1

MARTURII VOLUMUL V

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

        Marturia 28 (1879)

RELIGIA ÎN VIATA ZILNICÃ

            Frate H: Mi-a fost arãtat cã tu iubesti într-adevãr adevãrul, dar tu nu esti sfintit prin el. Tu ai în fata ta o mare lucrare de fãcut. "Oricine are nãdejdea aceasta în El, se curãteste, dupã cum El este curat." (1 Ioan 3:3) Tu ai aceastã lucrare de fãcut, si n-ai timp de pierdut. Mi-a fost arãtat cã viata ta a fost o viatã furtunoasã. Tu însuti n-ai fost corect; dar tu ai gresit mult si motivele tale au fost judecate gresit. Dar dezamãgirile si pierderile tale bãnesti, în providenta lui Dumnezeu, au fost stãpânite spre binele tãu.  A fost greu pentru tine sã simti cã Tatãl tãu ceresc mai este încã binefãcãtorul tãu amabil. Necazurile si încurcãturile tale au avut tendinta de a descuraja, si tu ai socotit cã moartea ar fi preferabilã vietii. Dar la un anumit moment, dacã ochii tãi ar fi putut fi deschisi, ai fi vãzut îngerii lui Dumnezeu cãutând sã te salveze de tine însuti. Îngerii lui Dumnezeu te-au condus unde puteai primi adevãrul si sã pui picioarele tale pe o temelie care avea sã fie mai fermã decât muntii cei vesnici. Aici tu ai vãzut luminã si ai îndrãgit-o. Pe calea ta a apãrut o credintã nouã, o viatã nouã. În providenta Sa, Dumnezeu te-a pus în legãturã cu lucrarea Lui în slujba de la Pacific Press. El lucra pentru tine si tu trebuie sã vezi mâna Sa cãlãuzitoare. Ai avut parte de întristare; dar multã din ea tu ti-ai adus-o asupra ta pentru cã n-ai avut stãpânire de sine. Uneori erai foarte sever. Ai un temperament iute, care trebuie biruit. În viata ta ai fost în primejdie fie din cauza îngãduintei de a te încredere în tine sau cã te pierzi si ajungi descurajat. O continuã dependentã de Cuvântul si providenta lui Dumnezeu te va califica sã exerciti puterile tale întrutotul pentru Rãscumpãrãtorul tãu, care te-a chemat, spunând: "Urmeazã-Mã". Tu trebuie sã cultivi un spirit de totalã supunere fatã de vointa lui Dumnezeu, sã cauti serios si smerit sã cunosti cãile Lui si sã urmezi cãlãuzirea Duhului Lui. Tu nu trebuie sã te bazezi pe propria ta pricepere. Trebuie sã ai o profundã neîncredere în propria ta întelepciune si presupusã prudentã. Situatia ta cere aceste precautiuni. Este riscant pentru om sã se încreadã în propria lui judecatã. În cel mai bun caz el are capacitãti limitate, si multe le-a primit prin nastere, atât puncte de caracter tari cât si slabe, care sunt defecte adevãrate. Aceste trãsãturi caracteristice coloreazã întreaga viatã.  Întelepciunea pe care o dã Dumnezeu va cãlãuzi pe oameni la cercetare de sine. Adevãrul îi va convinge de erorile lor si relele existente. Inima trebuie sã fie deschisã spre a vedea, a-si da seama si a recunoaste relele acestea si apoi, cu ajutorul lui Isus, fiecare trebuie sã se angajeze serios în lucrarea de a le învinge. Cunostinta câstigatã prin întelepciunea lumii, oricât de sârguitori ar fi ei în dobândirea ei, este, la urma urmei, limitatã si comparativ inferioarã. Dar putini înteleg cãile si lucrãrile lui Dumnezeu în tainele providentei Lui. Ei avanseazã câtiva pasi, si apoi nu mai sunt în stare sã atingã fundul sau tãrmul. Cugetãtorul superficial este cel care se socoteste întelept. Bãrbati cu valoare serioasã, cu cunostinte înalte, sunt cei mai dispusi sã admitã slãbiciunea propriei lor întelegeri. Dumnezeu doreste ca fiecare care pretinde a fi ucenicul Lui sã fie un învãtãcel, sã fie înclinat mai mult sã învete decât sã predea lectii.  