Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 28 (1879)
ONESTITATE ÎN AFACERE
Frate G.: Tu mi-ai fost arătat în ultima mea viziune. Am văzut că tu iubesti adevărul pe care-l mărturisesti, dar nu esti sfintit prin el. Afectiunile au fost împărtite între slujirea lui Dumnezeu si Mamona. Această împărtire a afectiunilor stă ca o barieră în calea ta spre a fi un misionar pentru Dumnezeu. În timp ce, conform mărturisirii tale, servesti cauza lui Dumnezeu, interesul personal a vătămat lucrarea ta si a stirbit în mare măsură, influenta ta. Dumnezeu nu putea lucra cu tine din cauză că inima ta nu era în rânduială cu El. În măsura în care este vorba de cuvinte, tu esti profund interesat de adevăr; dar când este vorba să arăti credinta prin fapte, aici există o lipsă mare. Tu nu reprezinti corect credinta noastră. Tu vatămi cauza lui Dumnezeu prin manifestarea iubirii tale după câstig si iubirea ta de a face negustorie si de a te certa nu este spre binele tău, nici pentru sănătatea spirituală a celor cu care vii în contact. În negustorie esti un om destept si adesea tu duci cu vorba. Ai tact deosebit de a urmări cel mai bun final al afacerii, fiind atent la binele tău propriu, mai degrabă decât la cel al altora. Dacă un om s-ar însela pe sine, si tu, prin aceasta ai fi avantajat, tu l-ai lăsa să se însele. Aceasta nu înseamnă a urma regula de aur, să faci altora ce ai dori ca ei să-ti facă tie. În timp ce erai angajat în lucrarea misionară, tu ti-ai manifestat înclinatiile tale de a face planuri de cumpărare si vânzare. Aceasta este o combinatie slabă. Tu trebuie să faci ori una ori alta. "Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeti după El; iar dacă este Baal, mergeti după Baal" (1 Regi 18,21). "Alegeti astăzi cui vreti să slujiti" (Iosua 24,15). Dumnezeu nu va accepta lucrare ta în ogorul si lucrarea misionară în timp ce tu faci planuri a te avantaja pe tine. Esti în primejdia de a socoti câstigul drept evlavie. Ispititorul va prezenta ispite măgulitoare în fata ta spre a te ademeni si tu te lasi în voia unui spirit de a face planuri care vor ucide spiritualitatea ta. Lumea, îngerii si oamenii privesc la tine ca la un escroc, ca la un om care caută interesul lui si dobândirea de avantaje pentru sine fără să fie atent si constiincios fată de interesul celor cu care are de-a face. În viata ta de afaceri există o înclinatie de necinste care pătează sufletul si opreste dezvoltarea experientei religioase si cresterea în har. Tu urmăresti cu un pasionat ochi de afacerist cea mai bună sansă de a face rost de o afacere. Această înclinatie de facere de planuri a devenit a doua natură a ta si tu nu vezi si nu-ti dai seama de răul de a o încuraja. Afacerea în care te poti angaja, acceptabilă si cinstită, care avantajează pe altii tot atât de bine ca si pe tine va fi în regulă în măsura în care este vorba de treabă cinstită; dar Domnul ar fi acceptat slujirea ta si folosirea puterilor tale, perceptiile subtile pentru asigurarea mântuirii sufletelor, dacă erau sfintit prin adevăr. Dorinta de a urmări iubirea de câstig se luptă împotriva Duhului. Obiceiurile si cultura vremii si-au lăsat pecetea lor deformatoare asupra caracterului tău si te descalifici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Tu ai o constantă dorintă arzătoare de a face negustorie. Dacă ai fi sfintit pentru slujirea lui Dumnezeu aceasta ar face din tine un lucrător serios si perseverent pentru Domnul, dar asa cum s-a abuzat de ea, aceasta a primejduit propriul tău suflet si altii sunt de asemenea în primejdia de a fi pierduti prin influenta ta. Uneori ratiunea si