Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
IEREMIA MUSTRĂ PE ISRAEL
Domnul a dat lui Ieremia o solie de mustrare s-o prezinte poporului lui, învinuindu-l de continua lepădare a sfatului lui Dumnezeu: "Eu v-am vorbit de dimineată si am spus; dar voi nu ati ascultata de Mine. V-am trimis pe toti slujitorii Mei, i-am trimis într-una la voi, să vă spună: 'Întoarceti-vă fiecare din calea voastră cea rea, îndreptati-vă faptele, nu mergeti după alti dumnezei, ca să le slujiti, si veti rămânea în tara pe care v-am dat-o vouă si părintilor vostri'" (Ier. 35,15). Dumnezeu a insistat pe lângă ei să nu provoace mânia Lui cu lucrarea mâinilor si inimilor lor, "dar ei n-au ascultat" (Ier. 7,24). Atunci Ieremia a prezis captivitatea iudeilor ca pedeapsă a lor pentru că n-au luat aminte la Cuvântul Domnului. Haldeii aveau să fie folositi ca unelte prin care Dumnezeu avea să pedepsească aspru pe poporul Său neascultător. Pedeapsa lor avea să fie proportională cu priceperea lor, si cu avertizările pe care le-au dispretuit. Dumnezeu a amânat îndelung judecătile Sale pentru că nu era dispus să umilească pe poporul Său ales, dar acum neplăcerea Lui se va abate asupra lor ca un ultim efort de a-i opri pe calea lor cea rea. În timpul de fată El n-a făcut un plan nou spre a păstra curătia poporului Său. Ca si în vechime, El stăruie fierbinte pe lângă cei gresiti care mărturisesc Numele Lui, să se pocăiască si să se întoarcă de la căile lor rele. Acum, ca si atunci, prin gura slujitorilor Lui alesi, El prezice pericolele din fata lor. El sună semnalul de avertizare si mustră păcatul cu tot atâta credinciosie ca si în zilele lui Ieremia. Dar Israelul zilelor noastre are aceleasi ispite de a dispretui mustrarea si de a urî sfatul ca si vechiul Israel. Ei prea adesea întorc o ureche surdă cuvintelor pe care le-a dat Dumnezeu servilor Lui spre folosul celor care mărturisesc adevărul. Desi Domnul, în îndurarea Sa, retine pentru un timp pedeapsa pentru păcatul lor, ca si în zilele lui Ieremia, El nu-Si va retrage mereu mâna, ci va pedepsi nelegiuirea cu judecată dreaptă. Domnul a poruncit lui Ieremia să stea în curtea casei Domnului si să vorbească tuturor oamenilor lui Iuda, care veneau acolo să se închine, acele cuvinte pe care avea să i le dea El să le spună, nescăzând nici un cuvânt, ca ei să poată asculta si să se întoarcă de la căile lor rele. Atunci lui Dumnezeu Îi va părea rău de pedeapsa pe care Si-a propus să le-o aplice din cauza nelegiuirii lor. Aici este foarte evident arătată neplăcerea Domnului de a pedepsi pe poporul Său care păcătuieste. El amână judecătile Sale; El insistă pe lângă ei să se întoarcă la credinta lor. El i-a scos din robie ca ei să-I poată servi cu credinciosie singurului Dumnezeu viu si adevărat, dar ei s-au abătut la idolatrie, au dispretuit avertizările date lor prin profetii Lui. Totusi El amână pedeapsa Sa spre a le mai da încă o ocazie să se pocăiască si să abată răsplata pentru păcatul lor. Prin profetul ales de El, le trimite acum o avertizare clară pozitivă si pune în fata lor singura cale prin care să fie feriti de pedeapsa pe care o merită. Aceasta este pocăintă deplină de păcatul lor si o întoarcere de la căile lor cele rele. Domnul a poruncit lui Ieremia să spună poporului: "Asa vorbeste Domnul: 'Dacă nu mă ascultati când vă poruncesc să urmati Legea Mea pe care v-am trimis-o înainte; dacă nu ascultati cuvintele robilor Mei prooroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dimineată si pe care nu i-ati ascultat, atunci voi face casei acesteia ca lui Silo, si voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului'" (Ier. 26,4-6). Ei au înteles această referire la Silo si timpul când filistenii au învins pe Israel si au