Cât de multi oameni din acest veac al lumii nu reusesc sã pãtrundã destul de adânc. Ei trateazã problema numai superficial. Ei nu vor sã cugete cu destulã atentie sã vadã dificultãtile si sã se lupte cu ele, si nu vor sã examineze fiecare subiect important care vine în fata lor cu cercetare profundã, cu rugãciune si suficientã precautie si interes sã vadã adevãrata problemã în discutie. Ei vorbesc despre chestiuni pe care nu le-au cântãrit pe deplin si cu atentie. Adesea persoane spirituale si impartiale au pãrerile lor proprii la care trebuie sã se reziste în mod ferm, altfel cei cu mai putinã tãrie intelectualã vor fi în primejdie sã fie indusi în eroare. Prin idei preconcepute sunt formate obiceiuri, si deprinderile, simtãmintele si dorintele au o influentã mai mare sau mai micã. Uneori un fel de conduitã este urmat în fiecare zi si se stãruie în ea pentru cã este un obicei, si nu pentru cã îl aprobã rationamentul. În aceste cazuri balanta o înclinã mai mult simtãmântul decât datoria.  Dacã am putea sã ne dãm seama de slãbiciunile noastre si sã vedem trãsãturile aspre din caracterul nostru care trebuie reprimate, noi am vedea cã avem atât de mult de lucru pentru noi însine încât ne-am umili inimile sub bratul puternic al lui Dumnezeu. Sprijinind sufletele noastre neajutorate de Hristos, noi trebuie sã suplimentãm nepriceperea noastrã cu întelepciunea Lui, slãbiciunea noastrã cu tãria Lui, subrezenia noastrã cu puterea Lui trainicã, si, uniti cu Dumnezeu, putem fi într-adevãr lumini în lume.  Iubite frate, Dumnezeu te iubeste, si este foarte rãbdãtor cu tine, cu toate multele tale erori si greseli. Având în vedere afectuoasa si milostiva iubire a lui Dumnezeu exercitatã în favoarea ta, n-ar trebui sã fii mai amabil, mai tolerant, mai rãbdãtor si iertãtor fatã de copiii tãi? Asprimea si severitatea ta îndepãrteazã inimile lor de tine. Tu nu le poti da lectii de rãbdare, tolerantã, îndelungã rãbdare, si gentiletã când tu esti prea autoritar si te manifesti furios în umblarea cu ei. Ei au pecetea caracterului dat lor de cãtre pãrintii lor; si dacã vrei sã-i sfãtuiesti; sã-i îndrumi si sã-i întorci spre a nu merge pe nici o cale rea, tinta nu poate fi atinsã prin asprime si prin ceea ce lor li se pare cã apare ca tiranie. Dacã în temere de Dumnezeu poti sã-i povãtuiesti si sã-i sfãtuiesti cu toatã grija si iubire afectuoasã pe care trebuie sã le manifeste un tatã fatã de copiii care gresesc, atunci tu va trebui sã le demonstrezi cã în adevãr existã putere spre a transforma pe cei care îl primesc. Când copiii tãi nu procedeazã conform cu ideile tale, în loc de a manifesta mâhnire pentru relele lor, în loc sã insisti pe lângã ei si sã te rogi pentru ei, tu esti cuprins de patimã si mergi pe o cale care lor nu le va face bine, ci doar va face sã înceteze afectiunile lor si în final sã-i despartã de tine.  