constiinta protestează si te simti mustrat din cauza procedeului tău; sufletul tău doreste cu înfocare după sfintire si asigurarea cerului; zarva lumii îti apare respingătoare si o lasi la o parte si îndrăgesti Duhul lui Dumnezeu. Apoi apare din nou înclinatie lumească si pune stăpânire peste orice. Cu sigurantă vei avea de întâmpinat asalturile lui Satana si tu ar trebui să te pregătesti pentru ele spre a rezista ferm înclinatiei tale. În timp ce apostolul Pavel era întemnitat între zidurile închisorii care miroseau a umezeală, el însusi suferind de-o debilitate, a dorit foarte mult să-l vadă pe Timotei, fiul lui în cele ale Evangheliei si să-i lase cu limb de moarte însărcinarea lui. El nu avea nici o sperantă de eliberare din închisoarea lui până îsi va încheia viata. Inima rea a lui Nero era întru totul satanică, si la un cuvânt sau o dare din cap a lui viata apostolului avea să fie scurtată. Pavel a urgentat prezenta imediată a lui Timotei, totusi s-a temut că el n-avea să vină destul de curând spre a primi de pe buzelele lui ultima mărturie. De aceea cuvintele pe care le-ar fi spus lui Timotei el le-a repetat unuia dintre colaboratorii lui, căruia i-a fost îngăduit să fie tovarăsul lui în închisoare. Acest însotitor a scris însărcinarea lăsată cu o limbă de moarte a lui Pavel, din care cităm aici o mică parte: "Cei ce vor să se îmbogătească, dimpotrivă, cad în ispită, în lat si în multe pofte nesăbuite si vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd si pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; si unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credintă, si s-au străpuns singuri cu o multime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si caută neprihănirea, evlavia, apucă viata vesnică la care ai fost chemat si pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori" (1 Tim. 6,9-12). "Îndeamnă pe bogatii veacului acestuia să nu se îngâmfe si să nu-si pună nădejdea în niste bogătii nestatornice, ci în Dumnezeu care ne dă toate lucrurile din belsug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă binele, să fie bogati în fapte bune si să fie darnici, gata să simtă împreună cu altii, asa ca să-si strângă pentru viata viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viată" (1 Tim. 6,17-19). "Si ce-ai auzit de la mine, în fata multor martori, încredintează la oameni de încredere, care să fie în stare să învete si pe altii. Sufere împreună cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos. Nici un ostas nu se încurcă cu treburile vietii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Si cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli" (2 Tim. 2,2-5). Un om poate să fie zgârcit si totusi să se scuze, spunând că el lucrează pentru cauza lui Dumnezeu, dar el nu obtine nici o răsplată pentru că Dumnezeu nu doreste bani obtinuti prin înselăciune sau prin tot ce seamănă a necinste. Pavel îndeamnă pe Timotei mai departe: "Caută de vino curând la mine. Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit si a plecat la Tesalonic" (2 Tim. 4,9.10). Cuvintele acestea dictate de Pavel chiar înainte de moartea lui au fost scrise de Luca pentru folosul si avertizarea noastră. Hristos, învătând pe ucenicii Săi, a spus: "Eu sunt adevărata vită, si Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădită care aduce roadă, o curăteste, ca să aducă si mai multă roadă" (Ioan 15,1-2). Cel care este unit cu Hristos, care se împărtăseste de seva si hrana Vitei va face lucrările lui Hristos. Iubirea lui Hristos trebuie să fie în el, altfel el nu poate fi în Vită. Iubire supremă fată de Dumnezeu