« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL V

ELLEN G. WHITE

 

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

 

        Marturia 28 (1879)

SIMPATIE PENTRU CEI GRESITI

 

  

            Iubite frate A: M-am  sculat   devreme  ca să-ti scriu. În ultimul  timp mi-a fost   dată lumină  în plus,  pentru care sunt  răspunzătoare. De când  sunt în acest stat, Domnul mi S-a  descoperit  de două ori.  În timp ce-L  imploram  în timpul  noptii, mi s-au  arătat  în viziune  multe lucruri în legătură cu cauza lui Dumnezeu.  Mi-a fost  prezentată starea lucrurilor  din biserică, colegiu, sanatoriu si casa de editură cu sediul   în Battle Creek si lucrarea lui Dumnezeu  din Europa si Anglia, din Oregon si Texas si din alte câmpuri  noi. Este  cea mai  mare nevoie  ca lucrarea  în aceste câmpuri  noi să pornească cum trebuie, purtând  pecetea divină.  Multi  din aceste câmpuri noi  vor fi în primejdie  de a accepta   adevărul sau să  fie de acord  cu el, care n-au  o adevărată  convertire a inimii.  Când  este încercată   de furtună si vijelie se va  descoperi   că, casa lor  nu este clădită  pe stâncă ci pe nisip alunecos.  Pastorul  trebuie să aibă  o evlavie  practică   care să  fie dezvoltată zilnic  în viata si caracterul lui. Cuvântările  lui să nu fie  exclusiv  teoretice.  Am văzut unele lucruri nefavorabile pentru prosperitatea  cauzei  adevărului în Texas.  Fratii B si familiile lor  n-au fost  până acum o binecuvântare sau ajutor  pentru cauza lui Dumnezeu în nici un loc.  Influenta   lor mi-a fost  arătată  înainte  de aceasta ca  nefiind   de o aromă  plăcut mirositoare. Ei nu pot  clădi  cauza lui Dumnezeu pentru că n-au  în el elementele  care să-i facă în stare să exercite  o influentă  sănătoasă de  partea lui Dumnezeu  si a adevărului. Dacă   tu ai fi  avut  gândul  lui Dumnezeu   tu n-ai  fi atât  de lipsit  de discernământ  mai ales după ce ai fost  cu credinciosie  avertizat    de către cei în care ar fi  trebuit   să ai încredere.  Vorbe  dulci  si discursuri  blânde  te-au înselat. Acesti frati  nu sunt toti   la fel, dar toti   au caractere defectuoase. Prin veghere  constantă  asupra lor însisi  si prin rugăciune  serioasă prin credintă către Dumnezeu  ei pot avea  succes spre a se păstra  în pozitie  cuvenită. Prin Isus Hristos, ei pot  fi  schimbati  si pot   obtine destoinicie  morală spre a întâmpina  pe Domnul   la venirea  Sa;  dar Dumnezeu   nu va pune nici o răspundere  asupra lor, pentru că sufletele  ar fi puse în pericol.  Bărbatii acestia  nu  sunt potriviti   să conducă  turma lui Dumnezeu.  Tocmai  la timpul când  cuvintele lor ar trebuie să fie putine si bine alese,  modeste si simple,  trăsăturile  caracterului  lor firesc  sunt întretesute   în tot ce fac  si spun, si lucrarea lui Dumnezeu  este păgubită.  Tu si  fratele C. n-ati   avut  discernământ  adevărat. Ati  avut  prea mare încredere în priceperea acestor oameni.  O corabie  poate  fi solidă aproape în toate privintele, dar dacă există  un singur  defect - o bucătică  de material  lemnos  mâncat  de viermi - viata tuturor   celor de pe punte  este pusă în pericol.  Aproape toate verigile unui lant pot fi   solide, dar o verigă  defectuoasă  nimiceste  toată valoarea lui. Persoane care posedă  calităti excelente  pot să aibă   unele  însemnate trăsături de caracter  care îi face   să fie  nepotriviti  spre a li se încredinta solemna   si sacra  lucrare a lui Dumnezeu.  Dar  acesti   oameni sunt  deficitari aproape în orice privintă ce apartine  caracterului crestin.  Exemplul  lor nu este vrednic  de imitat.  Tu  ai nevoie, frate,  să faci mult  pentru tine  înainte ca lucrarea  ta să poată fi ceea ce ar putea  să fie.  