Fiul tãu cel mai mic este pervers; el nu face bine. Inima lui este rãzvrãtitã împotriva lui Dumnezeu si a adevãrului. El este atacat de influente care-l fac sã fie necioplit, aspru si nepoliticos. El este o încercare pentru tine, si dacã nu se converteste, el va pune rãbdarea ta la mare încercare. Dar asprimea si severitatea oprimantã nu-l vor schimba. Tu trebuie sã cauti a face pentru el ceea ce poti în spiritul lui Hristos, nu în spiritul tãu, nu sub influenta patimii. Tu trebuie sã te stãpânesti în dirijarea copiilor tãi. Trebuie sã-ti aduci aminte cã Dreptatea are o sorã geamãnã. Mila. Când vrei sã aplici dreptatea, aratã milã, gingãsie si iubire, si nu vei lucra în zadar.  Fiul tãu are o vointã încãpãtânatã si el are nevoie de cea mai chibzuitã disciplinã. Tine seamã de mediul înconjurãtor pe care l-au avut copiii tãi, cât de nefavorabile pentru formarea de caractere bune. Ei au nevoie de milã si iubire. Cel mai tânãr este acum în perioada cea mai criticã a vietii lui. Acum se contureazã intelectual; afectiunile îsi primesc sensul lor caracteristic. Toatã cariera viitoare a acestui tânãr este hotãrâtã de calea pe care apucã acum. El intrã pe cãrarea care duce la virtute sau care duce la viciu. Apelez la tânãr sã-si umple mintea cu imagini de adevãr si curãtie. Nu-i va fi spre avantajul lui sã se dedea la pãcat. Lui poate sã-i placã sã creadã cã este foarte plãcut sã pãcãtuiesti si sã aibã propria lui cale; dar aceasta este, în cele din urmã, o cale înfricosãtoare. Dacã el iubeste societatea celor cãrora le place pãcatul si le place sã facã rãu, cugetele lui vor apuca pe o cale inferioarã si nu va vedea nimic atractiv în curãtie si sfintenie. Dar dacã ar putea sã vadã sfârsitul celui nelegiuit, cã plata pãcatului este moartea, ar fi cuprins de alarmã si ar striga: "Tatã! Tu ai fost (în engl. KIV - "sã fii") Prietenul tineretii mele!" (Ier.3:4)  Succesul lui în aceastã viatã depinde foarte mult de calea pe care o urmeazã acum. Rãspunderile vietii trebuie sã fie purtate de el. El n-a fost un tânãr promitãtor. Este nerãbdãtor si îi lipseste stãpânirea de sine. Aceasta este sãmânta pe care o seamãnã tatãl lui, care va produce pentru semãnãtor o recoltã de recoltat. "Ce seamãnã omul aceea va si secera." (Gal.6:7). Cu câtã grijã trebuie sã aruncãm sãmânta, stiind cã trebuie sã recoltãm ceea ce am semãnat. Isus pe acest tânãr îl mai iubeste încã. El a murit pentru el si îl invitã sã vinã în bratele Lui sã gãseascã la El pace si fericire, liniste si odihnã. Tânãrul acesta îsi formeazã tovarãsii care îi va modela întreaga lui viatã. El trebuie sã aibã legãturã cu Dumnezeu si sã-I dea fãrã întârziere si fãrã retinere afectiunile lui. El nu trebuie sã ezite. Satana va porni asupra lui cu cele mai cumplite asalturi, dar el nu trebuie sã fie biruit de ispitã.  