si fată de aproapele tău, asemenea celei pe care o ai fată de tine însuti, este temelia adevăratei religii. Hristos întreabă pe fiecare care mărturiseste Numele Lui: "Mă iubesti?" Dacă iubesti pe Isus, tu vei iubi si sufletele pentru care a murit El. Un om poate să nu aibă cea mai plăcută înfătisare exterioară, el poate să aibă lipsuri în multe privinte, dar dacă are o reputatie de onestitate sinceră, el va câstiga încrederea altora. Iubirea adevărului, încrederea si confidenta pe care oamenii o pot avea în el, va îndepărta sau va compensa trăsăturile neplăcute din caracterul lui. Onestitatea la locul si chemarea ta, o dispozitie de a respinge eul cu scopul de a fi folositor altora, va aduce pacea sufletului si favoarea lui Dumnezeu. Cei care vor umbla îndeaproape pe urmele pasilor Răscumpărătorului cu jertfirea de sine si lepădarea de sine vor avea gândul lui Hristos reflectat în mintea lor. Curătia si iubirea lui Hristos vor străluci zilnic în viata si caracterele lor, în timp ce blândetea si adevărul îi va călăuzi pe calea lor. Fiecare mlădită cu rod este curătită, ca să poată aduce rod mai mult. Chiar si mlăditele cu rod pot să prezinte prea mult frunzis si să apară ceea ce în realitate nu sunt. Urmasii lui Hristos pot face vreo lucrare pentru Domnul lor si totusi să nu facă nici jumătate din ceea ce puteau face. Atunci El îi curătă, pentru că în viata lor apare desertăciunea lumească, satisfacere a plăcerilor si mândria. Gospodarii taie surplusul de cârcei ai vitei care se agată de gunoiul pământului, făcând-o astfel si mai roditoare. Aceste cauze care împiedică trebuie îndepărtate si ce a crescut prea mult trebuie tăiat ca să facă loc razelor vindecătoare ale Soarelui Îndreptătirii. Dumnezeu a plănuit ca prin Hristos omul căzut să o ... altă punere la probă. Multi înteleg gresit scopul pentru care au fost creati. Acesta a fost ca să binecuvânteze omenirea si să slăvească pe Dumnezeu mai degrabă decât să placă si să slăvească eul. Dumnezeu curătă mereu pe poporul Său, tăind mlăditele care s-au dezvoltat de prisos, ca ei să poată aduce rod pentru slava Sa si nu numai să facă frunze. Dumnezeu ne curătă cu mâhnire, cu dezamăgire si întristare, pentru ca acele trăsături de caracter care au crescut peste măsură de corupte si puternice să poată fi slăvite si ca alte trăsături mai bune să aibă ocazia favorabilă să se dezvolte. Trebuie să se renunte la idoli, constiinta trebuie să devină mai sensibilă, meditatiile inimii trebuie să fie spirituale, si caracterul întreg trebuie să devină simetric. Cei care doresc într-adevăr să slăvească pe Dumnezeu vor fi recunoscători pentru demascarea oricărui idol si a oricărui păcat, ca ei să poată vedea aceste rele si să le îndepărteze; dar cel cu inima împărtită va pleda pentru satisfacerea de sine mai degrabă decât pentru refuzarea ei. Mlădita aparent uscată, fiind în legătură cu vita care este vie, devine o parte din ea. Fibră cu fibră si nervură cu nervură, ea aderă la vită până când primeste viată si hrana ei din tulpina mamă. Mugurii altoiului înfloresc si produc rod. Sufletul, mort în fărădelege si păcate, trebuie să experimenteze un proces asemănător pentru ca să fie împăcat cu Dumnezeu si să devină un părtas la vietii si bucuriei lui Hristos. Altoiul primeste viată când este unit cu vita, tot asa si păcătosul se împărtăseste de natură divină când este în legătură cu Hristos. Omul mărginit este unit cu Dumnezeu cel nemărginit. Când suntem astfel uniti, cuvintele lui Hristos rămân n noi, si noi nu suntem mânati de simtământ spasmodic, ci de un principiu viu si statornic. Asupra cuvintelor lui Hristos