Priceperea  ta a fost   întunecată. Simpatizarea  si unirea cu cei ale căror   caractere  au fost  turnate într-un  tipar  inferior, nu te va ridica    si înnobila  ci va rugini  si va roade duhul  tău,  va vătăma  utilitatea  ta si   te va   despărti de Dumnezeu. Tu ai  o fire  impulsivă.  Sarcinile   vietii de gospodărie  si ale cauzei  nu  apasă  foarte greu asupra ta si, dacă nu esti  în mod  constant  sub influenta  curătitoare a Duhului lui Dumnezeu, vei fi   în primejdie de a deveni  aspru în manierele tale.  Pentru a reprezenta   corect  caracterul   lui Hristos,  trebuie să fii  spiritualist si să fii adus  la o mai strânsă legătură  cu Dumnezeu în  lucrarea cea mare în care esti angajat. Gândurile tale trebuie să fie înăltate, inima   ta sfintită, pentru ca să fii un împreună lucrător   cu Isus Hristos.  "Curătati-vă  cei ce purtati  vasele Domnului" (Is. 52,11).  Lucrarea lui Dumnezeu  din Texas  s-ar afla  astăzi pe o pozitie mai înaltă  dacă fratii B. n-ar   avea  legătură  cu ea. As putea să amintesc  mai multe  motive  deosebite pentru ce este situatia astfel, dar nu le voi aminti de data aceasta.  Este de ajuns  să spun că oamenii  acestia  nu stau bine   cu Dumnezeu.  Bizuindu-se pe propriile lor forte si simtindu-se  competenti  pentru aproape  orice chemare, ei n-au făcut  eforturi  spre a corecta   neplăcutele lor trăsături de caracter care le-au  fost  transmise  prin nastere, dar care prin educatie, cultură, si instruire,  ar fi putut  fi biruite. Ei  au făcut unele  îmbunătătiri în această directie; dar  dacă ar fi  cântărit  în balantă,  tot ar mai fi  găsiti usori.  Cuvântul lui Dumnezeu  abundă  în principii generale pentru formarea de obiceiuri de viată corecte si mărturiile generale  si personale, au fost  menite să atragă atentia cu  deosebire  asupra  acelor principii; dar  toate  acestea n-au făcut impresie  suficientă  asupra inimii si mintii lor spre a-i face  să-si dea seama de nevoia unei reforme  categorice. Dacă ar avea vederi  corecte despre ei însisi în contrast  cu Modelul desăvârsit, ei ar fi  cultivat  acea credintă  care lucrează prin iubire si  purifică sufletul.  Fratii acestia, cu exceptia  lui A si B. sunt din fire  arbitrari, dictatoriali  si îngâmfati. Ei   nu consideră  pe altii mai buni  decât ei. Ei sunt  invidiosi  si gelosi  pe orice membru  al comunitătii care, cred ei,  va fi stimat   cu mult mai mult  decât sunt ei.  Ei pretind  constiinciozitate, dar ei  strecoară  tântarul si înghit cămila în afacerile lor cu fratii lor care,  se tem ei,  că vor fi socotiti mai superiori  decât ei însisi. Ei  se tin  de lucruri  mici  si discută  despre măruntisuri  interpretând  cuvintele  si faptele după părerea lor. Aceasta este adevărat  mai ales despre acesti  doi frati.  Bărbatii acestia, mai ales A. si B.  vorbesc  liber si usor. Maniera lor  blândă   de a etala  lucrurile are o astfel de aparentă de cinste si  interes adevărat pentru cauza lui Dumnezeu încât  aceasta are tendinta de a însela si întuneca  mintile celor care îi ascultă. Când scriu   mă doare  inima  de tristete pentru că cunosc  influenta  acestei  familii peste tot  unde este simtită. N-am  avut  de gând   să vorbesc  din nou  cu privire la aceste persoane, dar solemna expunere   în fata mea a acestor  probleme mă obligă  să  scriu  încă o dată. Dacă slujitorii Cuvântului, care mărturisesc  a fi  în legătură cu Dumnezeu, nu pot  discerne  influenta  unor astfel de oameni,  ei nu sunt potriviti  să stea ca învătători  ai adevărului lui Dumnezeu.  