Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
OPOZITIE FATĂ DE AVERTIZĂRI FIDELE
La 3 ianuarie 1875, mi-a fost arătat că este o mare lucrare de făcut pentru cei care mărturisesc a crede adevărul în California, mai înainte ca Dumnezeu să poată lucra pentru ei. Multora le plac să creadă că sunt în regulă cu Dumnezeu, când ei n-au principiile adevărului în inima lor. Această clasă poate fi adusă în ordine de lucru numai prin căutarea cu sârguintă si stăruitoare seriozitate de a lua aminte la sfatul Martorului Credincios. Ei sunt într-o stare rece, formală de alunecare de la credintă. Acestora li se adresează Martorul credincios: "Stiu faptele tale, că nu esti nici rece, nici în clocot! Dar, fiindcă esti căldicel, nici rece nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogătit si nu duc lipsă de nimic si nu stii că esti ticălos, nenorocit, sărac, orb si gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curătit prin foc ca să te îmbogătesti, si haine albe ca să te îmbraci cu ele, si să nu ti se vadă rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochii ca să-ti ungi ochii si să vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar si pocăieste-te!" (Apoc. 3,15-19). Frate G, Dumnezeu are cerinte asupra ta la care tu nu răspunzi. Puterea spirituală si cresterea ta în har va fi proportională cu lucrarea din iubire si faptele bune pe care le faci cu bucurie pentru Mântuitorul tău, care n-a retinut nimic, nici chiar propria Lui viată, pentru ca El să te poată mântui. Tu ai porunca apostolului: "Purtati-vă sarcinile unii altora si veti împlini astfel legea lui Hristos" (Gal. 6,2). Nu este de ajuns doar să mărturisesti credintă în poruncile lui Dumnezeu; tu trebuie să fii un făptuitor al lucrării. Tu esti un călcător al Legii Lui. Tu nu iubesti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău si toată puterea ta; nu trăiesti nici în ascultare de ultimele sase porunci să iubesti pe semenul tău ca pe tine însuti. Tu te iubesti pe tine mai mult decât iubesti pe Dumnezeu sau pe aproapele tău. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu cere de la noi mai mult decât esti tu dispus să împlinesti. Dumnezeu cere de la tine fapte bune, lepădare de sine, jertfire de sine si consacrare pentru binele altora pentru ca prin concursul tău să poată fi aduse suflete la adevăr. Faptele noastre singure nu ne pot mântui, dar nu putem fi mântuiti fără fapte bune. Si după ce am făcut tot ce putem face, în Numele si puterea lui Isus, trebuie să spunem: "Suntem niste robi netrebnici" (Luca 17,10). Nu trebuie să gândim că am făcut sacrificii mari si că trebuie să primim răsplată mare pentru slabele noastre servicii. Îndreptătirea de sine si încrederea trupească te-au încercuit ca si cu niste banderole de fier. Tu trebuie să fii zelos si să te pocăiesti. Din nefericire, tu simpatizezi cu cei ostili a căror umblare este în opozitie cu lucrarea Domnului care se face prin servii Lui, pe tărmul acesta. Oamenii cei gresiti avuseseră simpatia ta. Pentru că inima ta nu era în rânduială cu Dumnezeu, tu n-ai primit lumina pe care ti-a trimis-o El. Tu ai făcut ca vointa ta încăpătânată să reziste mustrării pe care Domnul ti-a dat-o cu iubire. Tu stiai că aceste lucruri erau adevărate, dar ai încercat să închizi ochii fată de adevărata stare a cazului tău. Fie că iei seamă la glasul de mustrare si avertizare pe care ti le-a trimis Dumnezeu sau nu; fie că te schimbi, sau îti păstrezi defectele tale de caracter, într-o bună zi vei întelege ce ai pierdut prin faptul că ai luat o pozitie de sfidare, luptându-te în spirit împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Înversunarea simtământului tău fată de pastorul H este surprinzătoare. El a îndurat, a sacrificat si a muncit din greu pe această coastă spre a face lucrarea lui Dumnezeu. Dar în orbirea ta, fiind neconsacrat în inimă si viată, te-ai