trebuie să se mediteze, ele trebuie să fie nutrite si păstrate cu duiosie în inimă. Ele nu trebuie să fie repetate papagaliceste, spre a nu găsi în memorie nici un loc si neavând nici o influentă asupra inimii si asupra vietii. După cum mlădita trebuie să rămână în vită spre a obtine seva vitală care o face să înflorească, tot asa cei care iubesc pe Dumnezeu si păzesc toate cuvintele Lui trebuie să rămână în iubirea Lui. Fără Hristos noi nu putem înfrâna nici un singur păcat sau să biruim cea mai mică ispită. Multi au nevoie de Duhul lui Hristos si de puterea Lui spre a lumina priceperea lor tot atât de mult cât a avut nevoie orbul Bartimeu de vederea naturală. "După cum mlădita nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în vită, tot asa, nici voi nu puteti aduce roadă, dacă nu rămâneti în Mine" (Ioan 15,4). Toti cei care sunt într-adevăr în Hristos vor experimenta folosul acestei uniri. Tatăl îi acceptă în Preaiubitul Lui si ei devin obiectul afectuoasei si iubitoarei Sale purtări de grijă. Legătura aceasta cu Hristos va avea ca rezultat purificarea inimii, o viată precaută si un caracter fără defect. Roada adusă de pomul crestin este "dragostea, blândetea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor" (Gal. 5,22.23). Frate la meu, tu ai nevoie de o strânsă legătură cu Dumnezeu. Tu ai trăsături de caracter pentru care esti răspunzător. Puterilor tale li s-au dat o folosintă rea. Dumnezeu nu poate aproba umblarea ta. Nivelul tău este acela al celui lumesc, si ai judecat cu judecata lor nesfintită. Sufletul tău trebuie să fie curătit de influenta poluantă a lumii. Tu te-ai abătut de repetate ori de la integritatea strictă pentru ceea ce ti-a plăcut să crezi că era câstig, dar care, în realitate, era pierdere. Orice faptă de înselăciune în afacere va reduce din răsplata ta din cer, dacă vei dobândi acolo un cămin. Fiecare om îsi va primi răsplata după cum i-au fost faptele. Tu n-ai timp de pierdut, ci trebuie să faci eforturi stăruitoare spre a birui trăsăturile semnalate din caracterul tău, care, dacă sunt îngăduite, vor închide usa slavei în fata ta. Tu nu-ti poti permite să pierzi cerul. Tu trebuie să faci acum o schimbare hotărâtă în cuvintele si faptele tale, să birui spiritul tău zgârcit, si să aduci gândurile tale pe calea adevărului sacru. Pe scurt, tu trebuie să fii transformat. Atunci Dumnezeu va accepta lucrarea ta în cauza Lui. Tu trebuie să fii un bărbat de o asa veracitate neabătută încât iubirea de câstig să nu te seducă si ispita să nu te învingă. Domnul cere de la toti cei care mărturisesc Numele Lui o strictă aderare la adevăr. Acesta va fi ca sarea care nu si-a pierdut gustul, ca o lumină în mijlocul întunericului moral si al înselării din lume. "Voi sunteti lumina lumii" (Mat. 5,14), spune Hristos. Cei care sunt cu adevărat în legătură cu Dumnezeu prin reflectarea luminii ceresti, vor avea o putere salvatoare în biserică precum si în lume; pentru că parfumul faptelor bune si actiunilor cinstite le va face o reputatie bună chiar printre cei care nu sunt de credinta noastră. Cei care se tem de Dumnezeu vor onora si vor respecta astfel de caractere si chiar vrăjmasii credintei noastre când văd spiritul si viata lui Hristos manifestată în lucrările lor zilnice, vor slăvi pe Dumnezeu, izvorul puterii si a cinstei lor. Tu, frate, ar fi trebuit să fii convertit cu adevărat cu ani în urmă si predat întru totul lucrării lui Dumnezeu. Ani pretiosi care ar fi trebuit să fie bogati în experientă în lucrurile lui Dumnezeu si în muncă practică în cauza Sa, au fost pierduti. În timp ce tu ar trebui să fii acum în stare să