Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 28 (1879)
PREGĂTIRE PENTRU VENIREA LUI HRISTOS
În ultima mea viziune de la Battle Creek din timpul adunării de tabără generală, mi-a fost arătat primejdia noastră ca popor, de a se asemăna cu lumea mai degrabă decât cu chipul lui Hristos. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele vesnice, dar este scopul vrăjmasului sufletelor să ne facă să punem de o parte încheierea timpului. Satana vrea să atace în toate felurile care pot fi concepute, pe cei care mărturisesc a fi poporul care păzeste poruncile ui Dumnezeu si asteaptă a doua venire a Mântuitorului nostru pe norii cerului cu putere si mare slavă. El vrea să-i facă pe cât mai multi posibil să amâne ziua nefastă si să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. Am fost alarmată când a văzut că spiritul lumii stăpânea inimile si mintile multora dintre cei care fac o mare mărturisire a adevărului. Ei cultivă egoismul si cedare în fata plăcerilor, dar adevărata evlavie si integritate veritabilă nu sunt cultivate. Îngerul lui Dumnezeu a arătat spre cei care mărturisesc adevărul, si cu un glas solemn a repetat aceste cuvinte: "Luati seama la voi însivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare si băutură si cu îngrijorările vietii acesteia, si astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un lat peste toti cei ce locuiesc pe toată fata pământului. Vegheati dar tot timpul si rugati-vă, ca să aveti putere să scăpati de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla si să stati în picioare înaintea Fiului omului" (Luca 21,34-36). Având în vedere scurtimea timpului, noi, ca popor, să veghem si să ne rugăm si în nici un caz să nu ne lăsăm abătuti de la lucrarea de pregătire pentru marele eveniment din fata noastră. Pentru că timpul este aparent extins multi au devenit nepăsători si indiferenti cu privire la cuvintele si actiunile lor. Ei nu-si dau seama de primejdia lor si nu văd si nu înteleg îndurarea Dumnezeului nostru în prelungirea timpului de probă, ca să aibă vreme să-si formeze caractere pentru viitoarea viată nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai mare valoare. Lor le este acordat timp, nu pentru a fi folosit în căutarea după comoditătile lor si spre a se potrivi locuitorilor de pe pământ, ci pentru a fi folosit în lucrarea de învingere a oricărui defect din caracterele lor si de a ajuta pe altii prin exemplu si efort personal să vadă frumusetea sfinteniei. Dumnezeu are pe pământ un popor care urmăreste rapida desfăsurare a împlinirii profetiei si caută să-si curete sufletele lor prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiti fără haină de nuntă când se va arăta Hristos. Multi dintre cei care s-au numit adventisti au fost fixători de timp. A fost fixat timp după timp pentru venirea lui Hristos, dar rezultatul a fost esec repetat. Timpul hotărât al venirii Domnului nostru este declarat a fi dincolo de puterea de pricepere a fiintelor omenesti. Nici chiar îngerii care slujesc celor ce vor fi mostenitori ai mântuirii nu cunosc ziua nici ceasul. "Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" ( Mat. 24,36). Pentru că timpul fixat de repetate ori a trecut, lumea este într-o stare de necredintă mai hotărâtă decât înainte în ce priveste apropiata venire a lui Hristos. Ei privesc cu dezgust la esecurile fixătorilor de timp; si pentru că oamenii au fost astfel înselati, ei se întorc de la adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu că sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape. Cei care cu cutezantă predică timp precis, făcând astfel, satisfac pe vrăjmasul sufletelor pentru că ei fac să progreseze mai mult necredinta decât crestinismul. Ei prezintă Scriptura si prin interpretare falsă, arată un sir de argumente care aparent atestă pozitia lor. Dar esecurile lor arată că sunt profeti falsi, întrucât nu interpretează corect vorbirea inspiratiei. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr si dreptate, dar oamenii au pervertit sensul lui. Greselile acestea au făcut ca adevărul lui Dumnezeu să aibă reputatia rea în acest zile de pe urmă. Adventistii sunt luati în bătaie de jos de către pastorii tuturor denominatiunile lor, totusi slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să sustină pacea lor. Semnele prezise în profetie se împlinesc repede în jurul nostru. Aceasta ar trebuie să trezească pe fiecare urmas adevărat al lui Hristos la actiune zeloasă. Cei care cred că trebuie să predice un timp hotărât pentru a face impresie asupra poporului nu fac lucrare din punct de vedere corect. Simtămintele oamenilor pot să fie stârnite si temerile lor trezite, dar ei nu actionează din principiu. Este creată o excitare, dar când timpul trece, cum s-a făcut de repetate ori, cei care au mizat pe timp, cad iarăsi în răceală, întuneric si păcat si, este aproape imposibil să trezesti constiinta lor fără o mare excitare. În zilele lui Noe locuitorii lumii vechi au râs si au dispretuit ceea ce ei au numit temerile si prezicerile superstitioase ale predicatorului neprihănirii. El a fost denuntat ca un personaj vizionar, fanatic si alarmist. "Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla si la venirea Fiului omului" (Matei 24,37). Oamenii vor lepăda solemnul mesaj de avertizare în zilele noastre cu au făcut în timpul lui Noe. Ei se vor referi la acei învătători falsi, care au prezis evenimentul si au fixat un timp hotărât si vor spune că n-au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în a lor. Aceasta este atitudinea lumii de astăzi. Necredinta este foarte răspândită si predicarea venirii lui Hristos este batjocorită si luată în râs. Acesta face să fie si mai important ca cei care cred adevărul prezent să dovedească credinta lor prin faptele lor. Ei trebuie să fie sfintiti prin adevărul pe care mărturisesc că îl cred, pentru că ei sunt o mireasmă de viată spre viată sau de moarte spre moarte. Noe a predicat oamenilor din timpul lui că Dumnezeu avea să le mai dea o sută douăzeci de ani în care să se pocăiască de păcatele lor si să găsească scăpare în corabie, dar ei au refuzat generoasa invitatie. Li s-a dat timp din belsug să se întoarcă de la păcatele lor, să biruiască obiceiurile lor rele si să-si dezvolte caractere drepte. Dar înclinatia spre păcat, desi slabă la început, la multi s-a întărit prin satisfacere repetată si i-a grăbit spre ruină iremediabilă. Avertizarea îndurătoare a lui Dumnezeu a fost respinsă cu dispret cu bătaie de joc si cu derâdere, si ei au fost lăsati în întuneric să urmeze pe calea aleasă de inimile lor păcătoase. Dar necredinta lor n-a împiedicat evenimentul prezis. El a venit si mare a fost mânia lui Dumnezeu care s-a văzut în ruina generală. Cuvintele acestea ale lui Hristos trebuie să pătrundă în inimile tuturor celor ce cred adevărul prezent. "Luati seama la voi însivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare si băutură si cu îngrijorările vietii acesteia, si astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră" (Luca 21,34). Primejdia noastră este prezentată în fata noastră chiar de către Hristos Însusi. El cunostea pericolele care aveau să ne întâmpine în aceste zile de pe urmă si dorea să ne aibă pregătiti pentru ele. "Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla si la venirea Fiului omului" (Mat. 24,37). Ei mâncau si beau, sădeau si clădeau, se însurau si se măritau si n-au stiut până în ziua când a intrat Noe în corabie si a venit potopul si i-a luat pe toti. Ziua lui Dumnezeu îi va găsi pe oameni absorbiti în acelasi fel în afaceri si plăcerile lumii, în ospete si îmbuibare si în satisfacerea poftelor stricate si folosirea pângăritoare a băuturilor îmbătătoare si a tutunului narcotic. Aceasta este deja situatia lumii noastre si aceste îngăduinte se găsesc chiar printre pretinsul popor al lui Dumnezeu, dintre care unii urmează obiceiurile si participă la păcatele lumii. Juristi, mestesugari, fermieri si chiar pastori de la amvon strigă: "Pace si liniste" (1 Tim. 5,3), când o prăpădenie grabnică vine peste ei. Credinta în apropiata venire a Fiului omului pe norii cerului nu-l va face pe adevăratul crestin să fie neglijent si nepăsător fată de ocupatiile obisnuite ale vietii. Asteptătorii care privesc spre arătarea pe curând a lui Hristos nu vor fi lenesi, ci harnici în lucrare. Lucrarea lor nu va fi făcută cu nepăsare si dezordonat, ci cu credinciosie, promptitudine si perfectiune. Acei cărora le place să creadă că neatentia fată de lucrurile acestei vieti este o dovadă a spiritualitătii si a despărtirii lor de lume sunt sub o mare înselăciune. Veracitatea, credinciosia si integritatea lor este pusă la probă în lucrurile vremelnice. Dacă ei sunt credinciosi în cele mai putine, vor