Dacă  persoanele  acestea si-ar  păstra  pozitia lor cuvenită  si n-ar mai   încerca niciodată să învete pe altii sau să conducă, ar fi linistită; dar   când văd  că este în primejdie  să sufere cauza lui Dumnezeu  numai pot  fi linistită.  Acestor  frati n-ar trebui  să li se îngăduie  să se stabilească  cu totii într-un  loc si să alcătuiască elementul   conducător  din comunitate. Lor   le lipseste  afectiunea  naturală.  Ei  nu manifestă simpatie, iubire, si simtăminte  curate unul fată de altul, ci  nutresc  invidie,  gelozie,  ciorovăială si ceartă  între  ei. Constiintele lor nu sunt sensibile.  Iubirea, politetea si blândetea  lui Hristos  nu fac  parte din experienta lor. Ferească Dumnezeu ca un astfel de element  să existe   în biserică. Dacă   aceste persoane  nu sunt  convertite  ele nu pot să   vadă  Împărătia cerurilor.  Este mult  mai corespunzător    simtămintelor  lor  să dărâme, să culeagă defecte si să caute  pete la altii, decât  să-si   spele hainele caracterului  lor de mânjitura   păcatului   spre a le albi  în sângele Mielului.  Dar  acum vin  la cea mai dureroasă parte  a aceste istorisiri care priveste  pe fratele D.  Domnul   m-a făcut să trec  printr-o   cercetare în care tu si fratele C ati  apărut în mare  parte. Dumnezeu  era întristat  din cauza voastră. Am văzut  si am auzit   ceea ce mi-a pricinuit  durere si regret. O  astfel   de cale neratională   si păcătoasă  ca cea urmată în această investigatie era exact  ceea  ce putea fi  căutată  la fratii B;  dar surpriza   si  mâhnirea mea cea mai mare a fost  că astfel de oameni ca fratele C.  si tu  însuti  să aveti  parte  activă  la această rusinoasă  investigatie   părtinitoare.  Fratelui C. care  a făcut pe juristul,  spre a chestiona  si a scoate la  cea mai puternică  lumină  amănuntele  inutile, i-as spune: Eu  n-as  fi dorit   să-mi  fie pusă  în sarcină acea lucrare  pentru toate bogătiile acestei lumi.  Tu, pur si simplu,  ai fost   indus  în eroare  si amăgit  de un spirit  străin  care n-ar fi  trebuit să aibă   nici o formă  de îndurare,  nici un pic  de respect.  Invidia,  gelozia, bănuieli răutăcioase si  discutii dubioase au avut un carnaval  cu acea ocazie.  Poate că voi  mă socotiti  prea severă, dar nu  pot fi mai severă  decât  merită  tranzactia. V-ati  gândit   voi toti, când ati   condamnat  pe cel nevinovat că Dumnezeu  era întru  totul  ca voi însivă? Starea  care a urmat  a fratelui D.   a fost  rezultatul pozitiei  luată de voi cu acea ocazie.  Dacă ati fi  arătat  nepărtinire si simpatie, el s-ar   afla  astăzi  acolo unde influenta lui ar fi de partea adevărului cu puterea pe care o exercită  un spirit  blând  si linistit.  Fratele D  n-a fost  un vorbitor  pregătit si cuvintele  mieroase  si cuvântările  blânde  ale lui A si B, rostite cu un calm  si candoare  aparentă    au avut  efect.  Sărmanul   om nevăzător  trebuie  tratat  cu milă  si afectiune, dar în loc de aceasta, el a fost pus în cea mai rea lumină cu putintă. Dumnezeu a văzut  si nu  va tine   nevinovat   pe nici unul dintre  cei care au activat  ca parte  în acea neplăcută cercetare.  Frate A.,  atunci nu ti se va părea  atât de  amuzant  ca  atunci când   stăteai să judeci pe un frate orb. Din  această experientă  voi trebuie să învătati: si anume  să vă  închideti  urechile  fată de cei care ar  vrea să vă influenteze  tocmai împotriva  celor pe care Dumnezeu  ar dori  ca  voi să-i sustineti,  să aveti milă  de ei si să-i întăriti.  Fratele C. nu putea să vadă  defectele  în fratii B; nici  nu putea  să discearnă  trăsăturile de caracter  opuse  în fratele D.  Dar  influenta   lui, sfintită   prin Duhul lui Dumnezeu, si-ar  fi făcut  efectul  asupra  cauzei  lui Dumnezeu  ca o putere  de zece ori mai mare decât  aceea a fratilor B.  