înveti pe altii, tu însuti n-ai reusit să ajungi la deplina cunostintă a adevărului. Tu ar trebui să ai acum o cunoastere experimentală a adevărului si să fii calificat să duci lumii solia de avertizare. Serviciile tale au fost aproape pierdute pentru cauza lui Dumnezeu pentru că hotărârea ta era împărtită; tu faci planuri, proiecte, cumperi, vinzi, slujesti la mese. Mucegaiul lumii a întunecat priceperea ta si a pervertit intelectul tău, asa în cât slabele tale eforturi nu sunt jertfe acceptabile pentru Dumnezeu. Dacă te-ai fi despărtit de înclinatiile tale speculative, si ai fi lucrat în directia opusă ai fi îmbogătit cu cunostintă divină si în general ai fi un câstigător în lucrurile spirituale, dar asa, tu pierzi mereu puterea spirituală si împiedici dezvoltarea experientei tale religioase. Spre a avea părtăsie cu Tatăl si cu Fiul Său, Isus Hristos, trebuie să fii înnobilat si înăltat si făcut un părtas al bucuriei lor de nespus si a slavei depline. Hrana, îmbrăcămintea, pozitia si bogătia pot avea valoarea lor; dar a avea legătură cu Dumnezeu si a fi părtas al naturii Sale divine este de o valoare nepretuită. Viata noastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu si desi "ce vom fi nu s-a arătat încă" (1 Ioan 3,12), "când se va arăta Hristos, viata noastră" (Col. 3,4), "vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea asa cum este" (1 Ioan 3,2). Demnitatea princiară a caracterului crestin va străluci ca soarele si razele de lumină de pe fata lui Hristos vor fi reflectate asupra celor care s-au curătit după cum El este curat. Privilegiile de a deveni fii ai lui Dumnezeu este ieftin plătit, chiar cu sacrificarea a tot ce avem, fie chiar viata însăsi. Iubite frate, tu trebuie să te hotărăsti să fii un om după inima lui Dumnezeu. Orice ar îndrăzni altii să facă sau să spună cea ce nu este în concordantă cu standardul crestin, pentru tine nu trebuie să fie o scuză. Tu trebuie să stai înaintea Judecătorului întregului pământ, nu să răspunzi pentru altul, ci pentru tine însuti. Noi avem o răspundere individuală si nici unul dintre defectele de caracter al vreunui om nu vor fi nici cea mai mică scuză pentru vinovătia noastră, pentru că Hristos ne-a dat în viata Sa un model de caracter desăvârsit si o viată fără cusur. Atacurile cele mai stăruitoare ale vrăjmasului sufletelor sunt date asupra adevărului pe care-l mărturisim si orice abatere de la dreptate reflectă necinste asupra lui. Primejdia noastră cea mare este în a avea mintea abătut de la Hristos. Numele lui Isus are putere să respingă ispitele lui Satana si să ridice pentru noi un stindard împotriva lui. Atâta timp cât sufletul rămâne cu încredere neclintită în virtutea si puterea ispăsirii, el va sta la principiu ferm ca o stâncă si toate puterile lui Satana si ale îngerilor lui nu o pot clătina de la integritatea lui. Adevărul, asa cum este în Isus, este un zid de foc în jurul sufletului care se tine de El. Ispitele se vor abate asupra noastră pentru că prin ele suntem încercati în timpul punerii noastre la probă aici pe pământ. Aceasta este probarea din partea lui Dumnezeu, o descoperire a inimilor noastre. A fi ispitit nu este nici un păcat; dar păcatul apare când cedăm ispitei. Dacă iscusinta si dibăcia ta ar fi fost tot atât de mult exercitată în câstigarea de suflete si în răspândirea adevărului celor care sunt în întuneric, cât a fost pentru a dobândi câstig si a înmulti bunurile tale pământesti, tu ai fi avut multe stele în coroana bucuriei tale din Împărătia slavei. Sunt numai putin cei care sunt tot asa de credinciosi în slujirea lui Dumnezeu precum sunt în