fost uitate când mi-am dat seama că vorbeam unor oameni care n-au socotit cuvintele mele ca povesti fără temei. Cuvântarea a durat cam o oră, si tot timpul a fost acordată cea mai mare atentie. În timp ce se cânta imnul de încheiere, functionari de la Clubul de reformă a temperantei din Haverhill m-au solicitat ca si cu an mai înainte, să vorbesc luni seara înaintea asociatiei lor. Fiind programată să vorbesc la Danvers, a trebuit să refuz invitatia. Luni dimineata am avut o oră de rugăciune în cortul nostru în favoarea sotului meu. Am prezentat cazul lui înaintea Marelui Medic. A fost o întâlnire pretioasă; pacea cerului a coborât asupra noastră. Cuvintele acestea mi-au venit cu putere în mintea mea: "Si ceea ce câstigă biruinta asupra lunii este credinta noastră" (1 Ioan 5,4). Cu totii am simtit binecuvântarea lui Dumnezeu odihnindu-se asupra noastră. Apoi ne-am adunat în cortul cel mare, sotul meu era împreună cu noi si a vorbit un timp scurt, rostind cuvinte pretioase dintr-o inimă calmă si cu fata strălucind de un adânc simtământ de îndurare si de bunătate a lui Dumnezeu. El s-a străduit să-i facă pe cei ce credeau adevărul s înteleagă că este privilegiul lor să primească asigurarea harului lui Dumnezeu în inimile lor, si că marile adevăruri pe care noi le credem trebuie să sfintească viata, să înnobileze caracterul si să aibă o influentă salvatoare asupra lumii. Ochii înlăcrimati ai oamenilor arătau că inimile lor au fost miscate si muiate prin aceste explicatii. Apoi am luat lucrarea de-acolo de unde am lăsat-o în Sabat, si dimineata a fost folosită pentru lucrare specială pentru păcătosi si cei care s-au abătut, dintre care două sute au venit în fată pentru rugăciune, întinzându-se ca vârstă de la copilul de 10 ani până la bărbati si femei cărunte. Dintre acestia mai multe zeci au pornit pe o astfel de cale pentru prima dată în viata lor. În după masa zilei, au fost botezate treizeci si opt de persoane si un număr asemănător si-au amânat botezul până se vor întoarce la casele lor. Luni seara, împreună cu pastorul Canright si alti câtiva, am luat trenul pentru Vannvers. Sotul meu n-a fost în stare să mă însotească. Când am fost liberată de apăsarea imediată a adunării de tabără, mi-am dat seama că eram bolnavă si n-aveam decât putină putere; dar trenul ne ducea repede spre întâlnirea mea din Dannvers. Aici trebuia să stau în fata unor oameni cu totul străini a căror minti au fost vătămate de rapoarte false si calomnii rele. M-am gândit că dacă as avea putere în plămânii, claritate în glas si liberare de durerea de inimă as fi foarte recunoscătoare fată de Dumnezeu. Aceste gânduri si simtăminte le-am păstrat pentru mine si în mare întristare, în tăcere am strigat către Dumnezeu că eram prea obosită să-mi adun gândurile în cuvinte legate; dar simteam că trebuie să am ajutor, si l-am cerut din toată inima mea. Dacă este să vorbesc în seama asta aveam nevoie de putere fizică si mintală. În rugăciunea mea tainică spuneam mereu: "Sufletul meu neajutorat se tine de Tine. Ah, Dumnezeule, Eliberatorul meu, nu mă părăsi în acest ceas al nevoii mele." Pe măsură ce se apropia timpul de adunare, spiritul meu se lupta în rugăciune chinuitoare pentru tărie si putere de la Dumnezeu. Când a fost cântat ultimul imn am mers la amvon. Stăteam în picioare mult slăbită, stiind că dacă în orice măsură succesul însotea lucrarea mea, acesta avea să fie prin tăria Celui Puternic. Când am început să vorbesc Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea. L-am simtit asupra inimii mele ca un soc electric si toată durerea a fost de îndată îndepărtată. Am suferit durere mare la nervii care se concentrau în creier; si aceasta a fost întru totul îndepărtată. Bratul meu stâng si mâna deveniseră aproape de nefolosit, ca urmare a durerii din inima mea, dar simtământul natural era acum refăcut. Mintea îmi era clară; sufletul meu era plin de lumină si iubirea lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu păreau a fi de fiecare parte, ca un zid de foc. Cortul era plin, si cam două sute de persoane stăteau pe dinafara cortului neputând găsi loc înăuntru. Eu am vorbit din cuvintele lui Hristos, ca răspuns la întrebarea pusă de cărturar, despre care era cea mai mare poruncă din Lege: "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, si cu tot cugetul tău" (Mat. 22,37). Binecuvântarea lui Dumnezeu a rămas asupra mea, si durerea si slăbiciunea m-au părăsit. În fata mea se afla un popor pe care s-ar putea să nu-l mai întâlnesc din nou până la judecată si dorinta pentru mântuirea lor m-a făcut să vorbesc cu zel si în temere de Dumnezeu ca să pot fi eliberată de sângele lor. Efortul meu a fost însotit de o mare libertate care a ocupat o oră si zece minute. Isus a fost ajutorul meu si Numele Său I se cuvine toată slava. Asistenta a fost foarte atentă. Marti, ne-am întors la Groveland spre a afla că adunarea de tabără se împrăstia, corturile fiind demontate, fratii îsi luau