Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
MUSTRĂRI FIDELE NECESARE
Mărturia care urmează, prezentată mie în ultima mea viziune, la 5 ianuarie 1875, am scris-o în cortul meu între serviciile de la adunarea de tabără din Vermont, în august 1875. Ea arată starea lucrurilor de la .... din ianuarie 1875. Desfăsurarea evenimentelor din timpul verii următoare a îndreptătit pe deplin aparenta severitate a mărturiei. În septembrie am citit părti din ea pentru acea comunitate si a început o mare lucrare printre lucrătorii nostri, totusi, pentru folosul comunitătii si a altora, prezint mărturia în această lucrare smerită. Întunericul pune stăpânire acolo unde numai Duhul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească. Dar putini dintre cei care sunt angajati în lucrare îsi dau seama de nevoia efortului personal si responsabilitatea individuală în oricare departament ocupă un post. Putini simt sfintenia lucrării în care sunt angajati. Ei o socotesc la nivelul comun al întreprinderilor obisnuite. Egoismul predomină la multi care ar trebui să stie că o viată de iubire jertfitoare de sine este o viată de pace si libertate. Cei care caută fericirea prin satisfacerea de sine si prin a avea grijă de propriile lor interese sunt pe drumul cel gresit spre a obtine fericirea chiar si pe pământ. Oricine este necredincios în cele mai mici îndatoriri ale lui, este necredincios si în cele mai mari. Dacă el neglijează să îndeplinească fidel micile sarcini care-i revin, se dovedeste incapabil să poarte răspunderi mai mari; el arată că nu este cu toată inima pentru lucrare si că el nu are privirea îndreptată numai spre slava lui Dumnezeu. Unii sunt gata să precizeze sarcinile care apartin altora, si îsi dau seama de completa importantă a răspunderilor lor, dar nu reusesc să-si dea seama asa de usor de ale lor proprii. Credinciosie personală si răspundere individuală sunt necesare mai ales la Institutul de Sănătate (acum sanatoriu), si la birou, biserică si scoală. Dacă toti cei ce sunt în legătură cu aceste institutii ar asculta dornici să asculte la ceea ce îi îndrumă Isus pe ei să facă, în loc să se întoarcă să întrebe ce trebuie să facă omul acesta sau acela, am fi martori la o schimbare mare în fiecare departament al lucrării. Dacă vorbirea fiecărei inimi era: "Trebuie să fiu atent la învătăturile lui Hristos si să ascult de glasul Lui; nimeni nu poate face lucrarea mea pentru mine; atentia altora nu poate niciodată îndrepta neglijenta mea", atunci am putea vedea cauza lui Dumnezeu înaintând cum n-a înaintat niciodată până atunci. Această retinere, asteptare ca altii să facă este ceea ce aduce slăbiciune spirituală. A retine energiile cuiva este o cale sigură de a le micsora. Isus cere ascultare absolută si supunere de bună voie de la toti slujitorii Săi. Nu trebuie să fie nici o ezitare sau autoindulgentă în slujba lui Hristos. Între Hristos si Belial nu există nici o întelegere. Ce lipsă de consacrare pentru lucrarea lui Dumnezeu, ce lipsă de purtare de grijă a fost acolo la .... Inima lui A. n-a fost consacrată lui Dumnezeu. El are aptitudini si talente pentru care el trebuie să dea socoteală Marelui Dătător a toate. Inima lui a fost neconsacrată si viata lui nevrednică de mărturisirea lui; totusi el a fost în strânsă legătură cu lucrarea sacră a lui Dumnezeu pentru mai mult de douăzeci de ani. Ce lumină a avut el, ce privilegii! El s-a bucurat de cele mai rare ocazii să-si dezvolte un caracter crestin adevărat. Cuvintele Domnului Hristos când a plâns asupra Ierusalimului, sunt aplicabile lui: "Dacă ai fi cunoscut si tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ti dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi." A., pedeapsa lui