Tu ai  făcut  mult  să-l rănesti pe fratele D.;  si  eu te sfătuiesc  să te pocăiesti  de acest rău tot atât  de sincer  cum l-ai  făptuit.  În Numele  Domnului  te rog  stăruitor  să te descotorosesti   de influentele  omenesti  si să închizi   urechile  pentru rapoartele  clevetitoare. Nu lăsa nici o persoană  să-ti  pună în gură   o mărturie; ci lasă  ca  mai degrabă Dumnezeu, decât oameni  neconsacrati în cămin si  în afară, să-ti dea  sarcină pentru cauza Lui.  Fratele C.  are nevoie   în inima lui de Duhul lui Dumnezeu  care calmează si curătă.  El are nevoie să-l pună  în practică  în căminul lui. "Dragostea să fie  fără prefăcătorie" (Rom. 12,9).  Spiritul arbitrar, dictatorial si critic trebuie să fie alungat   din căminul  lui, împreună cu toată răutatea. Acelasi spirit  arogant  si arbitrar   va fi  dus   si în comunitate.  Dacă  simtămintele lui sunt  deocamdată calmate, el va  actiona într-o manieră mai amabil , dar  dacă s-ar  întâmpla  să fie   contrariul, el va actiona  în consecintă. El n-a  exersat  stăpânire  de sine  si autodisciplina.  Unde  fratele D are un defect,   judecătorii lui si cei care l-au  condamnat  au zece.  Frate A.,  de ce n-ai   fost  întru totul  de partea  acelui apăsat? De ce  n-ai  făcut  compromis   în această problemă?  De ce n-ai  ridicat   glasul tău  cum a făcut  Mântuitorul  si să spui: "Cine dintre voi   este fără păcat,  să arunce  cel dintâi  piatra" (Ioan 8,7).  Ati   făcut  o greseală  îngrozitoate, care poate avea   ca rezultat  pierderea mai multor  suflete decât   numai unul, cu toate că voi ati  făcut-o  din ignorantă. Dacă ai fi spus  fratelui   un cuvânt de adevărată milă afectuoasă, acesta ar fi  fost  înregistrat  în cer în contul tău. Dar  tu  n-ai  avut  un simt   al lucrării pe care o faci pentru acum si pentru vesnicie mai mult  decât  au avut  cei care au condamnat  pe Hristos si tu ai judecat   si  condamnat  pe Mântuitorul  tău în persoana  credinciosului Său.  "Ori  de câte ori  ati făcut aceste lucruri unuia  dintre   acesti  foarte neînsemnati  frati ai Mei, Mie  mi le-ati făcut" (Mat. 25,40).  Întotdeauna  ipocrizia  a întâmpinat  din partea  lui Isus  cea mai severă  mustrare; în timp ce cei mai păcătosi care veneau la El    cu pocăintă  sinceră  erau primiti, iertati si mângâiati.  Crezi că fratele D.  putea fi   făcut să creadă   că răul era   bine si binele rău pentru că fratii lui voiau    ca el să creadă  acest lucru? El   era bolnav  si nervos.  Pentru el totul arăta  întunecat si nesigur. Încrederea  lui în tine   si fratele Ce  a dispărut  si la cine să  privească el?  El a fost  criticat    pentru un lucru, si apoi pentru altul,  până a  devenit  confuz, buimăcit si disperat. Cei care l-au  adus în această  stare  au comis un păcat  mai mare.  Unde a fost  împreună simtire, chiar  în domeniul omeniei obisnuite? Cei lumesti  cu regulă generală, n-ar fi  fost  atât de nepăsători,  atât de lipsiti  de îndurare si bunăvointă; ei ar fi exercitat  mai multă  împreună simtire  fată  de un om   tinând seamă tocmai de infirmitatea lui, considerându-l  ca fiind îndreptătit  la cea mai  afectuoasă consideratie si iubire  din partea  semenilor  lui. Dar, iată,  că aici era un  om orb, un frate  în Hristos si câtiva  din  fratii lui stăteau  ca judecători  ai cazului lui.  În timp ce avea  loc procesul, când  un frate  era urmărit  ca un iepure  spre moartea lui,  tu   aveai să izbucnesti   într-un râs  tare, mai mult    decât o dată. Acolo  sedea fratele C., din fire  asa de amabil si de întelegător,  încât   critica pe fratii lui pentru cruzimea   în uciderea  păsărilor  pentru întretinere; dar  aici era un biet  om orb de o valoare  cu atât mai mare decât păsările,  cu cât   omul făcut   după chipul  lui Dumnezeu  este mai presus    de fiintele   necuvântătoare   de sub îngrijirea  Lui.  