Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 28 (1879)
CONSACRARE LA SLUJITORI
Acum trei ani Domnul mi-a dat o viziune despre lucrurile din trecut, prezent si viitor. Am văzut tineri predicând adevărul, dintre care unii, în acel timp, ei însisi nu-l primiseră încă. De atunci ei s-au tinut de adevăr si încearcă să conducă si pe altii la el. Am văzut cazul tău, frate I. Viata ta din trecut n-a fost de un astfel de caracter care să te despartă si să te conducă mai presus de tine însuti. Din fire, tu esti egoist si îngâmfat, care ai încredere în propria ta putere. Aceasta te va împiedica si dobândesti experienta necesară care să te facă un smerit si eficient slujitori al lui Hristos. Sunt multi în câmp care se află în situatie asemănătoare. Ei pot prezenta teoria adevărului, dar le lipseste adevărata evlavie. Dacă pastorii care lucrează acum în câmpul Evangheliei, inclusiv tu însuti, simt necesitatea de cercetare zilnică a eului si zilnica părtăsie cu Dumnezeu, atunci vor fi în situatia de a primi cuvintele de la Dumnezeu spre a fi predate poporului. Cuvintele lor si viata zilnică va fi o mireasmă de viată spre viată sau de moarte spre moarte. Cu intelectul tu poti crede adevărul, dar lucrarea este încă în fata ta să aduci fiecare actiune din viata ta si fiecare simtământ al inimii tale în armonie cu credinta ta. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenici Săi, chiar înainte de răstignirea Sa a fost: "Sfinteste-I prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17,17). Influenta adevărului trebuie să afecteze nu numai ratiunea, ci inima si viata. Adevărata religie practică va face pe posesorul ei să-si controleze afectiunile. Comportamentul lui extern trebuie să fie sfintit prin adevăr. Eu te asigur înaintea lui Dumnezeu că tu esti serios deficitar în evlavia practică. Pastorii nu trebuie să-si asume răspunderea de învătători ai poporului, în a imita pe Hristos, marele Model, dacă nu sunt sfintiti pentru lucrarea cea mare, ca să poată fi exemple pentru turma lui Dumnezeu. Un pastor nesfintit poate face o pagubă incalculabiă. Mărturisind a fi trimisul lui Hristos, exemplul lui va fi imitat de altii; si dacă lui îi lipsesc adevăratele caracteristici ale crestinului, greselile si deficientele lui vor fi reproduse în ei. Oamenii pot fi în stare să repete cu usurintă marile adevăruri scoase la lumină cu atâta profunzime si perfectiune în publicatiile noastre; ei pot să vorbească înfocat si inteligent despre declinul religiei în biserică; pot prezenta standardul evanghelic în fata poporului într-o manieră foarte iscusită, în timp ce îndatoririle de fiecare zi ale vietii crestine, care cer actiune si simtire, sunt privite de ei ca nefăcând parte din problemele mai importante. Aceast-ai primejdia ta. Religia practică îsi revendică pretentiile atât asupra inimii, a minti cât si asupra vietii zilnice. Credinta noastră sacră nu constă nici numai din simtire sau numai din actiune, ci cele două trebuie să fie combinate în viata crestină. Religia practică nu există independent de lucrarea Duhului Sfânt. Frate, tu ai nevoie de această actiune si tot asa au nevoie toti cei care intră în lucrarea de a convinge pe păcătosi de starea lor pierdută. Această actiune a Duhului lui Dumnezeu nu îndepărtează de la noi necesitarea de a exercita facultătile si talentele noastre, ci ne învată cum să folosim fiecare putere spre slava lui Dumnezeu. Facultătile omenesti când sunt sub îndrumarea specială a harului lui Dumnezeu, sunt capabile spre a fi folosite pentru cel mai bun scop de pe pământ si vor fi exercitate în viata viitoare, nemuritoare. Frate al meu, mi-a fost arătat că tu ai putea fi un propovăduitor cu foarte mult succes dacă ai deveni complet sfintit pentru lucrare, dar că vei fi un lucrător foarte slab dacă nu esti astfel consacrat. Tu nu vrei, asa cum a făcut Răscumpărătorul lumii, să accepti calitatea de serv, partea obositoare a sarcinii