Mi-au fost arãtate pericolele celor tineri. Inimile lor sunt pline de asteptãri mari, si ei vãd calea care coboarã presãratã cu plãceri ispititoare care par foarte atrãgãtoare; dar acolo este moartea. Calea cea îngustã a vietii poate ca lor sã le parã lipsitã de atractii, o cale cu spini si mãrãcini, dar ea nu este. Ea este o cale care cere refuzarea plãcerilor pãcãtoase; ea este o cale îngustã lãsatã pentru ca rãscumpãratii Domnului sã meargã pe ea. Nimeni nu poate merge pe calea aceasta si sã care cu ei poverile lor de mândrie, încãpãtânare, înselãtorie, minciunã, necinste, patimã si plãceri trupesti. Calea este atât de îngustã încât lucrurile acestea trebuie lãsate în urma celor care umblã pe ea, dar calea cea largã este destul de largã pentru ca pãcãtosii sã cãlãtoreascã pe ea cu toate înclinatiile lor pãcãtoase.  Tinere, dacã-l respingi pe Satana cu toate ispitele sale, tu poti umbla pe urma pasilor Rãscumpãrãtorului tãu, si sã ai pacea cerului si bucuriile lui Hristos. Tu nu poti fi fericit în satisfacerea pãcatului. Tu te poti crede fericit, dar tu nu poti cunoaste adevãrata fericire. Caracterul a ajuns deformat prin satisfacerea pãcatului. Primejdia te întâmpinã la fiecare pas fãcut pe calea care coboarã, si cei care ar putea sã ajute pe tineri nu vãd sau nu-si dau seama de acest lucru. Acel fel de interes afectuos care ar trebui sã fie arãtat fatã de tineri nu este manifestat. Multi ar putea fi pãziti de influentele pãcãtoase dacã ar fi înconjurati de tovãrãsii bune si dacã li s-ar vorbi cuvinte amabile si de iubire.  Iubite frate, sper cã n-ai sã ajungi descurajat pentru cã simtãmintele tale te dominã atât de des când calea sau vointa ta este baratã. Sã nu te descurajezi niciodatã. Refugiazã-te în fortãreatã. Vegheazã si roagã-te, si încearcã din nou. "Împotriviti-vã diavolului, si el va fugi de la voi. Apropiati-vã de Dumnezeu si El se va apropia de voi." (Iacov 4:1,8).  Un alt punct care trebuie avut în vedere. Tu nu esti totdeauna asa de precaut cum ar trebui sã fii sã te abtii de la orice aparentã rea. Tu esti în primejdie de a fi prea familiar cu surorile, de a vorbi cu ele într-un fel usuratic si nechibzuit. Aceasta va aduce vãtãmare influentei tale. Fereste-te si fii atent la toate aceste aspecte; vegheazã fatã de prima apropiere a ispititorului. Tu esti foarte nervos si excitabil. Ceaiul are influenta de a excita nervii, si cafeaua amorteste creierul; amândouã sunt foarte vãtãmãtoare. Trebuie sã fii atent la dieta ta. Mãnâncã mâncarea cea mai hrãnitoare si mai sãnãtoasã si pãstreazã-te într-o stare sufleteascã linistitã unde sã nu ajungi asa de excitat si cuprins de patimã.  Tu poti fi de mare folos la serviciu, pentru cã poti ocupa un loc important dacã vrei sã devii schimbat; dar asa cum esti acum, cu sigurantã cã nu vei reusi sã faci ceea ce ai putea face. Mi-a fost arãtat cã esti aspru si nemanierat în simtãmintele tale. Acestea au nevoie sã fie domolite, curãtite, înãltate. În tot cursul actiunii tale trebuie sã-ti disciplinezi nãravurile si stãpânirea de sine. Cu spiritul pe care-l ai acum nu poti sã intri niciodatã în cer.  "Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3:2). Poate sã egaleze aceasta vreo demnitate umanã? Ce pozitie mai înaltã putem ocupa decât sã fim numiti fii ai Nemãrginitului Dumnezeu? Tu ai fi gata sã faci o mare lucrare pentru Domnul; dar tocmai lucrurile pe care Lui i-ar place cel mai mult sã le faci, tu nu le faci. N-ai vrea sã fii statornic în biruirea eului, ca sã poti avea pacea lui Hristos si un Mântuitor lãuntric?  