fi credinciosi si în cele multe. Mi-a fost arătat că aici este punctul unde multi nu vor reusi să suporte proba. Ei îsi dezvoltă caracterele lor în administrarea treburilor lor vremelnice. Ei manifestă necredinciosie, intrigă, necinste în relatiile cu semenii lor. Ei nu tin seamă de faptul că posesiunea lor asupra viitoarei vieti nemuritoare depinde de felul cum se comportă ei în preocupările acestei vieti si că este necesară cea mai strictă integritate pentru formarea unui caracter virtuos. Necinstea este practicată peste tot în rândurile noastre si aceasta este cauza încropelii din partea multora care mărturisesc că, cred adevărul. Ei nu sunt în legătură cu Hristos si îsi înseală propriile lor suflete. Mă doare să fac afirmatia că este o alarmantă lipsă de cinste chiar printre păzitorii Sabatului. Am fost îndrumată la predica lui Hristos de pe Munte. Aici avem porunca Marelui Învătător. "Tot ce voiti să vă facă vouă oamenii, faceti-le si voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea si Proorocii" (Mat. 7,12). Această poruncă a lui Hristos este de cea mai mare importantă si trebuie să fie ascultată cu strictete. Ea este ca merele de aur într-un cosulet de argint. Cât de multi îndeplinesc în viata lor principiul pe care l-a poruncit Hristos si tratează pe altii exact cum ar fi dorit să fie tratati ei în împrejurări similare. Cititorule, te rog să răspunzi. Un om cinstit este după măsura lui Hristos, cel care va manifesta o integritate neînduplecată. Greutăti înselătoare si cântare false, cu care unii caută să-si promoveze interesele lor în lume, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Totusi, multi care mărturisesc a păzi poruncile lui Dumnezeu, au de-a face cu greutăti false si cântare false. Când un om este într-adevăr în legătură cu Dumnezeu si păzeste Legea Sa în adevăr, viata lui va descoperi acest fapt; pentru că toate actiunile lui vor fi în armonie cu învătăturile lui Hristos. El nu-si va vinde cinstea pentru câstig. Principiile lui sunt clădite pe temelia cea sigură si comportarea lui în problemele lumesti este a principiilor lui. Integritatea fermă străluceste ca aurul în mijlocul zgurii si a gunoiului lumii. Înselăciunea, falsitatea si necredinciosia pot fi acoperite sub o aparentă înselătoare si ascunse de vederea omului, dar nu de vederea lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu care supraveghează dezvoltarea caracterului si cântăresc valoarea morală, înregistrează în cărtile din cer aceste mici tranzactii care descopăr caracterul. Dacă un muncitor un ocupatiile zilnice ale vietii este necredincios si superficial în lucrarea lui, lumea nu va judeca incorect dacă evaluează standardul lui în religie după standardul lui în afaceri. "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari; si cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari" (Luca 16,10). Nu mărimea problemei o face să fie dreaptă sau nedreaptă. După cum tratează un om pe semenii lui, as va trata el pe Dumnezeu. Celui care este necredincios cu mamona nedreptătii, niciodată nu i se va încredinta adevăratele bogătii. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să uite să-si aducă aminte că în toate tranzactiile lor de afaceri ei sunt pusi la încercare, cântăriti în cântarul sanctuarului. Hristos a spus: "Pomul bune nu poate face roade rele, nici pomul rău nu face roade bune. Asa că după roadele lor îti veti cunoaste" (Mat. 7,18.20). Faptele vietii unui om sunt roadele pe care le aduce. Dacă el este necredincios si necinstit în problemele vremelnice el produce spini si mărăcini; el va fi necredincios în viata religioasă si va jefui pe Dumnezeu în zecimi si daruri. Biblia condamnă în termenii cei mai puternici orice minciună, comportare falsă si necinste. Este spus clar ce e bine ce e rău. Dar mie mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu s-a asezat pe terenul vrăjmasului ; ei s-au supus ispitirilor lui si au urmat înselăciunile lui până ce sensibilitătile lor au devenit îngrozitor de tocite. O usoară abatere de la adevăr, o mică modificare a cerintelor lui Dumnezeu, se crede că, la urma urmei, nu este chiar asa de păcătoasă când este vorba de câstig sau pierderea bănească. Dar păcatul este păcat, fie că este comis de cel care posedă milioane sau de cersetorul de pe străzi. Cei care îsi procură avere prin descrieri false aduc condamnare asupra