Voi "strecurati  tântarul si înghititi  cămila"  ar fi fost  verdictul  Celui care a vorbit   cum n-a vorbit  niciodată  un om, dacă  în adunarea voastră  ar fi fost   auzit glasul Lui.  El, care  are o compasiune atât  de sensibilă  fată de păsări ar fi  putut exercita  o compasiune  si iubire  vrednică  de laudă  pentru Hristos în persoana  credinciosului  Său  îndurerat.  Dar  ca oameni, voi ati  fost  legati la ochi.  Fratele  B a prezentat o cuvântare  mieroasă si abilă.  Fratele D  nu era un vorbitor  pregătit.  Ideile lui n-au  putut fi  îmbrăcate  într-un limbaj   prin care să-si   fi dovedit   nevinovătia si el a fost cu desăvârsire  mult prea surprins  spre a face  fată  situatiei  cel mai bine.  Fratii   lui, aspri criticanti s-au  transformat  în juristi si l-au pus  pe omul   cel orb   într-un mare  dezavantaj. Dumnezeu  a văzut  si a notat  lucrările acelei zile. Acesti  bărbati, specialisti în a  ponegri  si a taxa   un caz,  în aparentă  au obtinut  un triumf, în timp ce  fratele cel orb,  rău tratat  si de care s-a  abuzat,   a simtit  că totul se scufundă  sub picioarele lui. Încrederea  lui în cei pe care el i-a crezut  că erau reprezentantii lui Hristos  a fost dovedit   a fi   ruina  lui spirituală si fizică. Fiecare care a fost  angajat  în această lucrare  ar  trebui să simtă  cea mai profundă  mustrare  de constiintă  si pocăintă  înaintea lui Dumnezeu.  Fratele D  a făcut  o greseală că s-a lăsat  la fund  sub această povară  de repros si critică nemeritată, care  ar fi  trebuit  să cadă pe capul altora decât pe al lui.  El a iubit   cauza lui Dumnezeu,  din tot  sufletul lui. Dumnezeu   si-a  arătat   purtarea  sa de grijă fată de orb, dându-i  prosperitate, dar chiar  aceasta a fost   întoarsă  împotriva  lui de către  fratii lui  invidiosi.  Dumnezeu  a pus  în inimile necredinciosilor  să fie amabili si să simpatizeze  cu el pentru că era un om orb.  Fratele D. a fost   un crestin  onorabil si a făcut ca vrăjmasii lui din lume să fie în pace cu el. Dumnezeu   a fost  pentru el un Tată iubitor si  a netezit  calea lui. El a trebuit să fie credincios  fată de cunostinta  adevărului si să fi servit  pe Dumnezeu  cu inimă  sinceră,  independent  de critică, invidie si acuzatii false.  Pozitia  pe care ai luat-o  tu, frate A.  a fost   lovitură   finală  pentru fratele D.  dar el  n-ar fi  trebuit  să se desfacă  de Dumnezeu   cu toate că slujbasii  si poporul   au apucat  pe calea în care el nu  putea  să vadă  nici  o dreptate.  Tintuit  pe Stânca  cea vesnică, el  trebuia  să stea tare la principii si să ducă la  bun  sfârsit    credinta  lui si adevărul  cu orice risc.  Ah,  cât  de necesar este ca fratele D să se tină mai strâns  de Bratul care este puternic  spre a mântui!  Toată  valoarea si măretia  acestei vieti  derivă  din legătura  ei cu cerul si viitoarea viată  nemuritoare. Bratul cel vesnic  al lui Dumnezeu  încercuieste   sufletul care se întoarce  spre El pentru ajutor,  oricât   de slab   ar putea  fi acel suflet.  Pretioasele lucruri ale muntilor vor pieri; dar sufletul  care trăieste  pentru Dumnezeu,   nemiscat  de critică, neperturbat   de aplauze,  va rămâne  pentru totdeauna împreună  cu El.  Cetatea lui Dumnezeu  îsi  va deschide  portile  ei de aur pentru ca să primească pe cel care în timp ce era pe pământ  a învătat  să se sprijinească pe Dumnezeu pentru călăuzire   si întelepciune, pentru mângâiere  si sperantă în mijlocul  pierderii  si a mâhnirii. Cântările  îngerilor  îi vor   spune  acolo bun venit, si pentru el  pomul vietii  îsi va aduce  roadele lui.  