încumetat în legătură cu I. si J. să-l tratati pe servul lui Dumnezeu într-o manieră crudă. "Nu vă atingeti de unsii Mei", zice Dumnezeu, "si nu faceti nici un rău proorocilor Mei" (1 Cron. 16,22). Nu este o problemă mică pentru tine să te desfăsori, asa cum ai făcut, împotriva bărbatilor pe care i-a trimis Dumnezeu cu lumină si adevăr pentru popor. Observă cum influenta ta îndepărtează sufletele de la adevărul pe care Dumnezeu a trimis pe slujitorii Săi să-l vestească, pentru că asupra ta atârnă un vai greu. Satana te foloseste ca pe un agent al lui spre a insinua îndoieli si pentru a repeta aluzii răutăcioase si relatări inexacte care îsi au originea într-o inimă nesfintită pe care Dumnezeu ar fi curătat-o de pângărirea ei. Dar tu ai refuzat să fii instruit, ai refuzat corectarea, ai respins mustrarea si ai urmat pe propria ta cale si după vointa ta. Prin această sursă de amărăciune, sufletele sunt corupte, si prin aceste îndoieli si murmurări ale unora, sunt aduse acolo unde mărturia de mustrare pe care o trimite Dumnezeu nu va ajunge la ei. De sângele acestor suflete vei răspunde tu si oamenii cu care esti în armonie. Dumnezeu ne-a dat lucrarea noastră ca unor slujitori ai Săi. El ne-a dat o solie s-o ducem oamenilor. Timp de treizeci de ani noi primim cuvintele lui Dumnezeu si le spunem poporului Său. Noi am tremurat fată de răspunderea pe care am acceptat-o cu multă rugăciune si meditatie. Am stat ca ambasadori ai lui Dumnezeu, în locul lui Hristos, implorând sufletele să se împace cu Dumnezeu. Am avertizat despre primejdie asa cum ne-a prezentat Dumnezeu în fata noastră pericolele poporului Său. Lucrarea noastră ne-a fost dată nouă de Dumnezeu. Care va fi atunci situatia celor care refuză să asculte cuvintele pe care le-a trimis Dumnezeu pentru ele, barează calea lor sau mustră relele lor? Dacă esti întru totul convins că Dumnezeu n-a vorbit prin noi, de ce nu actionezi în conformitate cu credinta ta si să nu mai ai de-a face cu oameni care sunt într-o înselăciune atât de mare cum sunt acesti oameni? Dacă tu ai actionat în conformitate cu directivele Duhului lui Dumnezeu tu ai dreptate si noi suntem gresiti. Dumnezeu sau învată biserica Sa, mustrând greselile lor si întărindu-le credinta, sau n-o învată. Lucrarea aceasta ori este de la Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face nimic în părtăsie cu Satana. Lucrarea mea din ultimii treizeci de ani poartă pecetea lui Dumnezeu sau pecetea vrăjmasului. În această problemă nu există lucrare pe jumătate. Mărturiile sunt ori ale Duhului lui Dumnezeu, ori ale Diavolului. Ridicându-te împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, tu faci fie lucrarea lui Dumnezeu, ori a Diavolului. "Asa că după roadele lor îti veti cunoaste" (Mat. 7,20). Ce pecete poartă lucrarea ta? Se plăteste să privesti critic la rezultatul procedeului tău. Nu este ceva nou ca un om să fie înselat de arhivrăjmasul si să se ridice împotriva lui Dumnezeu. Reflectă critic asupra umblării tale înainte de a risca să mergi mai departe pe calea pe care ai apucat. Iudeii au fost autoînselati. Ei au refuzat învătăturile lui Hristos pentru că El a prezentat tainele inimilor lor si a mustrat păcatele lor. Ei n-au vrut să vină la lumină, temându-se că vor fi mustrate faptele lor. Au ales mai degrabă întunericul decât lumina. "Si judecata aceasta" a spus Isus, "stă în faptul că, o dată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele" (Ioan 3,19). Iudeii au urmat pe calea lor de lepădare a lui Hristos, până când, în starea lor de autoînselare si inducere în eroare, au crezut că, răstignindu-L, făceau lucrarea lui Dumnezeu. Acesta a fost rezultatul refuzului de către ei a luminii. Tu esti în primejdie de înselăciune asemănătoare. Ar fi folositor pentru sufletul tău, frate G., să reflectezi unde se va sfârsi calea pe care continui să mergi acum. Dumnezeu