slujirea propriilor lor interese vremelnice. O tintă hotărâtă va duce sigur la sfârsitul dorit. Multi nu înteleg să fie tot atât de cu tragere de inimă, de vrednici si de împlinitori în lucrarea lui Dumnezeu, ca si în ocupatia lor vremelnică. Mintea si inima celor care mărturisesc a crede adevărul trebuie să fie înăltată, curătită, înnobilată si spiritualizată. Lucrarea de a educa mintea pentru această problemă mare si importantă este înfricosător de neglijată. Lucrarea lui Dumnezeu este făcută în mod neglijent, cu nepăsare si într-o manieră întru totul de mântuială, pentru că atât de des este lăsată pe seama capriciului, mai degrabă decât pe seama principiului sacru si a scopului sfânt. Este cea mai mare necesitate ca bărbatii si femeile care au cunostinta vointei lui Dumnezeu să învete să devină lucrători cu succes în cauza Lui. Ei trebuie să fie persoane cu maniere alese, de întelegere, nu să aibă o înselătoare strălucire exterioară si simulând un zâmbet spre cele lumesti, ci acea amabilitate si curătie care are savoarea cerului si pe care o va avea fiecare crestin dacă este părtas al naturii divine. Lipsa adevăratei demnităti si curătie crestină în rândurile păzitorilor Sabatului este împotriva noastră ca popor si face ca adevărul pe care-l mărturisim să fie dezgustător. Lucrarea de educare a mintii si a manierelor poate fi continuată spre desăvârsire. Dacă cei care mărturisesc adevărul nu folosesc acum privilegiile si ocaziile lor spre a creste până la statura plinătătii de bărbati si femei în Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevărului, nici o cinste pentru Hristos. Dacă tu, ai fi studiat Sfintele Scripturi, tot atât de fidel cum ai vegheat să obtii câstig, te-ai pricepe în cele ale Cuvântului lui Dumnezeu si a-i fi în stare să înveti pe altii. Este greseala ta că nu esti calificat să înveti adevărul pe altii. Tu n-ai cultivat acel grup de facultăti care vor face din tine un lucrător inteligent, spiritual, si cu succes pentru Domnul tău. Astfel de trăsături de caracter ca: ascutimea mintii si dorinta de acaparare în treburile lumesti au fost atât de mult exercitate încât mintea ta a fost dezvoltată în mare măsură în directia de cumpărare si vânzare si atingerea celui mai bun sfârsit al afacerii. În loc să te statornicesti în încrederea fratilor, surorilor si prietenilor tău ca un bărbat care posedă adevărată noblete de caracter, care se ridică mai presus de orice micime si lăcomie, tu îi faci să se teamă de tine. Credinta ta religioasă a fost folosită spre a dobândi încrederea fratilor tăi pentru ca să poti practica iscusita ta ocupatie si să faci o agoniseală. Aceasta ai făcut-o de atâtea ori că ea a devenit cea de a doua natură a ta, si tu nu-ti dai seama cum apare altora calea ta. Toată viata ta viitoare si calea de actiune trebuie să fie marcate de evlavie adevărată dacă vrei să contracarezi influenta pe care ai exercitat-o spre a risipi de la Hristos si adevăr. Legătura ta cu Dumnezeu si cu semenii tăi cere o schimbare în viata ta. În Predica de pe Munte porunca Răscumpărătorului lumii a fost: "Tot ce voiti să vă facă vouă oamenii, faceti-le si voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea si Proorocii" (Mat. 7,12). Cuvintele acestea au cea mai mare valoare pentru noi, o regulă de aur care ne este dată spre a măsura purtarea noastră. Acesta este adevărata regulă a cinstei. În aceste cuvinte se cuprind foarte multe. Ni se cere să tratăm pe semenii nostri asa cum am dori să ne trateze ei pe noi dacă am fi în situatia lor. Plano, Texas, 24 noiembrie 1878.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