Fratele D. n-a reusit  acolo unde   trebuia să fie biruitor.  Dar privirea milostivă  a lui Dumnezeu  este asupra lui. Cu toate că împreună simtire  a omului poate  să lipsească, totusi Dumnezeu  iubeste  si se îndură   si Îsi  întinde mâna Lui  care ajută.  Numai dacă el ar fi  umil,  blând si inima smerită, El încă îi va înălta  capul si-i   va pune picioarele  hotărât   pe Stânca veacurilor.  "Pot  să se mute muntii, pot să se clatine  dealurile, dar dragostea  Mea nu se va muta de  la tine, si legământul Meu de pace nu  se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine" (Is. 54,10).  Nici unul  dintre noi  nu este scuzabil  sub nici un fel  de încercare, pentru  îngăduinta ca prinderea noastră de Dumnezeu  să slăbească. El este izvorul puterii noastre, fortăreata noastră în orice  necaz. Când  strigăm   la El după  ajutor, mâna Lui  va fi întinsă puternică să salveze.  Fratele D  trebuia să simtă  că, având  pe Dumnezeu ca Tatăl lui, el putea să nădăjduiască  si să se bucure, chiar  dacă  l-ar fi   părăsit  fiecare prieten  uman.  Eu îl rog  insistent  să nu jefuiască  pe Dumnezeu   de serviciul  lui pentru că oamenii slabi   l-au  judecat  gresit, ci să se grăbească să se consacre   pe sine lui Dumnezeu   si să-I  slujească cu toate puterile fiintei lui. Dumnezeu  îl iubeste  si el iubeste  pe  Dumnezeu;  si faptele lui trebuie să fie conform   cu credinta lui, orice  cale ar  putea să urmeze  oamenii  fată de el. Vrăjmasii lui pot  să arate  spre pozitia  lui actuală ca dovadă  că ei au fost  corecti  în judecarea lui.  Calea fratelui D  a fost   grăbită  si fără  cugetare   cuvenită.  Sufletul   lui a fost  dezgustat  si el crede că  a fost  prea profund   rănit   pentru a se mai reface. Cei care au condus  atât de neîndurător  ancheta  au fost în viată  si caracter  departe de a fi nevinovati. Dacă Dumnezeu  ar fi tratat  căile lor strâmbe si caracterul  lor   imperfecte asa cum au tratat ei  pe fratele D, ei ar fi pierit  de mult.  Dar Dumnezeu   cel îndurător  i-a  suportat   si nu i-a  tratat  dup  păcatele lor.  Dumnezeu  a fost  credincios   fată de  fratele D si el ar  trebui să răspundă   conduitei  îndurătoare ale omeniei  generale.  Este privilegiul  fratelui  D  să se ascundă  în Hristos  de cearta limbilor  si să simtă  că  izvoare nesecate  ale recunostintei, multumire  si pace sunt deschise pentru el si accesibilă în fiecare moment.  Dacă ar avea  nemărginitele comori  pământesti, el n-ar  fi asa  de bogat  cum poate  fi acum  în privilegiul  de a fi de  partea binelui si de a bea din  belsug  din apele mântuirii.  Cea n-a făcut Dumnezeu  pentru fratele D,  dând   pe Fiul Său  să moară  pentru el si nu-i  va da împreună cu El toate lucrurile?  De ce să fie  necredincios  fată de Dumnezeu pentru că oamenii au fost necredinciosi  fată de el? Cu mult mai puternică  decât    moartea, este iubirea  care leagă  inima mamei de copilul ei îndurerat si totusi Dumnezeu  declară  că, chiar  dacă o mamă poate să uite  pe copilul ei, "totusi  Eu   nu te voi    uita cu nici un chip" (Is. 49,15).  Nu, nici un singur  suflet  care îsi pune  încrederea în El,  nu va fi uitat. Dumnezeu  se gândeste  la copiii Lui  cu cea mai afectuoasă   purtare de grijă si tine o carte de amintire  înaintea Lui pentru ca niciodată să nu uite  pe copiii  din grija Lui.  Orice legătură umană  poate pieri.  Prietenii între ei, infideli pot fi,  Iubirea de mamă  se poate  sfârsi,  Cer si pământ, pân'la urmă 'ndepărtate vor fi.  Dar  iubirea  lui Dumnezeu  Nici  o schimbare n-o  poate însoti. 

 

 

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA