Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 28 (1879)
EFECTELE MUNCII EXCESIVE
Sotul meu a lucrat continuu pentru înaintarea intereselor cauzei lui Dumnezeu din diferitele departamente ale lucrării care se aflau în centrul din Battle Creek, prietenii lui s-au mirat de cantitatea de muncă îndeplinită de el. În dimineata Sabatului de la 18 august a vorbit în casa noastră de rugăciune. După masă mintea lui a fost grozav de antrenată timp de patru ore consecutive în timp ce a ascultat la lectura manuscrisului pentru Spiritul Profetiei, volumul trei. Continutul era foarte interesant si menit să miste sufletul până în străfunduri, fiind o relatare a judecătii, răstignirii, învierii si înăltării lui Hristos. Înainte de a ne da noi seama, el era foarte obosit. El a început să lucreze duminică la ora cinci dimineata si a continuat să muncească până la douăsprezece noaptea. A doua zi dimineata cam pe la sase si jumătate, a fost apucat de ameteală si amenintat de paralizie. Nouă ne-a fost foarte teamă de această boală îngrozitoare, dar Domnul a fost îndurător si ne-a crutat de această suferintă. Totusi, acest atac a fost urmat de o mare istovire fizică si mintală si acum, într-adevăr, părea imposibil să luăm parte la adunările de tabără din Răsărit, sau pentru ca eu să particip si să-l las pe sotul meu deprimat în spirit si cu sănătatea slabă. Când sotul meu era slăbit în felul acesta, am spus: "Aceasta este lucrarea vrăjmasului. Noi nu trebuie să ne supunem puterii lui, Dumnezeu va lucra în favoarea noastră". În ziua de miercuri, am avut o oră specială de rugăciune ca binecuvântarea lui Dumnezeu să-l sustină si să-i dea sănătatea. Am cerut si întelepciune ca să ne putem cunoaste datoria cu privire la participarea la adunările de tabără. De multe ori Domnul ne-a întărit credinta ca să mergem să lucrăm pentru El în conditii de descurajări si infirmităti si în astfel de timpuri El ne-a păstrat si ne-a sustinut. Dar prietenii nostri insistau că trebuie să ne odihnim si că aceasta părea incompatibil si nejudicios să încercăm o astfel de călătorie si să ne atragem o oboseală si expunere la viata de tabără. Noi însine am încercat să gândim că lucrarea lui Dumnezeu avea să înainteze la fel dacă am rămâne pe dinafară si n-am lua parte spre a activa în cadrul ei. Dumnezeu avea să ridice pe altii să facă lucrarea Lui. Totusi, eu n-am putut afla odihnă si libertate la gândul de a rămâne departe de câmpul de lucru. Mi se părea că Satana se străduia să-mi bareze calea spre a mă împiedica să duc mărturia mea si să-mi fac lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o fac. Aproape că hotărâsem să merg singură si să-mi fac partea mea, încrezându-mă în Dumnezeu să-mi dea puterea necesară, când am primit o scrisoare de la fratele si sora Haskell, în care îsi exprima recunostinta fată de Dumnezeu că fratele si sora White aveau să participe la adunarea de tabără din Noua Anglie. Pastorul Carright scrisese că nu putea să fie prezent, deoarece era imposibil să părăsească interesul din Danvers si de asemenea că nu se putea dispensa de nici unul din grupă să nu fie la cort. Pastorul Haskell spune în scrisoarea lui că toate pregătirile sunt făcute pentru o mare adunare la Groveland si că el a hotărât să tină adunarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi s-o termine singur. Din nou am prezentat Domnului problema în rugăciune. Noi stiam că Vindecătorul cel puternic ne putea reda sănătatea, atât sotului meu cât si mie, dacă era spre slava Lui să facă asa. Se părea greu să ne deplasăm obositi, bolnavi si descurajati, dar din când în când simteam că Dumnezeu avea să facă să fie călătoria o binecuvântare pentru noi amândoi dacă mergem încrezându-ne în El. Gândul acesta avea să apară mereu în mintea mea: "Unde este credinta voastră? Dumnezeu a făgăduit: 'Si puterea ta să tină cât zilele tale'." Deut. 33,25). M-am gândit să încurajez pe sotul meu; el credea că dacă eu mă simteam în stare să îndur oboseala si munca de la adunarea de tabără, ar fi cel mai bine pentru mine să merg, dar el nu putea să suporte gândul de a mă soti în starea lui de slăbiciune, neînstare să lucreze cu mintea lui întunecată de deprimare si el însusi subiect de milă pentru fratii lui. El era în stare să se ridice numai putin de când cu atacul brusc si se părea că nu creste în putere. Am căutat mereu si mereu pe Domnul, sperând să se facă o despicătură în nor, dar n-a venit lumină specială. În timp ce căruta venea să ne ia la gară, din nou am mers înaintea Domnului în rugăciune si L-am rugat să ne sprijinească în călătoria noastră. Amândoi am hotărât să pornim prin credintă si să îndrăznim totul, întemeiati pe făgăduintele lui Dumnezeu. Deplasarea aceasta cerea din partea noastră credintă considerabilă, dar după ce ne-am ocupat locurile în vagon, simteam că suntem pe calea datoriei. În timpul călătoriei ne-am odihnit si noaptea am dormit.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