poate lucra fără tine, dar tu nu-ti poti permite să lucrezi fără Dumnezeu. El nu constrânge pe nici un om să creadă. El pune în fata oamenilor lumina si Satana prezintă întunericul lui. În timp ce înselătorul strigă continuu, "Lumina este aici, adevărul este aici", Isus zice: "Eu sunt adevărul, Eu am cuvintele vietii vesnice. Dacă Mă urmează cineva, nu va umbla în întuneric." Dumnezeu ne dă tuturor dovadă suficientă spre a echilibra credinta noastră de partea adevărului. Dacă ne predăm lui Dumnezeu noi vom alege lumina si vom respinge întunericul. Dacă dorim să păstrăm independenta inimii firesti si refuzăm corectarea lui Dumnezeu, noi vom aduce cu încăpătânare la îndeplinire, asa cum au făcut iudeii, scopurile si ideile noastre în ciuda celei mai clare dovezi si vom fi într-o primejdie de înselăciune mai mare decât cea care a venit asupra lor si în pasiunea noastră oarbă noi putem merge atât de departe cât au mers ei si totusi să ne placă să credem că facem lucrarea lui Dumnezeu. Frate G., tu nu vei sta mult acolo unde te afli acum. Calea pe care ai pornit se abate de la calea cea adevărată si te desparte de poporul pe care Dumnezeu îl pune la probă pentru a-l curăti pentru biruinta finală. Tu fie că vei veni să te unesti cu această organizatie si să lucrezi serios spre a răspunde rugăciunii lui Hristos, sau vei deveni din ce în ce mai necredincios. Vei pune la îndoială unul după altul punctele de credintă stabilite ale acestei organizatii, vei deveni tot mai încăpătânat în părerea ta si vei ajunge din ce în ce mai întunecat cu privire la lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp, până ce vei lua lumina drept întuneric si întunericul drept lumină. Satana are mare putere să zăpăcească sufletele, încurcând mintea celor cărora nu le place lumina si privilegiile pe care li le trimite Providenta. Mintea care este supusă controlului lui Satana este continuu condusă de la lumina adevărului la rătăcire si întuneric. Dacă dai lui Satana cel mai mic avantaj, el va pretinde mai mult si va supraveghea avanposturile spre a face tot ce se poate din orice împrejurare, pentru a avantaja cauza lui si a ruina sufletul tău. Frate si soră G., nici unul dintre voi nu sunteti într-o situatie bună. Voi dispretuiti mustrarea. Dacă ar fi fost spuse pentru voi cuvinte mieroase mai degrabă decât cuvinte de mustrare, dacă ati fi fost lăudati si măguliti, voi ati ocupa acum o pozitie foarte diferită fată de ceea ce faceti cu privire la părerea voastră despre Mărturii. Sunt unii în aceste zile de pe urmă care vor striga: "Spuneti-ne lucruri măgulitoare, proorociti-ne lucruri închipuite" (Is. 30,10). Dar aceasta nu este lucrarea mea. Dumnezeu m-a pus ca mustrător al poporului Său si tot atât de sigur precum El a pus asupra mea această grea povară, El va face răspunzători pe cei cărora le este trimisă această solie, de felul în care ei o tratează. Cu Dumnezeu nu este de glumit si cei care dispretuiesc lucrarea Sa vor primi după faptele lor. Eu n-am ales pentru mine această neplăcută lucrare. Ea nu este o lucrare care va aduce pentru mine favoarea si lauda oamenilor. Este o lucrare pe care numai putini o vor aprecia. Dar cei care caută să dubleze greutatea muncii mele prin interpretări false, bănuieli invidioase si necredintă, dând astfel nastere la prejudecăti în mintea altora împotriva Mărturiilor pe care mi le-a dat Dumnezeu si limitând lucrarea mea, au de aranjat problema cu Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte după cum Providenta si fratii mei vor deschide calea înaintea mea. În Numele si puterea Răscumpărătorului meu voi face ceea ce pot. Voi avertiza, voi sfătui, voi mustra si voi încuraja, după dispozitiile Duhului lui Dumnezeu, fie că oamenii vor asculta sau fie că se vor abtine. Sarcina mea nu este să mă multumesc pe mine, ci să fac voia Tatălui meu ceresc care mi-a dat lucrarea mea.
Hristos a avertizat pe ucenici Săi: "Păziti-vă de prooroci mincinosi. Ei vin la voi îmbrăcati în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niste lupi răpitori. Îi veti cunoaste după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, dau smochine din mărăcini? Tot asa, orice pom face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat îsi aruncat în foc. Asa că după roadele lor îi veti cunoaste" (Mat. 7,15-20). Aici este un test si, frate G, dacă vrei, tu-i poti face aplicatia. Tu nu trebuie să umbli în nesigurantă si îndoială. Satana este gata să sugereze o varietate de îndoieli, dar dacă îti vei deschide ochii prin credintă vei găsi dovadă suficientă pentru credintă. Dar Dumnezeu nu va îndepărta de la nici un om toate motivele de îndoieli. Celor cărora le place să stea într-o atmosferă de îndoială si o necredintă care contestă, pot avea privilegiul de neînvidiat. Dumnezeu dă dovadă suficientă pentru ca mintea sinceră să creadă; dar cel care se abate de la greutatea dovezii pentru să sunt câteva lucruri pe care el nu le poate lămuri priceperii lui mărginite, va fi lăsat în atmosfera rece, glaciară a necredintei si a îndoielilor contestatoare si vor suferi naufragiul credintei. Se pare că tu ai socotit drept virtute faptul de a fi de partea îndoielii mai degrabă decât de partea credintei. Isus n-a lăudat niciodată necredinta. El n-a lăudat niciodată îndoielile. El a dat natiunii Lui dovezi despre mesianitatea Sa prin minunile pe care le-a făcut, dar erau unii care au socotit îndoiala o virtute si care aveau să îndepărteze pe cale ratională aceste dovezi si să afle ceva în orice lucrare bună spre a se îndoi si a critica. Sutasul care dorit ca Hristos să vindece pe robul său s-a simtit nevrednic ca Isus să intre sub acoperământul lui, credinta lui a fost atât de tare în puterea lui Hristos încât el L-a rugat să spună doar un cuvânt si lucrarea avea să fie făcută. "Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat si a zis celor ce veneau după el: 'Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credintă asa de mare. Dar vă spun că vor veni multi de la răsărit si de la apus si vor sta la masă cu Avraam, Isaac si Iacov în Împărătia cerurilor. Iar fiii Împărătiei vor fi aruncati în întunericul de afară, unde va fi plânsul si scrâsnirea dintilor'. Apoi a zis sutasului: 'Du-te, si facă-ti-se după credinta ta'. Si robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela" (Mat. 8,10-13). Aici Hristos înaltă credinta în contrast cu îndoiala. El a arătat că copiii lui Israel aveau să se poticnească din cauza necredintei lor, care avea să ducă la respingerea lor. Toma a declarat că el nu va crede dacă nu va pune degetul lui în semnul cuielor si dacă nu va pune mâna lui în coasta Domnului său. Hristos i-a prezentat dovada pe care a dorit-o, si apoi a mustrat necredinta lui: "Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut si au crezut" (Ioan 20,29). În acest veac de întuneric si rătăcire, bărbati care mărturisesc a fi urmasii lui Hristos, par să creadă că ei sunt liberi să primească sau să respingă cum le place, pe slujitorii Domnului si că nu vor fi chemati să dea socoteală de ce fac asa. La aceasta îi conduce necredinta si întunericul. Simtămintele lor sunt tocite de necredinta lor. Ei îsi calcă constiinta si devin nestatornici fată de propriile lor convingeri si slăbesc în putere morală. Ei văd pe altii în aceeasi lumină ca a lor. Când Hristos a trimis pe cei doisprezece, El le-a poruncit: "În orice cetate sau sat veti merge, să cercetati cine este acolo vrednic si să rămâneti la el până veti pleca. La intrarea voastră în casă, urati-i de bine si dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să iesiti din casa sau din cetatea aceea, si să scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecătii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si a Gomorei, decât pentru cetatea aceea" (Mat. 10,11-15). El i-a avertizat să se păzească de oameni pentru că îi vor da în judecata soboarelor îsi îi vor bate în sinagogi. Inimile oamenilor nu sunt mai blânde astăzi decât când a fost Hristos pe pământ. Ei vor face tot ce le stă în putere spre a ajuta pe marele adversar să facă să fie cât mai greu posibil pentru slujitorii lui Hristos, întocmai cum a făcut poporul cu Hristos când a fost pe pământ. Ei vor bate cu limba ponegririi si a minciunii. Ei vor critica si vor întoarce împotriva servului lui Dumnezeu tocmai eforturile pe care el îi pune să le facă. Cu presupunerile lor rele, ei vor vedea fraudă si necinste acolo unde totul este în regulă si unde există integritate perfectă. Ei prezintă motive egoiste spre a învinui pe servii lui Dumnezeu când el Însusi îi conduce si când ei si-ar da chiar si viata lor dacă ar cere-o Dumnezeu si, dacă făcând astfel, ar putea face să înainteze cauza Lui. Ei, care au făcut cel mai putin si care au investit cel mai putin în cauza adevărului, sunt cei mai din frunte spre a exprima lipsă de credintă în integritatea slujitorilor lui Dumnezeu care sunt pusi în posturi să poarte răspunderi financiare în lucrarea cea mare. Ei care au încredere în lucrarea lui Dumnezeu sunt pusi să riste ceva pentru înaintarea ei si prosperitatea lor spirituală va fi proportională cu faptele lor de credintă. Norma noastră este Cuvântul lui Dumnezeu, dar cât de putini îl urmează! Religia noastră va fi numai de mică valoare pentru semenii nostri dacă este numai teoretică si nu practică. Influenta lumii si egoismul sunt purtate cu ei de către multi care mărturisesc a urma după Biblie. Ei sunt ca un nor care răceste atmosfera în care activează altii.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