Fiul tãu îndurerat are nevoie sã fie tratat cu calmitate si tandrete; el are nevoie de compasiunea ta. El nu trebuie sã fie expus la temperamentul tãu nesãbuit si cererilor tale nerezonabile. În privinta spiritului pe care îl manifesti, tu trebuie sã te reformezi. Patimi nestãpânite nu pot fi supuse într-o clipã; dar lucrarea vietii tale care se aflã în fata ta, este sã cureti grãdina inimii de buruienile otrãvitoare ale nerãbdãrii, cicãlirii si a unei înclinatii arogante. "Roada Duhului, dimpotrivã, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor". (Gal.5:22,23) Cei care sunt ai lui Hristos, au rãstignit firea pãmânteascã, cu toate afectiunile si poftele ei; dar partea brutã a naturii pune mâna pe frânele de control si conduce partea spiritualã. Aceasta este ordinea rãsturnatã a lui Dumnezeu.  Credinciosia ta la serviciu este vrednicã de laudã. Altii, de la serviciu ar face bine sã imite exemplul tãu de fidelitate, hãrnicie si constiinciozitate. Dar tie îti lipsesc darurile Duhului lui Dumnezeu. Tu esti un bãrbat inteligent, dar s-a abuzat de puterile tale. Isus îti prezintã harul, rãbdarea si iubirea Lui. Vrei sã accepti darul? Fii atent la cuvintele si actiunile tale. Tu semeni sãmântã în viata ta zilnicã. Fiecare gând, fiecare cuvânt rostit, fiecare actiune îndeplinitã, este sãmântã aruncatã în ogor, care va rãsãri si va aduce rod pentru viata vesnicã sau nenorocire si stricãciune. Gândeste-te, frate, cum privesc îngerii lui Dumnezeu la starea ta cea tristã când lasi sã te stãpâneascã patima. Si apoi este scrisã în cãrtile din cer. Dupã cum este sãmânta semãnatã, asa va fi si secerisul. Trebuie sã recoltezi ce ai semãnat.  Tu trebuie sã-ti stãpânesti apetitul, si în Numele lui Isus sã fii un biruitor asupra acestui punct. Sãnãtatea ta se poate îmbunãtãti prin obiceiuri corecte. Sistemul tãu nervos este în mare mãsurã zdruncinat; dar Marele Medic poate sã vindece trupul tãu la fel ca si sufletul tãu. Fã din puterea Lui sprijinul tãu si din harul Lui tãria ta, si puterile tale fizice, morale si spirituale vor fi îmbunãtãtite în mare mãsurã. Tu ai de biruit mai multe decât altii, si de aceea vei avea conflicte mai severe; dar Isus va tine cont de eforturile tale serioase; El stie cât de greu este pentru tine sã lucrezi spre a tine eul sub stãpânirea Duhului Sãu. Aseazã-te în bratele lui Isus. Preocuparea ta trebuie sã fie auto-cultivarea ta, având ca obiectiv în fata ta sã fii o binecuvântare pentru copiii tãi si pentru toti cei cu care te asociezi. Cerul va privi cu plãcere la fiecare victorie câstigatã de tine în lucrarea de biruintã. Dacã lasi la o parte mânia si patima si privesti la Isus, care este Autorul si Desãvârsitorul credintei tale, prin meritele Lui, tu poti dezvolta un caracter crestin. Fã de îndatã o schimbare decisivã si fii hotãrât cã vrei sã activezi partea demnã a intelectului cu care te-a dãruit Dumnezeu.  Când mi-a fost arãtatã starea prezentã a omului privind puterea fizicã, mentalã si moralã si ce ar putea deveni prin meritele lui Hristos, am rãmas uimitã ca el sã se mentinã la un nivel atât de inferior. Omul poate creste în Hristos, capul lui cel viu. Aceasta nu este o lucrare de-o clipã, ci aceea a unei vieti întregi. Crescând zilnic în viata spiritualã el nu va atinge statura deplinã a omului desãvârsit în Hristos pânã când înceteazã punerea lui la probã. Cresterea este o lucrare continuã. Oameni cu patimi aprinse au o luptã continuã cu eul; dar cu cât e lupta mai grea, cu atât mai glorioasã va fi victoria si rãsplata vesnicã.  Tu esti în legãturã cu serviciul de publicatie. În aceastã pozitie deosebitele tale trãsãturi de caracter vor fi dezvoltate. Trebuiesc cultivate micile amabilitãti ale vietii. Un temperament amabil si plãcut, combinat cu un hotãrât principiu de dreptate si onestitate te va face un om cu influentã. Acuma este timpul pentru a obtine o destoinicie moralã pentru cer. Comunitatea la care apartii trebuie sã aibã harul curãtitor si înãltãtor al lui Hristos. Dumnezeu cere urmasilor Lui Sã fie oameni vorbiti de bine, precum si sã fie curati, înãltati si cinstiti; amabili precum si credinciosi. Este lucru principal sã fii corect în problemele mai importante; dar aceasta nu este o scuzã pentru neglijarea, lucrurilor în aparentã mai putin importante. Principiile Legii lui Dumnezeu trebuie dezvoltate în viatã si caracter. Un temperament amabil, combinat cu integritate si credinciosie fermã, va constitui o dibãcie moralã pentru orice pozitie. Apostolul Petru îndeamnã: "Fiti<193> smeriti" (1 Petru 3:8).  În scoala lui Hristos noi trebuie sã fim învãtãcei. Noi nu putem imita exemplul Lui dacã nu suntem plãcuti la temperament si cu un comportament binevoitor. Trebuie cultivatã adevãrata politete crestinã. Nimeni nu poate micsora influenta noastrã asa cum o putem micsora noi însine prin satisfacerea unui temperament necontrolabil. Un om iritabil din fire nu cunoaste fericirea adevãratã, si rareori este multumit. El sperã mereu sã obtinã o pozitie mai favorabilã, sau sã schimbe asa fel mediul înconjurãtor încât va avea pace si liniste sufleteascã. Viata lui pare sã fie împovãratã de necazuri si cruci grele, când, dacã si-ar fi stãpânit temperamentul si si-ar fi înfrânt limba multe din aceste supãrãri puteau fi evitate. "Un rãspuns blând" este cel care "potoleste mânia" (Prov.15:1). Niciodatã rãzbunarea n-a cucerit pe vrãjmas. Un temperament bine reglat exercitã o influentã bunã peste tot în jur, dar "omul care nu este stãpân pe sine, este ca o cetate surpatã si fãrã ziduri." (Prov.25:28)  Cugetã la viata lui Moise. În mijlocul murmurãrii, reprosului si al provocãrii, blândetea a constituit cea mai luminoasã trãsãturã din caracterul lui. Daniel a avut un spirit smerit. Cu toate cã a fost înconjurat de neîncredere si bãnuialã si vrãjmasii lui au pus o cursã pentru viata lui, totusi el niciodatã nu s-a abãtut de la principiu. El a pãstrat o încredere optimistã în Dumnezeu. Mai presus de toate, lasã sã te învete viata lui Hristos. Când a fost batjocorit, El n-a rãspuns cu batjocurã; când a suferit, n-a amenintat. Aceastã lectie trebuie s-o înveti, altfel niciodatã nu vei intra în cer. Hristos trebuie sã fie puterea ta. În Numele Lui tu vei fi mai mult decât biruitor. Nici farmece împotriva lui Iacov, nici vrãjitorie împotriva lui Israel, nu vor izbuti. Dacã sufletul tãu este fixat pe Stânca cea vesnicã, esti în sigurantã. Vinã bucurie sau vinã durere, nimic nu te poate abate de la dreptate.  Tu ai plutit în lume, dar adevãrul cel vesnic se va dovedi ca ancorã pentru tine. Tu trebuie sã-ti pãzesti credinta. Nu actiona din impuls nici sã nu sustii teorii vagi. Credintã experimentalã în Hristos si supunere fatã de Legea lui Dumnezeu sunt de cea mai mare importantã pentru tine. Fii dispus sã primesti sfatul si povata celor care au experientã. Nu întârzia cu lucrarea de biruintã. Fii credincios fatã de tine, fatã de copiii tãi si fatã de Dumnezeu. Fiul tãu mâhnit are nevoie sã fie tratat cu afectiune. Ca tatã sã-ti aduci aminte cã nervii pot sã tresalte de plãcere, dar pot sã tresalte si de cea mai aprigã durere. Domnul identificã interesul Sãu cu acela al omenirii suferinde.  Multi pãrinti uitã de rãspunderea lor fatã de Dumnezeu de a educa asa fel pe copiii lor pentru folosintã si datorie încât sã fie o binecuvântare pentru ei si altii. Copiilor adesea li se face pe plac încã din copilãrie, si obiceiurile rele se întãresc. Pãrintii îndoaie pomisorul. Prin felul lor de educare caracterul se dezvoltã fie pentru deformare sau pentru simetrie si frumusete. Dar în timp ce unii gresesc în partea îngãduintei, altii merg în extrema opusã si conduc copiii lor cu un toiag de fier. Nici unul din acestia nu urmeazã dupã învãtãturile Bibliei, ci si unii si altii fac o lucrare înfricosãtoare. Ei modeleazã mintea copiilor lor si trebuie sã dea socotealã în ziua lui Dumnezeu despre felul cum au fãcut aceastã lucrare. Vesnicia va descoperi rezultatele lucrãrii fãcutã în aceastã viatã. "Cum este îndoitã crenguta, asa este înclinat copacul."  Felul tãu de conducere este gresit, absolut gresit. Tu nu esti un tatã afectuos, milos. Ce exemplu dai tu copiilor tãi în exploziile nechibzuite ale patimii tale! Ce rãspundere vei avea de dat lui Dumnezeu pentru disciplinarea ta stricatã! Dacã vrei sã ai iubire si respectul copiilor tãi, trebuie sã manifesti afectiune pentru ei. Satisfacerea patimei nu este niciodatã scuzabilã; ea este întotdeauna oarbã si perversã.  Dumnezeu te invitã sã schimbi cursul actiunii tale. Tu poti fi la serviciu un bãrbat de folos si eficient dacã vei face eforturi hotãrâte spre a birui. Nu lua vederile tale drept criteriu. Domnul te-a adus în legãturã cu poporul Sãu ca sã poti fi un învãtãcel în scoala lui Hristos. Ideile tale au fost pervertite; acum tu nu trebuie sã te bazezi pe priceperea ta. Tu nu poti fi mântuit dacã nu este schimbat spiritul tãu. Cu toate cã Moise a fost cel mai blând om care a trãit pe pãmânt, cu o ocazie el a atras neplãcerea lui Dumnezeu asupra lui. El a fost hãrtuit foarte mult de murmurarea pentru apã a copiilor lui Israel. Reprosul nemeritat al poporului care a cãzut asupra lui l-a fãcut sã uite pentru un moment cã murmurarea lor nu era împotriva lui, ci împotriva lui Dumnezeu; si în loc sã fie mâhnit pentru cã a fost insultat Duhul lui Dumnezeu, el s-a iritat, s-a mâniat, si într-o încãpãtânatã manierã nerãbdãtoare a lovit stânca de douã ori, spunând: "Ascultati, rãzvrãtitilor! Vom putea noi oare sã vã scoatem apã din stânca aceasta?" (Num.20:10) Moise si Aaron s-au pus pe ei în fatã în locul lui Dumnezeu, ca si când minunea avea sã fie fãcutã prin ei. Ei n-au înãltat pe Dumnezeu înaintea poporului, ci pe ei însisi. Multi vor pierde viata vesnicã pentru cã îsi îngãduie sã meargã pe o cale asemãnãtoare.  