predicatorului Evangheliei; si în acest amănunt multi sunt tot asa de deficitari ca si tine. Ei primesc salariile lor fără să se gândească măcar dacă au făcut cel mai mult spre a se servi pe ei însisi sau cauza, dacă au predat timpul si talentele lor întru totul lucrării lui Dumnezeu, sau dacă au vorbit doar la amvon si au înclinat balanta timpului lor pentru propriile lor interese, înclinatii sau plăceri. Hristos, Maiestatea cerului, a lăsat la o parte vesmintele Sale împărătesti si a venit în lumea aceasta toată vestejită si ruinată de blestem, să-i învete pe oameni cum să trăiască o viată de abnegatie si sacrificiu de sine si cum să îndeplinească religia practică în viata lor zilnică. El a venit să dea un exemplu corect de pastor al Evangheliei. El a lucrat continuu pentru un scop; toate puterile Sale au fost folosite pentru mântuirea oamenilor si fiecare faptă a vietii Lui a tins spre acel final. El a călătorit pe jos, învătând pe ucenici Săi în timp ce mergea. Îmbrăcămintea Lui era prăfuită si pătată de călătorie si înfătisarea Lui era neatrăgătoare. Dar adevărurile simple, scoase în evidentă care ieseau de pe buzele Sale divine, în curând au făcut ca ascultătorii Lui să uite înfătisarea Lui si să fie încântati nu de om, ci de învătătura pe care o învăta El. După ce învăta pe parcursul zilei întregi, adesea noaptea era consacrată pentru rugăciune. El făcea rugămintile Lui fierbinti către Tatăl Său cu strigăt puternic si cu lacrimi. El nu se ruga pentru Sine, ci pentru cei pe care El a venit să-i răscumpere. Putini pastori se roagă toată noaptea, cum a făcut Mântuitorul nostru sau să consacre ziua ceasuri pentru rugăciune, ca să poată fi pastori capabili ai Evangheliei si a fi salvati prin meritele lui Hristos. Daniel se ruga de trei ori pe zi, dar multi dintre cei care fac cea mai înflăcărată mărturisire de credintă nu-si umilesc sufletele lor înaintea lui Dumnezeu în rugăciune nici măcar o dată pe zi. Isus, scumpul Mântuitor, a dat tuturor însemnate lectii de umilintă, dar mai ales slujitorilor Evangheliei. În umilinta Sa, când lucrarea Sa pe pământ era aproape terminată si El era aproape să se întoarcă la tronul Tatălui Său de unde venise, cu toată puterea în mâinile Lui si toată slava asupra capului Lui, printre ultimele învătături pentru ucenicii Săi a fost una despre importanta umilintei. În timp ce ucenicii Lui se certau cu privire la cine să fie cel mai mare în Împărătia făgăduită, El S-a încins ca serv si a spălat picioarele celor care ei Îl numeau Domn si Învătător. Lucrarea Lui era aproape încheiată, El mai avea numai putine învătături de împărtăsit. Si ca ei să nu poată uita niciodată umilinta Mielului lui Dumnezeu curat si fără pată, marea si folositoarea Jertfă pentru noi, s-a numit pe Sine ca să spele picioarele ucenicilor Săi. Îti va face bine si, în general, pastorilor nostri, să revezi des scenele finale ale vietii Răscumpărătorului nostru. Aici, asaltati de ispite, cum a fost si El, noi cu totii putem învăta lectii de cea mai mare importantă pentru noi. Ar fi bine să petreci în fiecare zi o oră de meditatie, revăzând viata lui Hristos de la iesle la Golgota. Noi ar trebui să o luăm punct cu punct si cu însufletire să ne prindem de fiecare scenă, mai ales de cele de încheiere ale vietii Lui pământesti. Contemplând în felul acesta învătăturile si suferintele Sale si sacrificiul nemărginit pe care l-a făcut El pentru răscumpărarea neamului omenesc, ne putem întări credinta noastră, reînviora iubirea noastră si putem deveni mai profund îmbibati cu spiritul care L-a sustinut pe Mântuitorul nostru. Dacă vrem ca în cele din urmă să fim mântuiti, noi toti trebuie să învătăm lectia răbdării si a credintei la piciorul crucii. Hristos a suferit umilinta spre a ne salva pe noi de la disgratie vesnică. El a consimtit să cadă asupra Sa dispret, batjocură si insultă ca să ne ocrotească pe noi. Nelegiuirea noastră a fost cea care a adunat vălul de întuneric în jurul sufletului Său si a scos strigătul de la El ca al unuia care a fost lovit si părăsit de Dumnezeu. El a purtat durerile noastre, El a suferit pentru păcatele noastre. El S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat ca noi să fim îndreptătiti înaintea lui Dumnezeu prin El. Fiecare om nobil si generos va răspunde contemplării lui Hristos pe cruce. Doresc foarte mult ca pastorii nostri să stăruie mai mult asupra crucii lui Hristos si între timp inimile lor să fie usurate si supuse de iubirea fără egal a Mântuitorului care a inspirat acea jertfă nemărginită. Dacă, în leg tură cu teoria adevărului, pastorii nostri ar stărui mai mult asupra evlaviei practice, vorbind din inimă îmbibată cu spiritul adevărului, noi am vedea mult mai multe suflete venind cu grămada la stindardul adevărului; inimile lor ar fi miscate de pledoariile crucii lui Hristos, de generozitatea infinită si de mila lui Isus pentru omul suferind. Aceste subiecte vitale, în legătură cu punctele de doctrină ale credintei noastre, vor face oamenilor mult bine. Dar inima învătătorului trebuie să fie plină cu cunostinta experimentală a iubirii lui Hristos. Puternicul argument al crucii va convinge de păcat. Iubirea divină a lui Dumnezeu pentru păcătosi, exprimată în darul Fiului Său să sufere rusinea si moartea, ca ei să poată fi înobilati si dăruiti cu viată vesnică, este un studiu de-o viată întreagă. Eu te invit să studiez din nou crucea lui Hristos. Dacă toată mândria si orgoliul ale căror inimi doresc multă după aplauzele oamenilor si după consideratie mai presus de semenii lor, ar putea s pretuiască corect valoarea celei mai mari glorii pământesti în contrast cu valoarea Fiului lui Dumnezeu, lepădat, dispretuit, scuipat, tocmai din partea celor pe care El a venit să-i răscumpere, cât de neînsemnată ar pare toată onoarea pe care o poate acorda omul mărginit. Iubite frate în aptitudinile tale nedesăvârsite, tu simti că esti calificat aproape pentru oricare pozitie. Dar tu n-ai fost găsit îndestulător spre a te stăpâni pe tine însuti. Tu te simti competent să dai directive oamenilor cu experientă, când ar trebui să fii dispus să te lasi condus si să ocupi pozitia unui învătăcel. Cu cât vei medita mai putin asupra lui Hristos si a iubirii Lui fără egal, si cu cât mai putin te cei asemăna chipului Său, cu atât mai bine vei apare în ochii tăi, si cu atât mai multă încredere de sine si multumire de sine vei poseda. O cunoastere corectă a lui Hristos, o constantă privire la Căpetenia si Desăvârsirea credintei noastre, te va face să ai o astfel de vedere a caracterului unui crestin adevărat încât nu poti să nu faci o corectă pretuire a vietii si caracterului tău în contrast cu acela al marelui Model. Atunci vei vedea propria ta slăbiciune, ignoranta ta, iubirea de comoditate si lipsa ta de vointă de a te lepăda de eu. Tu de-abia ai început să studiezi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Tu ai cules unele mărgăritare ale adevărului care, cu multă muncă si rugăciune au fost dezgropate de altii, dar Biblia este plină de ele; fă din această carte studiul tău serios si regulă a vietii tale. Primejdia ta va fi mereu în a dispretui sfatul si a te socoti pe tine mai de valoare decât te socoteste Dumnezeu. Sunt multi care sunt totdeauna gata să flateze si să laude pe un pastor, care poate vorbi. Un pastor tânăr este mereu în primejdia de a fi răsfătat si aplaudat spre paguba lui, în timp ce în acelasi timp el poate fi deficitar în principiile de bază pe care le cere Dumnezeu de la fiecare care mărturiseste a fi port-vocea Lui. Tu de-abia ai intrat în scoala lui Hristos. Punerea ta în rânduială pentru lucrarea ta este o treabă de-o viată, o laborioasă luptă zilnică corp la corp cu obiceiuri împământenite, înclinatii si tendinte ereditare. Aceasta cere un efort serios, constant si vigilent pentru a supraveghea si stăpâni eul, a-l păstra pe Isus în fată si eul pierdut din vedere. Pentru tine este necesar să veghezi asupra punctelor slabe din caracterul tău, să înfrânezi tendintele rele, si să întăresti si să dezvolti facultătile nobile care n-au fost exersate cum trebuie. Lumea niciodată nu va cunoaste lucrarea tainică ce se desfăsoară între suflet si Dumnezeu, nici amărăciunea lăuntrică a spiritului, detestarea de sine si eforturile constante de a stăpâni eul; dar multi din lume vor fi în măsură să aprecieze rezultatul acestor eforturi. Ei vor vedea pe Hristos descoperit în viata ta zilnică. Vei fi o epistolă vie cunoscută si citită de toti oamenii si vei poseda un caracter simetric si nobil dezvoltat. "Învătati de la Mine" a spus Hristos, "căci Eu sunt blând si smerit cu inima si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Mat. 11,29). El va instrui pe cei care vin la El pentru cunostintă. În lume sunt o multime de învătători falsi. Apostolul declară că în zilele din urmă "când oamenii nu vor putea să sufere învătătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute" (2 Tim. 4,3). Împotriva acestora, Hristos ne-a avertizat: "Păziti-vă de prooroci mincinosi. Ei vin la voi îmbrăcati în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niste lupi răpitori. Îi veti cunoaste după roadele lor" (Mat. 15,16). Clasa de învătători religiosi descrisi aici mărturisesc a fi crestini. Ei au o formă de evlavie si apar ca lucrând pentru binele sufletelor, în timp ce cu inima sunt zgârciti, egoisti iubitori de huzur, urmând după îndemnurile propriei lor inimi nesfintite. Ei sunt în conflict cu Hristos si învătăturile Sale si sunt lipsiti de spiritul Lui cel blând si smerit. Învătătorul care duce adevărul pentru aceste zile de pe urmă trebuie să fie opusul tuturor acestora si, prin viata lui de evlavie practică, să arate lămurit deosebirea care există între păstorul cel fals si cel adevărat. Păstorul ce Bun a venit să caute si să mântuiască ce era pierdut. El a manifestat prin lucrările Sale iubirea sa pentru oile lui. Toti păstorii care lucrează sub Marele Păstor vor poseda caracteristicile Lui; ei vor fi blânzi si smeriti cu inima. Credinta ca de copil aduce sufletului odihnă si lucrează de asemenea din iubire si totdeauna este interesat de altii. Dacă Duhului lui Hristos locuieste în ei, ei vor fi asemenea lui Hristos si vor face lucrările lui Hristos. Multi dintre cei care mărturisesc a fi slujitorii lui Hristos si-au gresit stăpânul. Ei pretind a servi lui Hristos, si nu-si dau seama că este steagul lui Satana sub are se adună. Ei pot avea experienta lumească si pot fi doritori după discutie si orgoliu, care fac un spectacol din realizarea unei lucrări mari, dar Dumnezeu n-are nevoie de ei. Motivele care îndeamnă la actiune dau caracter lucrării. Cu toate că oamenii nu pot discerne deficienta, Dumnezeu o observă. Epistola adevărului poate convinge unele suflete care se vor tine tare de credintă si, în final, vor fi mântuite; dar predicatorul egoist care le prezintă adevărul nu va avea credit la Dumnezeu pentru convertirea lor. El va fi judecat pentru necredinciosia lui în timp ce mărturiseste a fi străjer pe zidurile Sionului. Mândria inimii este o înfricosătoare trăsătură de caracter. "Mândria merge înainte pieirii" (Prov. 16,18). Aceasta este adevărat în familie, în biserică si natiune. Ca si atunci, când a fost pe pământ Mântuitorul lumii caută bărbati simpli, needucati si îi învată să ducă lumii si mai ales celor săraci adevărul Său, frumos în simplitatea lui. Marele Păstor îi va pune pe sub păstori în legătură cu Sine. El nu are în plan ca acesti bărbati neînvătati să rămână ignorati în timp ce îsi văd de lucrarea lor, ci ca ei să primească cunostintă de la El Însusi, Izvorul oricărei cunostintă, lumină si putere. Lipsa Duhului Sfânt si a harului lui Dumnezeu face ca lucrarea Evangheliei să fie atât de fără putere spre a convinge si a converti. După înăltarea lui Isus, doctori avocati, preoti, conducători, cărturari si teologi, au ascultat cu uimire la cuvintele de întelepciune si putere din partea oamenilor neînvătati si umili. Bărbatii acestia întelepti s-au mirat de succesul ucenicilor modesti si în cele din urmă, spre multumirea lor, au explicat că aceasta se datoreste faptului că au fost cu Isus si au învătat de la El. Caracterul lor si simplitatea învătăturilor lor erau asemenea caracterului si învătăturilor lui Hristos. Apostolul o descrie în aceste cuvinte: "Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba mai încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu" (1 Cor. 1,27-29). Cei care învată astăzi adevăr nepopular trebuie să aibă putere de sus spre a fi combinată du doctrina lor, altfel eforturile lor vor avea putină valoare. Pretiosul dar al smereniei este întristător de absent în slujire si în biserică. Bărbati care predică adevărul socotesc prea înalte propriile lor aptitudini. Adevărata smerenie va face pe om să înalte pe Hristos si adevărul si să-si dea seama de dependenta lui absolută de Dumnezeul adevărului. Este dureros să înveti lectii de umilintă, totusi nimic nu este mai folositor în final. Durerea care însoteste învătarea lectiilor de umilintă este consecinta faptului că noi ne-am încurajat printr-o falsă pretuire a noastră însine, asa încât nu suntem în stare să vedem nevoia noastră cea mare. Vanitatea si mândria umple inimile oamenilor. Numai harul lui Dumnezeu poate opera o reformă. Lucrarea ta, frate este să te umilesti pe tine si să nu astepti să te umilească Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu uneori apasă greu asupra oamenilor spre a-i umili si a-i aduce într-o pozitie cuvenită înaintea Lui; dar cu cât mai bine este să păstrăm umilită inima noastră zilnic înaintea lui Dumnezeu. Noi ne putem umili noi însine sau ne putem înălta în mândrie si să asteptăm până ce ne umileste Dumnezeu. Slujitorii Evangheliei sufăr astăzi putin de dragul adevărului. Dacă ar fi persecutati cum au fost apostolii lui Hristos, si cum au fost oamenii lui Dumnezeu în vremurile de mai târziu, ar fi o hotărâtă îmbulzeală de partea lui Isus, si această strânsă legătură cu Mântuitorul ar face ca cuvintele lor să aibă o putere în tară. Hristos a fost un om al durerii s obisnuit cu suferinta. El a îndurat persecutia si contradictia păcătosilor. El a fost sărac si a suferit de foame si de oboseală; a fost ispitit de Diavolul, si lucrările si învătăturile Sale au atras ura cea mai amară. La ce renuntăm noi de dragul lui Hristos? Unde este consacrarea noastră pentru adevăr? Noi evităm lucrurile care nu ne sunt pe plac si ne ferim de griji si răspunderi. Putem noi să asteptăm puterea lui Dumnezeu să lucreze cu eforturile noastre când avem asa de putină consacrare fată de lucrare? Frate al meu, mi-a fost arătat că nivelul evlaviei tale nu este înalt. Este nevoie ca tu să ai un simtământ mai adânc al răspunderii tale fată de Dumnezeu si societate. Atunci nu vei fi multumit de tine însuti, nici nu vei încerca să te scuzi, arătând spre lipsurile altora. Tu n-ai o cunoastere atât de completă a adevărului încât să poti slăbi eforturile tale spre a te califica să instruiesti pe altii. Tu trebuie să te convertesti din nou pentru ca să poti deveni un slujbas capabil si consacrat al Evangheliei, un bărbat al evlaviei si sfinteniei. Dacă ar trebui să consacri toate energiile tale cauzei lui Dumnezeu, n-ai da prea mult. Aceasta este cel mult o jertfă nedesăvârsită pe care fiecare dintre noi o poate face. Dacă aspiri continuu după Dumnezeu si cauti să ai consacrare tot mai profundă fată de El, vei aduna idei noi din cercetarea pentru tine a Scripturilor. Pentru a întelege adevărul, trebuie să-ti disciplinezi si să-ti instruiesti mintea si să cauti continuu să posezi darurile adevăratei evlavii. Tu abia că stii ceva acum ce este aceasta. Când Hristos este în .... vei afla ceva mai mult decât o teorie a adevărului. Tu nu vei repeta doar învătăturile pe care le-a dat Hristos când a fost pe pământ, ci vei educa pe altii prin viata ta de abnegatie si consacrare pentru cauza lui Dumnezeu. Viata ta va fi o predică vie, care are putere mai mare decât ori care cuvântare prezentată la amvon. Tu ai nevoie că cultivi în tine acel spirit altruist, acel dar de abnegatie si consacrare pură, pe care tu doresti să le vezi că altii le realizează în viata lor. Pentru ca să cresti continuu în întelepciunea spirituală, si să devii din ce în ce mai eficient, este nevoie să cultivi deprinderi folositoare prin micile îndatoriri care se află în calea ta. Nu trebuie să astepti ocazii pentru a face o lucrare mare, ci pune mâna pe prima sansă spre a te dovedi credincios în ceea ce este cel mai neînsemnat si astfel îti poti deschide calea de la o pozitie de încredere la alta. Tu vei fi capabil să crezi că nu esti lipsit de cunostintă, si vei fi înclinat să neglijezi rugăciunea n taină, vegherea si studierea Scripturilor si drept urmare, vei fi biruit de vrăjmasul. După propria ta vedere căile tale pot să apară perfecte, în timp ce în realitate, ele pot fi foarte defectuoase. Tu n-ai timp să stai de vorbă cu adversarul sufletelor. Acum este timpul să iei pozitie si să-l dezamăgesti pe vrăjmas. Este nevoie să te critici pe tine îndeaproape si cu zel. Tu vei fi înclinat să înalti părerea ta ca standard, fără a tine seamă de părerile si judecata bărbatilor cu experientă pe care i-a folosit Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Tinerii din lucrare cunosc numai putin din greutăti; si multi nu vor reusi să ajungă asa de folositori cum ar putea fi, tocmai pentru motivul că lucrurile sunt asa de usoare pentru ei. Tu ai responsabilităti în familia ta pe care tu crezi că le întelegi, dar tu le cunosti putin de cum ar trebui să le cunosti. Tu ai multe lucruri de dezvătat cu care te-ai mândrit că le cunosti. Mi-a fost arătat că ai adunat idei pe care tu le iei drept realitate si adevăr, care sunt în opozitie directă cu Biblia. Pavel a avut de întâmpinat aceste lucruri si să se lupte cu ele la slujitorii tineri din zilele lui. Tu ai fost prea dispus să accepti ca lumină, spusele si pozitiile oamenilor, dar fii atent cum exprimi ideile tale ca adevăr biblic. Fii atent la pasii tăi. Eu am sperat că în viata ta a avut loc o astfel de reformă încât să nu fiu invitată niciodată să scriu aceste cuvinte. Tu ai o sarcină de îndeplinit în cămin si fată de încrederea dată tie de Dumnezeu. La ceea ce mă refer acum nu mi-a fost arătat în mod hotărât în cazul tău, ci în sute de cazuri similare; de aceea când văd căderea ta în aceeasi greseală în care cad multi părinti din acest veac al lumii nu pot să scuz neglijarea datoriei tale. Tu ai un copil, un suflet care ti-a fost încredintat tie. Dar când tu arăti astfel de slăbiciune vădită si lipsă de întelepciune în educarea acestui copil, mai degrabă după ideile tale decât după regula biblică, cum ti se poate încredinta tie să înveti si să duci la bun sfârsit probleme unde sunt implicate interesele vesnice ale multora? Eu mă adresez vouă ambilor, tie si sotiei tale. Pozitia mea în cauza si lucrarea lui Dumnezeu îi cere să mă exprim în probleme de disciplină. Exemplul vostru în afacerile voastre de gospodărie vor produce cauzei lui Dumnezeu o mare vătămare. Câmpul Evangheliei este lumea. Voi doriti să semănati ogorul cu adevărul Evangheliei, asteptând ca Dumnezeu să ude sământa semănată ca ea să poată aduce rod. Vouă v-a fost încredintat un mic lot de pământ; dar în curtea din fata casei voastre este lăsată să crească în ea spini si mărăcini, în timp ce sunteti angajati să pliviti de buruieni grădinile altora. Aceasta nu este o lucrare mică, ci una de mare importantă. Tu predici altora Evanghelia, pune-o în practică în căminul tău. Tu satisfaci capriciile si pasiunile unui copil pervers, si făcând asa, cultivi trăsături de caracter pe care Dumnezeu la urăste, si care face pe copil nefericit. Satana profită de neglijenta ta si stăpâneste mintea. Tu ai o lucrare de făcut spre a dovedi că întelegi îndatoririle tale care revin unui tată crestin în modelarea caracterului copilului tău după Modelul divin. Dacă ai fi început această lucrare în copilăria ei, acum ar fi usor si copila ar fi mult mai fericită. Dar sub disciplina ta, vointa si perversitatea copilei au fost în tot timpul întărâtate. Acum se va cere o severitate mai mare, un efort mai constant si mai stăruitor, spre a desface ceea ce ati făcut. Dacă tu nu poti să conduci o singură copilă, ceea ce este de datoria ta specială să o stăpânesti, vei fi deficitar în întelepciune spre a conduce interesele spirituale ale bisericii lui Hristos. Sunt greseli care se află chiar la temelia experientei tale care trebuie dezrădăcinate iar tu trebuie să devii un învătăcel în scoala lui Hristos. Deschide-si ochii să vezi în ce constă dificultatea, si apoi grăbeste-te să te pocăiesti de aceste lucruri si începe să lucrezi dintr-un punct de vedere corect. Să nu lucrezi din eu, ci din Dumnezeu. Lasă la o parte mândria, înăltarea de sine si vanitatea si învată de la Hristos plăcutele lectii ale crucii. Tu trebuie să te predai lucrării fără rezerve. Fii o jertfă vie pe altarul lui Dumnezeu. Dacă un copil al unui pastor manifestă patimă si i se satisface aproape toate dorintele, aceasta are o influentă de a contracara mărturiile date mie de Dumnezeu pentru părinti cu privire la conducerea cuvenită a copiilor lor. Tu mergi direct împotriva luminii pe care o binevoit Dumnezeu să o dea si alegi o teorie întâmplătoare a ta. Dar experienta aceasta atât de direct în opozitie cu instructiunile Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie adusă la îndeplinire până la a vătăma chiar pe cei pe care Dumnezeu doreste să-i instruim în legătură cu educarea copiilor nostri. Interesul tău nu trebuie să fie înghitit de propria ta familie cu excluderea altora. Dacă te împărtăsesti de ospitalitatea fratilor tăi, ei pot rezonabil să se astepte la ceva în schimb. Identifică interesele tale cu cele al părintilor si copiilor si caută să instruiesti si să binecuvântezi. Sfinteste-te pentru lucrarea lui Dumnezeu si fii o binecuvântare pentru cei cu care te întretii, stând de vorbă cu părintii si în nici un caz să nu treci cu vederea copiii. Să nu socotesti că micuta ta este mai de pret înaintea lui Dumnezeu decât sunt alti copii. Tu esti predispus să neglijezi pe altii în timp ce răsfeti si faci pe plac micutei tale, si tocmai această copilă face dovada conducerii tale deficitare. Ea este vinovată de fapte de neascultare, si patimă de atâtea ori pe zi de câte ori i se opune vointei ei. Ce influentă are aceasta asupra familiilor pe care Dumnezeu caută să le învete si să le schimbe ideile delăsătoare cu privire la disciplină. În iubirea voastră oarbă si nebunească voi amândoi v-ati supus fată de copila voastră. Voi i-ati îngăduit să tină frânele în pumnii ei cei mici si ea va condus pe amândoi înainte să fie în stare să umble. Ce se poate astepta de la viitor având în vedere trecutul? Nu lăsa ca exemplul acestei copile răsfătate căreia i s-a făcut pe plac, să dea lectii care vor mărturisi împotriva ta, si pe care judecata le va arăta că au avut rezultat pierderea a zeci de copii. Dacă bărbatii si femeile te acceptă ca învătător de la Dumnezeu, nu vor fi ei înclinati să urmeze exemplul vătămător în a face pe placul copiilor lor? Păcatul lui Eli nu va fi păcatul vostru? Si pedeapsa care a căzut peste el, nu va cădea si peste voi? Copila voastră nu va vedea niciodată Împărătia lui Dumnezeu cu temperamentul si obiceiurile ei actuale. Si voi, părintii ei, veti fi cei care ati închis portile cerului în fata ei. Care va fi atunci, situatia cu privire la propria voastră mântuire? Aduceti-vă aminte că voi veti secera ceea ce ati semănat.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