rămas bun si erau gata să urce în tren pentru a se întoarce la casele lor. Aceasta a fost una dintre cele mai bune adunări de tabără la care am participat vreodată. Înainte de a părăsi trenul, pastorii Canright si Haschell, sotul meu si sora Ings si cu mine am căutat un loc retras într-un crâng si ne-am unit în rugăciune pentru ca binecuvântarea sănătătii si a harului lui Dumnezeu să se reverse mai bogat asupra sotului meu. Noi simteam cu totii nevoie de ajutor a sotului meu când venea atât de multe cereri urgente pentru predicare din toată părtile. Această sedintă de rugăciune a fost foarte pretioasă si pacea cea dulce si bucuria care ne-a cuprins a fost asigurarea noastră că Dumnezeu a auzit cererile noastre. În după masa zilei. pastorul Haskell ne-a luat în căruta lui si am pornit spre South Lancaster să ne odihnim pentru un timp în căminul lor. Am preferat acest fel de călătorie gândindu-ne că va fi spre folosul sănătătii noastre. Noi am avut conflicte zilnice cu puterile vrăjmasului întunericului, dar n-am cedat la credinta noastră sau să devenim cel putin descurajati. Sotul meu din cauza bolii, era deprimat si ispitirile lui Satana se părea că-i tulbur mult mintea. Dar n-aveam de gând să fim biruiti de vrăjmas. Nu mai putine de cât de trei ori pe zi am prezentat Marelui Medic cazul lui, care poate vindeca atât sufletul cât si trupul. Fiecare ocazie de rugăciune era pentru noi foarte pretioasă, la fiecare ocazie am avut manifestări speciale ale luminii si iubirii lui Dumnezeu. În timp ce imploram pe Dumnezeu, în favoarea sotului meu într-o seară la fratele Haskell se părea că Domnul era în mijlocul nostru în realitate. Acesta a fost un timp de neuitat niciodată. Camera părea că este luminată de prezenta îngerilor. Noi lăudam pe Domnul în inimile noastre si cu glasurile noastre. O soră nevăzătoare de fată a zis: "Este aceasta o viziune? Este acesta cerul?" Inimile noastre erau într-o asa de strânsă părtăsie cu Dumnezeu încât am simtit că ceasurile sfintite erau prea sacre spre a fi irosite în somn. Ne-am retras pentru odihnă; dar aproape toată noaptea a trecut discutând si meditând asupra bunătătii si iubirii lui Dumnezeu si slăvindu-L pe El cu bucurie. Am hotărât să călătorim cu mijloc de transport particular o parte din drum până la adunarea de tabără din Vermont, întrucât socoteam că aceasta ar fi spre folosul sotului meu. La amiază aveam să ne oprim pe margine de drum, să aprindem un foc, să pregătim gustarea de prânz si să avem un timp pentru rugăciune. Aceste ore pretioase petrecute împreună cu fratele si sora Haskell, sora Ings si sora Hunttey nu vor fi uitate niciodată. Rugăciunile noastre s-au înăltat către Dumnezeu tot drumul de la South Lancester la Vermont. După ce am călătorit trei zile, am luat trenul si astfel am încheiat călătoria noastră. Adunarea a fost de un folos special pentru lucrarea din Vermont. Domnul mi-a dat putere să vorbesc poporului odată în fiecare zi. Redau următoarele din raportul pastorului Uriah Smith despre adunare publicat în Review and Herald. "Fratele si sora White si fratele Haskell au fost la această adunare spre marea bucurie a fratilor. Sabatul de la 8 septembrie care a fost hotărât ca zi de post cu referire specială pentru starea sănătătii fratelui White, a fost tinut la fata locului de adunare. Acolo au fost rugăciuni degajate, si semne bune că aceste rugăciuni n-au fost în zadar. Binecuvântarea Domnului a fost cu poporul Său în mare măsură. În Sabat după masă a vorbit sora White foarte liberă si cu efect. Cam o sută au venit în fată pentru rugăciuni, care au manifestat simtământul adânc si tintă serioasă de a căuta pe Domnul." De la Vermont am plecat direct la adunarea de tabără de la New York. Domnul mi-a dat mare libertate ca să vorbesc poporului, dar unii nu erau pregătiti să aibă foloase de la adunare. Ei n-au reusit să-si dea seama de starea lor si n-au căutat pe Domnul în mod serios, mărturisind alunecarea lor si îndepărtarea păcatelor lor. Unul dintre marile scopuri de a tine adunări de tabără este ca fratii nostri să simtă primejdia lor de a fi mult împovărati cu grijile acestei zile. Este o mare pierdere când nu se profită de aceste privilegii. Ne-am întors la Michigan si după câteva zile am mers la Lansing spre a participa la adunarea de tabără de acolo, care a continuat timp de două săptămâni. Aici am lucrat foarte serios si am fost sprijinită de Duhul Domnului. Am fost foarte binecuvântată vorbind studentilor si lucrând pentru mântuirea lor. Aceasta a fost o adunare remarcabilă. Duhul lui Dumnezeu a fost prezent de la început până la sfârsit. Ca rezultat al adunării au fost botezati o sută treizeci de oameni. O mare parte dintre acestia erau studenti de la Colegiul nostru. Noi ne-am bucurat văzând mântuirea lui Dumnezeu în această adunare. După ce am petrecut câteva săptămâni la Battle Creek, am hotărât să traversăm câmpiile spre California.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