sufletelor lor. Tot ce este obtinut prin înselăciune si fraudă va fi numai un blestem pentru primitor. Adam si Eva au suferit consecintele teribile ale neascultării lor de porunca expresă a lui Dumnezeu. Se poate că ei au rationat: Acesta este un păcat foarte mic si niciodată nu va fi luat în seamă. Dar Dumnezeu a tratat problema ca si un rău îngrozitor si nenorocirea păcatului lor va fi simtită asupra tuturor timpurilor. În vremurile în care trăim noi, adesea sunt comise păcate de o mărime si mai mare de către cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu. În tranzactii de afaceri, minciunile sunt rostite si puse în functie de către pretinsul popor al lui Dumnezeu care atrage încruntarea Lui asupra lor si rusine asupra cauzei Lui. Cea mai mică îndepărtare de la credinciosie si corectitudine este o călcare a Legii lui Dumnezeu. Satisfacerea continuă a păcatului obisnuieste persoana cu obiceiul de a face rău, dar nu micsorează caracterul agravant al păcatului. Dumnezeu a stabilit principii imutabile pe care El nu le poate schimba fără revizuirea naturii întregi. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi cercetat de către toti care mărturisesc a crede adevărul, ei n-ar fi pitici spiritual. Cei care dispretuiesc în această viată cerintele lui Dumnezeu nu vor respecta autoritatea Lui dacă ar fi în cer. Orice fel de imoralitate este clar descrisă în Cuvântul lui Dumnezeu si rezultatul ei desfăsurat înaintea noastră. Satisfacerea pasiunilor josnice este prezentată înaintea noastră în caracterul ei cel mai revoltător. Nici unul, oricât de întunecată ar putea fi priceperea lui, nu este necesar să păcătuiască. Dar mi-a fost arătat că păcatul acesta este nutrit de multi dintre cei care mărturisesc a umbla în ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu va judeca pe fiecare om după Cuvântul Lui. Hristos a spus: "Cercetati Scripturile, pentru că socotiti că în ele aveti viata vesnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" (Ioan 5,39). Biblia este o călăuză care nu greseste. Ea cere curătie perfectă în cuvânt, în cuget si în faptă. Numai caractere virtuoase si fără pată vor fi îngăduite să intre în prezenta unui Dumnezeu curat si sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu dacă este cercetat si ascultat, va călăuzi pe fiii oamenilor cum au fost călăuziti israelitii printr-un stâlp de foc noaptea, si un stâlp de nor ziua. Biblia este vointa lui Dumnezeu exprimată pentru oameni. Ea este singurul standard de caracter perfect si tratează datoria omului pentru fiecare împrejurare a vietii. Sunt multe responsabilităti care apasă asupra noastră în această viată, a căror neglijare ne va pricinui suferintă nu numai nouă însine, ci, ca urmare, vor suporta pierderi si altii. Bărbati si femei care mărturisesc că respectă Biblia si urmează după învătăturile ei, nu reusesc să îndeplinească cerintele ei în multe privinte. În educarea copiilor lor ei urmează propria lor natură perversă mai degrabă decât vointa descoperită a lui Dumnezeu. Această neglijentă a datoriei implică pierderea a mii de suflete. Biblia stabileste reguli pentru corecta instruire a copiilor. Dacă părintii ar tine seamă de aceste cerinte ale lui Dumnezeu, noi am vedea astăzi o altă clasă de tineri, venind pe scena de actiune. Dar părinti care mărturisesc a fi cititori ai Bibliei si urmasi ai Bibliei merg direct împotriva învătăturilor ei. Noi auzim strigătul îndurerat si chinuit al tatilor si mamelor care deplâng purtarea copiilor lor, putini dându-si seama că ei aduc durerea si chinul asupra lor însisi si ruina copiilor lor, prin afectiunea lor gresită. Ei nu-si dau seama de răspunderea dată lor de Dumnezeu de a educa pe copiii lor pentru obiceiuri bune încă din pruncia lor. Părintilor, voi sunteti într-o mare măsură răspunzători pentru sufletele copiilor vostri. Multi îsi neglijează datoria lor în primii ani ai vietii copiilor lor socotind că atunci când vor fi mai în vârstă vor fi foarte atenti să reprime răul si să se instruiască în cele bune. Dar timpul exact pentru ei când să facă această lucrare este când copiii sunt bebelusi în bratele lor. Nu este bine ca părintii să dezmierde sau să satisfacă capriciile copiilor lor, după cum nu este drept nici să abuzeze de ei. O cale de actiune hotărâtă si cinstită va produce cele mai bune rezultate.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
