Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
ÎNCĂPĂTÂNARE NU INDEPENDENTĂ
Frate G, va fi pentru tine o lucrare grea să cultivi iubire curată, neegoistă si bunăvointă dezinteresată. Tu n-ai multă experientă în cedarea părerilor si ideilor tale si în a renunta uneori la judecata ta spre a fi călăuzit de sfatul altora. Frate si soră G, voi amândoi aveti nevoie de mai putin eu si de mai mult har a lui Dumnezeu. Amândoi trebuie să dobânditi deprinderea de independentă, ca gândurile voastre să poată fi aduse în supunere fată de Duhul lui Hristos. De ceea ce aveti nevoie este harul lui Dumnezeu pentru ca gândurile voastre să poată fi instruite să curgă în directia cea bună si cuvintele pe care le rostiti să poată fi cuvinte bune si ca pasiunile si apetitul vostru să poată fi supuse controlului ratiunii si limba să fie tinută în frâu fată de usurătate, critică răutăcioasă si găsire de greseli. "Dacă nu greseste cineva în vorbire, este un om desăvârsit si poate să-si tină în frâu tot trupul" (Iacov 3,2). Triumful cel mai mare dat nouă de religia lui Hristos este stăpânirea asupra noastră însine. Înclinatiile noastre firesti trebuie stăpânite altfel niciodată nu putem birui cum a biruit Hristos. Sunt unii printre pretinsii urmasii ai lui Hristos care sunt dispeptici* spirituali. Ei sunt cei care s-au făcut singuri invalizi si sălbiciunea lor spirituală este rezultatul direct al propriilor lor cusururi. Ei nu ascultă de legile lui Dumnezeu, nici nu îndeplinesc principiile poruncilor Lui. Sunt indolenti fată de cauza si lucrarea Lui, ei însisi nefăcând nimic; dar când cred că văd ceva cu care pot găsi defecte, atunci sunt activi si zelosi. Un crestin care nu lucrează nu poate fi sănătos. Boala spirituală este rezultatul datoriei neglijate. Pentru ca credinta cuiva să fie puternică, el trebuie să fie mult împreună cu Dumnezeu în rugăciune tainică. Cum poate fi bunăvointa unui om o binecuvântare pentru el dacă nu o exercită niciodată? Cum putem cere ca Dumnezeu să ne ajute la convertirea sufletelor dacă nu facem tot ce stă în puterea noastră să le aducem la cunostinta adevărului? Voi ati adus asupra voastră o slăbiciune care v-a făcut nefolositori pe voi însivă si pentru comunitate, iar remediul este pocăintă, mărturisire si reformă. Aveti nevoie de putere morală si de hrana adevărată a harului lui Dumnezeu. Nimic nu va da tărie si vigoare evlaviei voastre ca lucrarea pentru înaintarea cauzei pe care mărturisiti că o iubiti, în loc să o încătusati. Pentru lenevia spirituală nu există decât un singur leac adevărat si acesta este lucrul - lucrare pentru sufletele care au nevoie de ajutorul vostru. În loc să întăriti sufletele, voi ati descurajat si ati slăbit inimile si mâinile celor care vor să vadă înaintarea cauzei lui Dumnezeu. --------- * Cel care suferă de digestie grea si dureroasă (n. tr.).
Dumnezeu v-a dat aptitudini pe care le puteti folosi cu profit, sau să abuzati de ele spre răul vostru si spre răul altora. Voi nu v-ati dat seama de pretentiile lui Dumnezeu asupra voastră. Trebuie să ne amintim mereu că trăim în această lume spre a forma caractere pentru cea care urmează. Si toate legăturile noastre cu semenii nostri trebuie să fie cu referire la interesele vesnice ale lor si ale noastre. Dar dacă întrevederile noastre cu ei sunt devotate numai plăcerii si spre satisfacerea eului nostru, dacă suntem neseriosi si usuratici, dacă ne dedăm la fapte rele, noi nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, ci lucrăm hotărât împotriva Lui. Viata cea pretioasă dată noi de Dumnezeu nu trebuie să fie modelată de rudele necredincioase în asa fel ca să placă firii pământesti, ci spre a fi folosită în asa fel ca Dumnezeu s-o poată aproba. Dacă fratelui J. i-ar place iubirea fată de Dumnezeu, el ar fi un canal de lumină. El are prea putină putere morală, cu puternice tendinte spre necredintă. El este compătimit de îngerii ceresti pentru că este înconjurat de întuneric. Urechile lui ascultă aproape continuu cuvintele necredintei si întunericului. El are continuu în fata lui îndoieli si întrebări de pus. Limba este o lume de nelegiuiri. "Limba nici un om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte" (Iacov 3,8). Dacă fratele J. s-ar prinde de Dumnezeu mai hotărât si ar simti că trebuie să-si păstreze integritatea lui înaintea lui Dumnezeu, chiar cu pretul vietii lui naturale, el ar primi putere de sus. Dacă el îngăduie să fie afectat de întunericul si necredinta care-l înconjoară, îndoielile, punerea de întrebări si multă discutie, în curând el va fi tot în întuneric, îndoială si necredintă si nu va avea lumină sau putere în adevăr. El nu trebuie să creadă că, făcând compromis cu prietenii lui, care sunt înversunati împotriva credintei noastre, va face să-i fie lui mai usor. Dacă s-ar ridica cu unicul scop de a asculta de Dumnezeu cu orice pret, el ar avea ajutor si putere, Dumnezeu îl iubeste si are milă de fratele J. El cunoaste orice încurcătură, orice descurajare, fiecare vorbire tăioasă. El este obisnuit cu toate acestea. Dacă vrea să se lase de necredintă si să stea nemiscat în Dumnezeu, credinta lui va fi întărită prin exercitiu. "Si cel neprihănit va trăi prin credintă; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseste plăcere în el" (Evrei 10,38). Am văzut pe fratele J. si G. în primejdia specială de a pierde viata vesnică. Ei nu văd că stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu din... Când s-a tinut acolo pentru prima dată adunarea de tabără noi eram pe tărmul acela si sute au fost convinsi de adevăr; dar Dumnezeu cunostea materialul din care era alcătuită acea comunitate. Când veneau suflete la adevăr, nu era nimeni care să le hrănească si să se ocupe de ele spre a le conduce la o viată mai înaltă. Fratele I. avea un spirit invidios, gelos si căutător de greseli. Dacă nu putea să fie primul, nu voia să facă nimic. El se pretuia pe sine cu mult mai mult decât îl pretuia Dumnezeu pe el. Un om cu temperamentul lui n-avea să fie, timp îndelungat, de acord cu nimeni, pentru că este firea lui să discute în contradictoriu si să se arate în opozitie cu tot ce nu se potrivea cu ideile lui. Domnul l-a lăsat să urmeze propria lui cale si să manifeste spiritul din care era alcătuit. El a adus în comunitate si a căutat să pună în practică exact acelasi spirit pe care-l practica în familia lui. Vorbele lui amare si tăioase împotriva servilor lui Dumnezeu sunt scrise în carte. El se va întâlni din nou cu ele. El a plecat de la noi pentru că nu era de-al nostru si în nici un caz comunitatea să nu-l încurajeze să se unească cu ea din nou; pentru că, cu spiritul pe care-l are acum, el s-ar certa chiar si cu îngerii lui Dumnezeu. El ar vrea să conducă si să dicteze lucrarea îngerilor. Nici un astfel de spirit nu poate intra în cer. I. si J. către care Dumnezeu se încruntă, au îndrăznit să se împotrivească servilor lui Dumnezeu, să-i calomnieze si să le atribuie motive rele. Ei au încercat să nimicească încrederea fratilor în acesti lucrători precum si în Mărturii. Dar, dacă lucrarea este de la Dumnezeu ei nu o pot nimici. Eforturile lor vor fi zadarnice. Frate G, tu ai fost într-un asa întuneric încât ai crezut că oamenii acestia aveau dreptate. Tu ai repetat cuvintele lor si ai vorbit despre "puterea unui om". Ah, ce putin stiai tu despre ce vorbesti! Unii erau gata să spună orice, să prezinte orice învinuire împotriva servilor lui Dumnezeu, să fie invidiosi si defăimători. Si, dacă pot găsi vreun caz, unde în zelul lor pentru cauza lui Dumnezeu, ei cred că slujitorii au vorbit hotărât si poate sever, sunt dispusi să facă ce pot mai mult din cuvintele lor si s-au simtit liberi să nutrească spiritul cel mai amar si răutăcios si să învinuiască pe servii Domnului de motive rele. Să fie întrebati acesti defăimători ce ar fi făcut ei în împrejurări asemănătoare, purtând poveri asemănătoare. Ei să privească, să cerceteze si să condamne propria lor umblare rea si arogantă si propria lor nerăbdare si irascibilitate si ei însisi neavând nici un păcat, să arunce cei dintâi piatra criticii asupra fratilor care încearcă să-i pună în rânduială. Un Dumnezeu sfânt nu va scoate suflete la adevăr ca să ajungă sub o astfel de influentă ca cea care există în comunitate. Tatăl nostru cel ceresc este prea întelept să aducă la adevăr suflete spre a fi modelate de influenta acestor oameni care sunt neconsacrati în inimă si viată. Acesti bărbati nu sunt în armonie cu adevărul. Ei nu sunt uniti cu organizatia, ei îndreaptă comunitatea în altă directie. Ei lucrează împotriva scopurilor celor pe care îi foloseste Dumnezeu să aducă suflete la adevăr. Cine îi va hrăni pe cei care s-au hotărât să asculte de toate poruncile lui Dumnezeu? Cine va fi tată si mamă care să îngrijească de cei care au nevoie de ajutor si putere? Stiu fratii acestia ce fac? Ei stau direct în calea păcătosilor. Ei blochează calea lor prin umblarea lor cea rea. Sângele sufletelor se va afla pe îmbrăcămintea lor dacă nu se pocăiesc si nu-si schimbă complet umblarea lor. Cred acesti împotrivitori că ei sunt corecti si că corpul păzitorilor Sabatului este înselat? "Asa că după roadele lor îti veti cunoaste" (Mat. 7,20). Cine face bine în lucrarea de a duce adevărul înaintea altora? Cred acesti oameni că corpul bisericii va veni la ei si va renunta la experienta si vederile lor spre a urma judecata acestor neconsacrati? Sau vor ajunge ei în armonie cu corpul? Fratele G. se laudă cu independenta lui de spirit si judecată, în timp ce el blochează calea celor păcătosi prin viata lui neconsacrată si opozitia lui fată de lucrare, luptându-se orbeste împotriva lui Hristos în persoana slujitorilor Lui; dar este înselat în ce priveste calitatea adevăratei independente. Independenta nu este încăpătânare, cu toate că adesea încăpătânarea este confundată cu independenta. Când fratele G. si-a format o părere si a exprimat-o în familia sa sau în comunitate cu o încredere considerabilă si cu oarecare publicitate, atunci el este înclinat să facă să apară că el are dreptate prin folosirea oricărui argument pe care-l poate produce. El este în primejdie în mare primejdie de a-si închide ochii si a-si călca constiinta prin îndârjirea lui, pentru că ispitirea vrăjmasului este puternică asupra lui. Mândria părerii lui este greu de supus, chiar în fata luminii si a dovezii îndestulătoare spre a-l convinge, dacă ar vrea să fie convins. El crede că, dacă admite că a gresit, aceasta ar fi o pată pe judecata si discernământul lui. Frate G, tu esti în mare primejdie să-ti pierzi sufletul. Tu doresti să ai superioritate. Tu suferi profund uneori dacă crezi că esti desconsiderat. Nu esti un om fericit. Tu nu vei fi fericit dacă părăsesti poporul lui Dumnezeu, jignind prin cuvinte grele si fapte asa cum au făcut multi dintre urmasii lui Hristos, pentru că adevărul spus a fost prea riguros. Tu nu vei fi un om fericit pentru că vei lua eul tău cu tine. Vrăjmasul tău este temperamentul t u, si ori unde te vei duce vei lua cu tine nefericirea si povara ta. Este o cinste a mărturisi o greseală de îndată ce este observată. Sunt multe probleme în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu la care tu găsesti defecte, pentru că pentru tine este natural să faci astfel. Si deoarece ai întors spatele luminii pe care ti-a descoperit-o Dumnezeu cu privire la tine însuti, aproape că ti-ai pierdut discernământul si esti gata, mai mult ca oricând, să găsesti cusur la orice. Tu îti prezinti opinia cu o încredere dictatorială si tratezi întrebările îndoielnice ale altora în legătură cu părerea ta ca un abuz personal. Este adevărat că independenta curată niciodată nu consideră ca nedemn a căuta sfatul celor cu experientă si întelepciune si ea tratează cu respect sfatul altora.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