Dumnezeu atârnă asupra ta, "pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat" (Luca 19,42.44). B., este de aceeasi structură mintală, dar nu atât de cu totul egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Calea lor este cu totul în dezacord cu viata crestină. Le lipseste stabilitatea, sobrietatea si consacrarea fată de Dumnezeu. La B. lucrarea harului este întru totul prea superficială. El doreste să fie un crestin, dar nu-si dă silinta să păstreze biruinta asupra eului si să actioneze după convingerile sale despre bine si rău. Fapte, nu cuvinte fără temei si intentii goale, sunt acceptate de Dumnezeu. A., tu ai auzit cuvântul lui Dumnezeu în mustrări, în sfaturi, în avertizări ca si în rugăminti de iubire. Dar auzirea nu-i de ajuns. "Fiti împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înselându-vă singuri" (Iacov 1,22). Este usor să fii purtat de curent si să strigi Osana împreună cu multimea; dar în viata linistită de fiecare zi, când nu există o emotie sau exaltare specială, atunci vine punerea la probă a adevăratului crestinism. Acesta este timpul în care inima ta devine rece, zelul tău slăbeste si exercitiile religioase devin neplăcute pentru tine. Tu neglijezi în mod sigur să faci voia lui Dumnezeu. Hristos spune: "Voi sunteti prietenii Mei, dacă faceti ce vă poruncesc Eu" (Ioan 15,14). Aceasta este conditia impusă; aceasta este proba care dovedeste caracterul oamenilor. Simtămintele adesea însală, emotiile nu sunt o apărare sigură pentru că ele sunt schimbătoare si supuse împrejurărilor externe. Multi sunt înselati prin faptul că se încred în impresii senzationale. Proba este: Ce faci tu pentru Hristos? Ce sacrificii faci? Ce biruinte ai câstigat? Biruirea spiritului egoist, rezistarea la o ispită de neglijare a datoriei, o patimă înfrânată, o ascultare de bună voie si bucuroasă fată de vointa lui Hristos sunt dovezi mult mai mari că esti copil al lui Dumnezeu decât evlavie spasmodică si religie emotională. Voi amândoi v-ati împotrivit mustrării; ea întotdeauna a trezit nemultumire si murmurare în inimile voastre împotriva celui mai bun Prieten al vostru, care totdeauna a căutat să vă facă bine, si pe care voi aveati tot motivul să-L respectati. Voi v-ati despărtit de El si ati întristat Duhul lui Dumnezeu ridicându-vă împotriva cuvintelor pe care le-a dat El slujitorilor Săi să le rostească cu privire la calea voastră. Voi n-ati ascultat de aceste îndemnuri si ati refuzat astfel Duhul lui Dumnezeu si L-ati scos din inimile voastre si ati devenit nepăsători si indiferenti în purtarea voastră. Frate A., tu ar fi trebuit să câstigi o experientă de valoare în timpul atât de multor ani în care ai fost binecuvântat cu lumina cea mare pe care Dumnezeu a îngăduit să strălucească pe calea ta. Cu referire la tine, am auzit un glas spunând: "Acesta este un pom fără rod; de ce să umbrească ramurile lui fără rod locul pe care l-ar putea ocupa un pom roditor? Tăiati-l! De ce să împovăreze pământul?" Apoi am auzit sunete dulci ale glasului Îndurării spunând: "Mai crută-l putin timp, Eu am să-l sap la rădăcini; am să-l curăt. Mai încearcă-l încă o dată; dacă nu va face rod, îl poti tăia." Astfel pomului fără rod i-a fost acordat o punere la probă pentru ca viata stearpă să înflorească si să aducă rod. Fi-va oare folosită ocazia acordată? Se va tine seamă de avertizările Duhului lui Dumnezeu? Cuvintele lui Isus cu privire la Ierusalim după ce el a dispretuit mântuirea oferită atât de îndurător de Răscumpărătorul, sunt rostite în esentă si către tine: "Ierusalime, Ierusalime<193> de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îsi strânge găina puii sub aripi, si n-ati vrut!" (Mat. 23,37). Hristos a insistat, El a invitat; dar iubirea