Moise a dat pe fatã o mare slãbiciune în fata poporului. El a arãtat o mare slãbiciune de stãpânire de sine, un spirit asemãnãtor cu cel posedat de cei care murmurau. El trebuia sã fie un exemplu de rãbdare si pacientã înaintea multimii, care era gata sã scuze lipsurile, nemultumirile si murmurãrile nerationale ale lor din cauza manifestãrii acestei greseli din partea lui. Pãcatul cel mai mare a constat în faptul cã a luat asupra lui locul lui Dumnezeu. Pozitia de onoare pe care a ocupat-o Moise pânã aci n-a micsorat vinovãtia lui, ci a mãrit-o foarte mult. Iatã un om cãzut care pânã acum era nevinovat. Multi din pozitii asemãnãtoare vor rationa cã pãcatul lor va fi trecut cu vederea din cauza îndelungatei lor vieti de credinciosie nesovãielnicã. Dar nu; era o problemã mai serioasã pentru un bãrbat care a fost onorat de Dumnezeu sã dovedeascã slãbiciune de caracter în manifestarea patimei lui decât dacã ar fi ocupat o pozitie de rãspundere mai micã. Moise a fost un reprezentant al lui Hristos, dar ce trist cã modelul a fost stricat! Moise a pãcãtuit si credinciosia lui din trecut n-a putut face ispãsire pentru pãcatul lui actual. Toatã adunarea lui Israel fãcea istorie pentru generatiile viitoare. Aceastã istorie, pana care nu greseste a inspiratiei trebuie s-o urmãreascã cu fidelitate exactã. Bãrbati din tot timpul viitor trebuie sã-L vadã pe Dumnezeul cerului ca un conducãtor ferm, neîndreptãtind pãcatul în nici un caz. Moise si Aaron trebuiau sã moarã fãrã sã intre în Canaan, supusi aceleasi pedepse care a cãzut asupra celor din pozitie mai inferioarã. Ei s-au plecat cu resemnare, desi cu inexprimabilã suferintã în inimã; dar iubirea lor pentru si încrederea lor în Dumnezeu au fost neclintite. Exemplul lor este o lectie pe care multi o trec cu vederea fãrã sã învete din ea cum ar trebui. Pãcatul nu le apare pãcãtos. Înãltarea de sine nu li se pare grozavã.  Numai putini îsi dau seama de pãcãtosenia pãcatului; lor le place sã creadã cã Dumnezeu este prea bun sã pedepseascã pe pãcãtos. Cazurile lui Moise si Aaron, a lui David si multi altii, aratã cã nu este prudent sã pãcãtuiesti cu cuvântul, cu gândul sau cu fapta. Dumnezeu este o Fiintã a iubirii si compasiunii fãrã margini. În cuvântarea de despãrtire pe care a adresat-o Moise copiilor lui Israel, el a spus: "Cãci Domnul, Dumnezeul tãu, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos." (Deut.4:24) Cererea miscãtoare pe care a fãcut-o Moise ca sã poatã fi privilegiat sã intre în Canaan, a fost respinsã în mod hotãrât. Pãcatul de la Cades a fost public si însemnat; si cu cât a fost mai înaltã pozitia celui pãcãtos, cu cât a fost mai distins omul, cu atât mai hotãrâtã a fost decizia si cu atât mai sigurã pedeapsa.  Iubite frate, ia seama la avertizare. Fii credincios fatã de lumina care strãluceste pe cãrarea ta. Pavel a spus: "Mã port aspru cu trupul meu, si-l tin în stãpânire, ca nu cumva, dupã ce am propovãduit altora, eu însumi sã fiu lepãdat." (1 Cor. 9,27). 

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA