Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
SFINTENIA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU
Mult stimate frate K.: În ianuarie 1875 mi-a fost arătat că erau multe piedici în calea prosperitătii spirituale a comunitătii. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că multi nu sunt în regulă cu inima si viata, mărturisirea lor de credintă nu se armonizează cu faptele lor. Sfânta zi de odihnă a lui Iehova nu este păzită cum ar trebui să fie păzită. În fiecare săptămână Dumnezeu este jefuit de câte o încălcare peste limitele timpului Său cel sfânt si timpul care ar trebui să fie consacrat rugăciunii si meditatiei este atribuit ocupatiilor lumesti. Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu numai a crede în ele, ci pentru a fi ascultate. Marele Iehova, când a pus temeliile pământului si a îmbrăcat lumea întreagă cu vesmântul frumusetii si l-a umplut cu lucruri folositoare pentru om, când a creat toate minunile de pe uscat si mare, El a instituit ziua de Sabat si a sfintit-o. Dumnezeu a binecuvântat si a sfintit ziua a saptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creatiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, si Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca lui în acea zi, asa cum El Însusi S-a odihnit după lucrarea celor sase zile de creatiune. Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce le-a fost dată lumina cu privire la a patra poruncă a Decalogului, vor asculta de ea fără să se îndoiască de posibilitatea sau utilitatea unei astfel de ascultări. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui, si apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a saptea pe care El a sfintit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui si să nu se angajeze în nici o ocupatie vremelnică. Nici unul dintre cei care nu tin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminati cu privire la cerintele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu. Fratele K. tu recunosti cerintele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declaratia ta de credintă. Tu lasi influenta ta în spre partea celor necredinciosi în asa măsură încât calci Legea lui Dumnezeu. Când împrejurările tale vremelnice par să ceară atentie tu calci porunca a patra fără nici o remuscare. Tu faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând după cum îti indică ocupatia sau înclinatia ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca institutie sacră. Tu întristezi Duhul lui Dumnezeu si dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită. O păzire partială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul si are un efect mai rău asupra mintii păcătosilor decât dacă n-ai făcut nici o mărturisire că esti un păzitor al Sabatului. Ei observă că viata ta contrazice credinta ta, si îsi pierd încrederea în crestinism. Domnul întelege ce spune, si omul nu poate înlătura poruncile Sale fără să fie pedepsit. Exemplul lui Adam si a Evei din grădină ar trebuie să ne avertizeze îndeajuns împotriva oricărei neascultări fată de Legea divină. Păcatul primilor nostri părinti care au ascultat de ispitirile amăgitoare ale vrăjmasului a adus vinovătie si durere asupra lumii si a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să părăsească curtile împărătesti din cer si să ia un loc umil pe pământ. El a fost supus la insultă, respingere si răstignire chiar de către cei pe care El a venit să-i binecuvânteze. Ce cheltuială nemărginită a însotit acea neascultare din grădina Edenului! Maiestatea cerului a fost sacrificat spre a mântui pe om din pedeapsa păcatului său. Dumnezeu nu va trece peste nici o călcare a Legii Sale mai usor acum decât în ziua când El a pronuntat judecată împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii ridică glasul Său ca protest împotriva celor care tratează divinele Sale porunci cu nepăsare si indiferentă. El a spus: "Asa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci si va învăta pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic în Împărătia cerurilor, dar oricine le va păzi si va învăta pe altii să le păzească, va fi chemat mare în Împărătia cerurilor" (Mat. 5,19). Învătătura vietii noastre este întru totul pentru sau împotriva adevărului. Dacă faptele tale par să îndreptătească pe călcătorul de lege în păcatul său, dacă influenta ta usurează călcarea poruncilor lui Dumnezeu atunci nu esti vinovat numai tu însuti, ci într-o anumită măsură, esti răspunzător si de greselile care urmează ale altora. Chiar la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: "Adu-ti aminte", stiind că omul în multimea grijilor si încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să se scuze de a veni în întâmpinarea deplinelor cerinte ale Legii sau, n aglomeratia ocupatiei lumesti, avea să uite importanta ei sacră. "Să lucrezi sase zile si să-ti faci tot lucrul tău" (Ex. 20,9), ocupatia obisnuită a vietii pentru câstig vremelnic sau bucurie. Cuvintele acestea sunt foarte lămurite; ele nu pot fi întelese gresit. Frate K., cum îndrăznesti să-ti permiti să calci o poruncă atât de solemnă si importantă? A făcut Domnul vreo exceptie prin care tu să fii scutit de Legea pe care a dat-o El pentru lume? Sunt omise călcările tale de lege din registrul de rapoarte? A fost El de acord să scuze neascultarea ta când vin natiunile înaintea Lui pentru judecată? Nici o clipă să nu te înseli cu gândul că păcatul tău nu va aduce pedeapsa meritată. Călcările tale de lege vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că tu ai avut lumina si totusi ai umblat direct împotriva ei. "Robul acela, care a stiut voia stăpânului său, si nu s-a pregătit deloc si n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri" (Luca 12,47). Dumnezeu a dat omului sase zile în care să-si facă lucrarea lui si să continue cu ocupatia obisnuită a vietii, dar El pretinde o zi pe care a pus-o deoparte si a sfintit-o. El i-a dat omului o zi în care se poate odihni de munca lui si să se consacre pentru închinare si îmbunătătirea stării lui spirituale. Ce nelegiuire flagrantă ca omul să fure acea zi sfintită a lui Iehova si să si-o însusească pentru scopurile lui egoiste. Este cea mai grosolană cutezantă pentru omul moral să risce un compromis cu cel Atotputernic pentru a-si asigura măruntele si vremelnicele lui interese. Este tot atât de grav a călca Legea, folosind Sabatul ocazional pentru ocupatii vremelnice ca si când ai respinge-o în întregime pentru că aceasta face din poruncile Domnului o problemă de avantaj. "Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos" (Ex. 20,5), a răsunat de pe Sinai. Nici o ascultare partială, nici un interes împărtit nu este acceptat de El care declară că nelegiuirea părintilor se va abate asupra copiilor până la al treilea si al patrulea neam al celor ce-L urăsc si că Se va îndura până în al miilea neam de cei care Îl iubesc si păzesc poruncile Lui. Nu este un lucru mic să jefuiesti pe un vecin, si mare este rusinea pentru unul care este găsit vinovat de o astfel de faptă, totusi, cel care ar socoti nedemn să escrocheze pe semenul său vrea să jefuiască fără rusine pe Tatăl său ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat, pus deoparte pentru un scop special. Iubitul meu frate, faptele tale sunt în dezacord cu mărturisirea ta de credintă si singura ta scuză este modestul pretext al avantajului. Slujitorii lui Dumnezeu din vremurile trecute au fost chemati să-si dea viata pentru apărarea credintei lor. Calea ta cu greu se armonizează cu aceea a crestinilor martiri, care au suferit foame si sete, tortură si moarte, mai degrabă decât să renunte la religia lor sau să cedeze la principiile adevărului. Stă scris: "Fratii mei, ce-i foloseste cuiva să spună că are credintă dacă n-are fapte? Poate oare credinta această să-l mântuiască?" (Iacov 2,14). De fiecare dată când pui mâna să faci vreo lucrare în ziua de Sabat, tu îti tăgăduiesti de fapt credinta. Sfânta Scriptură ne învată că, credinta fără fapte este moartă si că mărturia vietii cuiva vesteste lumii dacă el este fidel sau nu fată de credinta pe care o mărturiseste. Purtarea ta scade aprecierea fată de Legea lui Dumnezeu, a prietenilor tăi din lume. Ea le spune: "Voi puteti asculta de poruncile lui Dumnezeu, sau nu. Eu cred că Legea lui Dumnezeu este, într-un fel, obligatorie pentru oameni, dar, la urma urmei, Domnul nu este chiar atât de deosebit de strict pentru păzirea poruncilor Lui si o încălcare ocazională nu este tratată cu severitate din partea Lui." Multi se scuză pentru călcarea Sabatului referindu-se la exemplul tău. Ei sustin că dacă un om atât de bun, care crede că ziua a saptea este Sabatul, se poate angaja în ocupatii lumesti în acea zi când împrejurările par s-o ceară, desigur că si ei pot face acelasi lucru fără condamnare. Multe suflete vor da fată cu tine la judecată, prezentând influenta ta ca scuză pentru neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu. Desi aceasta nu va fi o scuză pentru păcatul lor, totusi ea va spune ceva înfricosător împotriva ta. Dumnezeu a vorbit si El vrea să spună că omul trebuie să asculte. El nu întreabă dacă aceasta este convenabil pentru el să facă asa. Domnul vietii si al slavei n-a tinut seamă de comoditatea sau plăcerea Lui când a părăsit pozitia Sa de comandă înaltă pentru a deveni om al durerii si obisnuit cu suferinta, acceptând dezonoare si moartea pentru ca să elibereze pe om de consecinta neascultării lui. Isus a murit, nu pentru a mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. Omul trebuie să părăsească greselile lui, să urmeze exemplul lui Hristos, să-si ia crucea si să-L urmeze pe El, lepădându-se de eu si să asculte cu orice pret de Dumnezeu. Isus a spus: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul si va iubi pe celălalt, sau va tinea la unul si va nesocoti pe celălalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" (Mat. 6,24). Dacă suntem slujitori fideli ai lui Dumnezeu, n-ar trebui să fie nici o îndoială în mintea noastră cât priveste dacă să păzim poruncile Lui sau să tinem seamă de interesele noastre vremelnice. Dacă credinciosii adevărului nu sunt sustinuti de credinta lor, în aceste zile de pace relativă, ce-i va sustine când încercarea cea mare si când iese decretul împotriva tuturor celor care nu se vor închina chipului fiarei si nu vor primi semnul ei pe fruntile sau pe mâinile lor? Timpul acesta solemn nu este prea îndepărtat. În loc să devină slab si sovăitor, poporul lui Dumnezeu trebuie să-si adune putere si curaj pentru timpul strâmtorării. Isus, marele nostru Exemplu, prin viata si moartea Sa, ne-a învătat cea mai strictă ascultare. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, Cel nevinovat pentru cel vinovat, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrat si totusi omul să nu piară cu desăvârsire. Păcatul este călcarea legii. Dacă păcatul lui Adam a adus o astfel de nenorocire de nedescris care să pretindă jertfirea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, care va fi pedeapsa celor care, văzând lumina adevărului, dispretuiesc a patra poruncă a Domnului? Împrejurările nu vor îndreptăti pe nimeni care lucrează în Sabat de dragul unui profit lumesc. Dacă Dumnezeu scuză pe om, El îi poate scuza pe toti. De ce să nu poată fratele L., care este un om sărac, să lucreze în Sabat spre a câstiga bani pentru hrană când, făcând asa, ar putea fi în stare să întretină mai bine familia sa? De ce n-ar putea alti frati sau noi toti, să păzim Sabatul numai când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: "Să lucrezi sase zile si să-ti faci tot lucrul tău. Dar ziua a saptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău" (Ex. 20,9.10). Păcate săvârsite de cei care cred adevărul aduc mare slăbiciune asupra bisericii. Ei sunt pietre de poticnire în calea păcătosilor si îi împiedică să vină la lumină. Frate, Dumnezeu te cheamă să vii complet de partea Sa si lasă ca faptele tale să arate că tu respecti poruncile Lui si păzesti nestirbit Sabatul. El îti porunceste să te trezesti la datoria ta si să fii credincios fată de răspunderile care-ti revin. Aceste cuvinte solemne îti sunt adresate tie: "Dacă îti vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ti faci gusturile tale în ziua mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfintesti pe Domnul, slăvindu-L si dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul si Eu te voi sui pe înăltimile tării, te voi face să te bucuri de mostenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit" (Isaia 58,13.14). Ca multi dintre fratii nostri, tu ajungi prins în mreje împreună cu călcătorii Legii lui Dumnezeu, văzând problemele în lumina lor si căzând în greselile lor. Dumnezeu va răsplăti cu judecătile Sale pe cei care mărturisesc a-I sluji Lui, dar care, în realitate, servesc lui Mamona. Cei care dispretuiesc porunca expresă a Domnului pentru avantajul lor personal îsi adună asupra lor nenorocire viitoare. Comunitatea din ... trebuie să se informeze îndeaproape dacă n-au făcut cumva, ca si iudeii, ca templul să fie un loc de negustorie. Hristos a spus: "Este scris: 'Casa Mea se va chema o casă de rugăciune'. Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari" (Mat. 21,13). Nu cade poporul nostru în păcatul de a sacrifica religia lor de dragul unui câstig lumesc; având o formă de evlavie si tot gândul lor fiind atribuit preocupărilor vremelnice? Înainte de toate trebuie avută în vedere Legea lui Dumnezeu si ascultată în spirit si literă. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu rostit într-o solemnitate înfricosătoare de pe muntele cel sfânt, este privit în mod usuratic, cum vor fi primite Mărturiile Duhului Său? Mintile, care sunt atât de întunecate încât să nu recunoască autoritatea poruncilor Domnului date direct omului, pot primi putin folos de la unealta slabă pe care a ales-o El să instruiască pe poporul său. Vârsta ta nu te scuteste de ascultarea de poruncile divine. Avraam a fost dureros de încercat la vârsta lui înaintată. Cuvintele Domnului păreau teribile si nepotrivite pentru bătrânul năpăstuit, totusi el niciodată nu s-a îndoit de justetea lor sau să ezite în ascultarea lui. El putea să prezinte drept scuză faptul că era un om bătrân si slab, si nu putea să jertfească pe fiul său care era bucuria vietii lui. El putea să amintească Domnului că porunca aceasta venea în conflict cu făgăduintele care au fost făcute cu privire la acest fiu. Dar ascultarea lui Avraam a fost fără murmur si repros. Încrederea lui în Dumnezeu era implicită. Credinta lui Avraam trebuie să fie pilda noastră, totusi cât de putini vor suporta cu răbdare o simplă încercare de repros pentru păcate care pun în pericol bunăstarea cea vesnică. Cât de putini primesc mustrarea cu umilintă si profită de ea. Cerintei lui Dumnezeu asupra credintei noastre, a slujirii si afectiunilor noastre trebuie să i se vină în întâmpinare cu un răspuns voios. Noi suntem datornici incalculabili fată de Domnul si ar trebui să ascultăm fără ezitare de cea mai mică dintre cerintele Sale. Pentru ca să fim un călcător al poruncii nu estre necesar să călcăm întreg codul moral. Dacă este dispretuită una dintre porunci noi suntem călcători ai sfintei Legi. Dar dacă vrem să fim adevărati păzitori ai poruncii trebuie să păzim cu strictete fiecare cerintă prescrisă de Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său să fie condamnat la moarte pentru a ispăsi pedeapsa călcării Legii; atunci cum va trata El pe cei care, în fata tuturor acestor dovezi, îndrăznesc să se aventureze pe calea neascultării după ce au primit lumina adevărului? Omul n-are nici un drept să stăruie asupra avantajului sau lipsurilor lui în această privintă. Dumnezeu va purta de grijă; El, care a hrănit pe Ilie la râu, făcând ca un corb să fie mesagerul Lui, nu va îngădui ca credinciosii Lui să aducă lipsă de hrană. Mântuitorul a întrebat pe ucenicii Lui, care erau apăsati de sărăcie, de ce erau asa de îngrijorati si de tulburati cu privire la ce să mănânce sau cu ce să se îmbrace. El a spus: "Uitati-vă la păsările cerului; ele nici nu seamănă, nici nu seceră si nici nu strâng nimic în grânare; si totusi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decât ele?" Apoi El a arătat spre florile cele frumoase, făcute si colorate de o mână divină, spunând: "Si de ce vă îngrijorati de îmbrăcăminte? Uitati-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu tes; totusi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Asa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?" Mat. 6,26.28-30). Unde este credinta poporului lui Dumnezeu? De ce sunt atât de necredinciosi si de neîncrezători în El, care se îngrijeste de nevoile lor si îi sustine prin puterea Lui? Dumnezeu va pune la încercare credinta poporului Său, El va trimite mustrări care vor fi urmate de suferinte dacă nu se tine seamă de aceste avertizări. El va întrerupe letargia fatală a păcatului cu orice pret pentru cei care s-au depărtat de legământul fată de El si-i va trezi la simtământul datoriei lor. Frate al meu, sufletul tău trebuie să fie înviorat si credinta ta mărită. Tu ai scuzat timp atât de îndelungat neascultarea ta pe un pretext sau altul încât constiinta ta a fost adormită să se odihnească sau să înceteze s -ti mai aducă aminte de greselile cu privire la păzirea Sabatului încât mintea ta a fost făcută neimpresionabilă cât priveste calea neascultării tale; dar tu nu esti mai putin responsabil pentru că tu te-ai adus în această situatie. Începe de îndată să asculti de poruncile divine si încrede-te în Dumnezeu. Nu provoca mânia Lui ca să nu se abată asupra ta pedeapsă teribilă. Întoarce-te la El cât încă nu e prea târziu, ca să găsesti iertare pentru călcările tale de lege. El este bogat în îndurare; El îti va da pacea si aprobarea Sa, dacă vii la El cu credintă smerită.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