Sa n-a fost răsplătită de poporul pe care El a venit să-l salveze. Tu n-ai făcut mai bine la vremea ta decât au făcut la vremea lor bietii iudei autoînselati si orbiti. Tu puteai să folosesti binecuvântatele tale privilegii si ocazii si să-ti desăvârsesti un caracter crestin; dar inima ta a fost răzvrătită si n-ai vrut să te umilesti spre a fi convertit cu adevărat si a trăi în ascultare de cerintele lui Dumnezeu. Neîmpăcatele simtăminte si murmurări care au fost exprimate de către unii au copt, de asemenea, în sufletul tău, cu toate că n-ai îndrăznit să vorbesti deschis cu acelasi efect. Ar fi fost mai bine pentru serviciu si pentru toti cei în cauză dacă te-ai fi depărtat de el cu ani în urmă. Cu cât ai avut lumină mai multă, cu cât te-ai bucurat de privilegii mai multe, cu atât ai manifestat mai putină sinceritate si neprihănire. Inima ta este carnală si tu ai nesocotit Cuvântul expres al lui Dumnezeu. Desi ai fost împrejmuit de avertizări si sfaturi si ai avut cea mai puternică dovadă că Dumnezeu era în această lucrare si că îti vorbea glasul Lui, totusi tu ai dispretuit si ai refuzat mustrările solemne si ai mers pe propria ta cale egoistă si îndărătnică. Uneori temerile tale au fost trezite, totusi tu nu ti-ai dat seama de starea ta nenorocită si primejdia absolută. Tu ai căzut de repetate ori în aceeasi stare de indiferentă si egoism. Pocăinta ta n-a mers niciodată destul de adânc spre a desăvârsi o schimbare totală. Tu ai făcut o lucrare de suprafată si nu toată schimbarea care este necesară pentru a te aduce spre a fi acceptat de Dumnezeu. "Cine Mă urmează pe Mine", zice Hristos, "nu va umbla în întuneric" (Ioan 8,12). Dar cea mai mare parte a pretinsei tale vieti crestine tu ai umblat în întuneric pentru că n-ai ajuns să faci legătura cu cerul si să primesti lumina cea curată a Duhului lui Dumnezeu. Dacă ai fi fost într-o zilnică părtăsie cu Domnul si dacă ai fi cultivat o iubire pentru suflete, ai fi eliminat eul si ai fi devenit un lucrător serios învia Domnului. Ai fi văzut cum îndeplinirea fidelă a datoriilor vietii te-ar fi apărat de iubirea de sine si multumirea de sine. Tu n-ai fost harnic în căutarea de a câstiga o experientă înaintată în fiecare zi. La ora aceasta trebuia să fii un bărbat demn de încredere în ori care pozitie de răspundere, dar egoismul si-a pus pecetea asupra împlinirii oricărui lucru pe care te-ai apucat să-l faci. Tu ai fost întelept după propria ta părere, dar n-ai reusit să dobândesti întelepciune din experienta multor ani. B. a fost îngâmfat. El putea să înainteze sigur, să crească în har, dar înfătisarea exterioară i s-a părut de mai mare importantă decât podoaba lăuntrică si vesmântul unul duh blând si linistit, pe care Dumnezeu le socoteste de mare valoare. Necredinciosi care au fost folositi în slujbă, dar care nu avuseseră lumina adevărului prezent cum ati avut-o voi, au fost cu toate acestea, mult mai credinciosi si constiinciosi decât oricare dintre voi cărora mă adresez. Dacă ati fi adunat harnic împreună cu Hristos, unii dintre acestia ar fi acum împreună cu noi. Dar viata voastră a fost o piatră pe poticnire pentru ei. Dumnezeu priveste asupra acestor necredinciosi cu o mai mare milă si favoare decât asupra celor care cred adevărul, dar care Îl tăgăduiesc prin faptele lor. Acea credintă care este lăsată la o parte când e convenabil si luată si lăsată ca o haină, nu este religia lui Hristos, ci un obiect fals care nu va suporta nici măcar proba acestei lumi. Adevărata religie este totdeauna distinct văzută în cuvintele si purtarea noastră si în fiecare faptă a vietii. La urmasii lui Hristos, religia nu trebuie să fie despărtită de afaceri niciodată. Ele trebuie să meargă mână în mână si poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie strict păzite în toate amănuntele problemelor lumesti. Cunostinta că suntem copii ai lui Dumnezeu ar trebui să dea un înalt nivel de caracter chiar si în sarcinile vietii de fiecare zi care să nu ne facă nepăsători în afaceri, ci înfocati în spirit. O religie ca aceasta suportă cercetarea critică a lumii cu o mare constiinciozitate de integritate. Fiecare lucrător în slujbă trebuie să se considere pe sine ca ispravnic al lui Dumnezeu si trebuie să-si facă lucrarea sa cu exactitate si vigilentă fidelă. Întrebarea continuă să fie: "Este aceasta în de acord cu vointa lui Dumnezeu? Va plăcea aceasta Răscumpărătorului meu?" Religia biblică înaltă ratiunea până ce Hristos este oglindit în toate gândurile. Fiecare actiune, fiecare cuvânt si fiecare moment din viata noastră trebuie să poarte pecetea sfintei noastre credinte. Sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape, si noi n-avem timp să fim lenesi sau să trăim în plăceri, de-a curmezisul scopurilor lui Dumnezeu. Domnul nu vrea să se glumească cu El. Cei care neglijează îndurările si binecuvântările în acest timp al ocaziilor vor aduce întuneric de nepătruns asupra lor însisi si vor fi candidati pentru mânia lui Dumnezeu. Asupra Sodomei si Gomorei s-a abătut blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele si nelegiuirile lor. În zilele noastre sunt dintre cei care au abuzat de îndurările lui Dumnezeu si au dispretuit avertismentele Sale. Va fi mai usor pentru Sodoma si Gomora în ziua judecătii decât pentru cei care poartă numele lui Hristos, dar care Îl necinstesc prin viata lor neconsacrată. Această grupă îsi adună pentru ei o pedeapsă înfricosătoare când în mânia Sa, Dumnezeu îi va cerceta cu judecătile Sale. Păcătosii care n-au avut lumina privilegiilor de care s-au bucurat adventistii de ziua a saptea, în nestiinta lor, vor fi într-o situatie mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredinciosi în timp ce erau în strânsă legătură cu lucrarea Lui si mărturiseau că-L iubesc si Îi servesc. Lacrimile lui Hristos pe munte au venit dintr-o inimă chinuită si frântă din cauza nerăsplătitei Lui iubiri si nerecunostinta poporului Său ales. El a lucrat neobosit spre a-i salva de soarta pe care se părea că ei sunt hotărâti s-o aducă asupra lor, dar ei au refuzat îndurarea Lui si n-au cunoscut vremea cercetării lor. Timpul lor de privilegiu era încheiat, totusi ei au fost atât de orbiti de păcat încât ei nu stiau acest lucru. Isus a privit peste secole până la încheierea timpului, si, incluzând cazurile tuturor celor care au răsplătit iubirea si îndemnurile Lui cu egoism si neglijentă si pe toti cei care Îi vor răsplăti astfel, El le-a adresat acele cuvinte solemne, care declarau că ei n-au cunoscut vremea cercetării lor. Iudeii adunau în jurul lor nori negri de pedeapsă si astăzi, în acelasi fel, atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, din cauza ocaziilor nefolosite, a sfaturilor si iubirii lui Isus luate în batjocură si din cauza dispretuirii si urii fată de slujitorii Lui pentru că vorbesc adevărul. Nu există nici un loc pe fata pământului unde a fost dată o lumină atât de mare ca la... Nici chiar vechiul Ierusalim n-a fost mai mult favorizat cu raze de lumină cerească spre a străluci pe calea pe care să meargă poporul Lui. Totusi ei n-au umblat prin ascultare fidelă în deplina strălucire a luminii, slujind lui Dumnezeu noapte si zi. O letargie bolnăvicioasă si pipernicită este rezultatul neglijentei de a urma lumina descoperită a Duhului Domnului. Energia si iubirea cresc pe măsură ce le exercităm si darurile crestine sunt dezvoltate numai prin cultivarea atentă.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