luat chivotul lui Dumnezeu. Păcatul lui Eli a întrecut ceva peste nelegiuirea fiilor lui, care ocupau slujbe sfinte. Neglijenta tatălui de a mustra si a înfrâna pe fiii lui a adus asupra lui Israel un dezastru îngrozitor. Fii lui Eli au fost ucisi, Eli însusi si-a pierdut viata, chivotul lui Dumnezeu a fost luat de la Israel si treizeci de mii de oameni au fost ucisi. Toate acestea au fost pentru că păcatul a fost privit usor si îngăduit să rămână între ei. Ce lectie este aceasta pentru bărbatii care detin pozitii de răspundere în biserica lui Dumnezeu! Aceasta îi imploră fierbinte să înlăture cu credinciosie relele care dezonorează cauza adevărului. Pe timpul lui Samuel, Israel credea că prezenta chivotului care continea poruncile lui Dumnezeu avea să le dea biruintă asupra filistenilor, fie că se pocăiau sau de lucrările lor păcătoase. Tot asa si pe timpul lui Ieremia, iudeii credeau că stricta păzire a slujbelor de la templu, hotărâte pe cale divină, îi va apăra de pedeapsa cuvenită pentru calea lor cea rea. Acelasi pericol există si astăzi în mijlocul poporului care mărturiseste a fi depozitarii Legii lui Dumnezeu. Ei sunt înclinati să creadă că tinând seamă de felul în care păzesc poruncile îi va apăra de puterea judecătii divine. Ei refuză să fie mustrati pentru cele rele, si învinuiesc pe servii lui Dumnezeu că sunt prea zelosi să îndepărteze păcatul din tabără. Dumnezeu care urăste păcatul cheamă pe cei care mărturisesc a păzi Legea Sa s se despartă de orice nelegiuire. Neglijenta de a se pocăi si asculta de Cuvântul Lui, va avea urmări asupra poporului lui Dumnezeu de astăzi cum a avut acelasi păcat asupra vechiului Israel. Există o limită peste care El nu va mai amâna judecătile Sale. Pustiirea Ierusalimului stă ca o avertizare solemnă în fata ochilor Israelului modern, că mustrările date prin uneltele Sale alese nu pot fi dispretuite fără pedepsire. Când preotii si poporul a auzit solia pe care Ieremia le-a prezentat-o lor în Numele Domnului, ei s-au mâniat tare si au declarat că el trebuie să moară. În acuzatiile lor ei au fost violenti fată de el, strigând: "Pentru ce proorocesti în Numele Domnului si zici: 'Casa aceasta va ajunge ca Silo, si cetatea aceasta va fi pustiită si lipsită de locuitori?' Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului" (Ier. 26,9). În felul acesta solia lui Dumnezeu a fost dispretuită si servul căruia El i-a încredintat-o amenintat cu moartea. Preotii, proorocii necredinciosi si tot poporul s-au întors cu mânie asupra lui care nu voia să le vorbească lucruri plăcute si profetie înselătoare. Slujitorii nesovăielnici ai lui Dumnezeu de obicei au suferit persecutia cea mai amară din partea învătătorilor falsi ai religiei. Dar profetii adevărati vor prefera întotdeauna reprosul, si chiar moartea, mai degrabă decât să fie necredinciosi fată de Dumnezeu. Ochiul Celui Nemărginit este asupra uneltelor reprosului divin si ei poartă o răspundere grea. Dar Dumnezeu consideră răul făcut lor prin declaratie falsă, minciună sau abuz ca si când ar fi făcute fată de El Însusi, si vor fi pedepsite în consecintă. Printii lui Iuda au auzit cele cu privire la cuvintele lui Ieremia si au venit din casa regelui si s-au asezat la intrarea Casei Domnului. "Atunci preotii si proorocii au vorbit astfel căpeteniilor si întregului popor: 'Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit împotriva cetătii acesteia, cum ati auzit voi însivă cu urechile voastre'" (Ier. 26,11). Dar Ieremia a stat curajos înaintea căpeteniilor si a poporului, spunând: "Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva Casei acesteia, si împotriva cetătii acesteia toate lucrurile pe care le-ati auzit voi. Acum îndreptati-vă căile si faptele, ascultati glasul Domnului Dumnezeului vostru, si Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră. Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre, faceti-mi ce vi se va părea că este bine si drept! Numai să stiti că, dacă mă veti omorî, vă veti face vinovati de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta si locuitorii ei; căi Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte" (Ier. 26,12-15). Dacă Ieremia ar fi fost intimidat de amenintările acestei înalte autorităti si de strigătele puternice ale gloatei, solia lui ar fi fost fără efect si el si-ar fi pierdut viata. Dar curajul cu care s-a descărcat de penibila însărcinare a atras respectul poporului si a întors pe căpeteniile lui Israel în favoarea lui. Astfel Dumnezeu a ridicat apărători pentru servul Său. Ei au discutat cu preotii si proorocii falsi, arătându-le cât de neîntelept ar fi măsurile extreme pe care le sustineau ei. Influenta acestor persoane puternice au produs o reactie în mintea poporului. Apoi bătrânii s-au unit în a protesta împotriva hotărârii preotilor cu privire la soarta lui Ieremia. Ei au citat cazul lui Mica, cel care a proorocit judecăti asupra Ierusalimului, spunând: "Sionul va fi arat ca un ogor. Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, si muntele casei Domnului o înăltime acoperită cu păduri" (Ier. 26,18). Ei le-au pus întrebarea: "L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, si tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Si noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire asa de mare?" (vers. 19). Astfel prin pledoaria lui Ahicam si a altora, viata profetului Ieremia a fost crutată, cu toate că multi dintre preoti si proorocii falsi ar fi fost multumiti să fie condamnat la moarte, pentru că nu puteau să suporte adevărurile pe care le-a rostit el care arătau păcătosenia lor. Dar Israel a rămas nepocăit si Domnul a văzut că ei trebuia să fie pedepsiti pentru păcatul lor. El a instruit pe Ieremia să facă niste juguri si legături si să si-le pună la gât si să le trimită împăratului Edomului, Moabului si amonitilor, si împăratilor Tirului si Sidonului, însărcinând pe trimisi să le spună că Dumnezeu a dat toate aceste tări lui Nebucadnetar, regele Babilonului, si că toate natiunile acestea să-i slujească lui si urmasilor lui pentru un timp anumit, până când îi va elibera Dumnezeu. Ei trebuia să declare că, dacă natiunile acestea refuză să servească împăratului Babilonului vor fi pedepsite cu foamete, cu sabie si cu ciumă până vor pieri. "De aceea" a zis Domnul, "să nu ascultati pe proorocii vostri pe ghicitori vostri, pe visătorii vostri, pe cititorii în stele, si pe vrăjitorii vostri, care vă zic: 'Nu veti fi supusi împăratului Babilonului!' Căci ei vă proorocesc minciuni, ca s fiti despărtiti de tara voastră, ca să vă izgonesc si să pieriti. Dar pe poporul care îsi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, si care-i va fi supus, îl voi lăsa în tara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze si să locuiască în ea" (Ier. 27,9-11). Ieremia a declarat că trebuia să poarte jugul robiei timp de saptezeci de ani; si că robii care erau deja în mâinile împăratului Babilonului si vasele Casei Domnului care au fost luate, aveau să rămână de asemenea în Babilon până la trecerea acelui timp. Dar la sfârsitul celor saptezeci de ani Dumnezeu îi va elibera din robia lor, va pedepsi pe asupritorii lor si va subjuga pe împăratul cel mândru al Babilonului. Trimisi din diferitele natiuni numite au venit la împăratul lui Iuda să se consulte cu el în chestiunea de a se angaja în luptă cu împăratul Babilonului. Dar profetul lui Dumnezeu, purtând simbolurile subjugării, a rostit solia Domnului către aceste natiuni, poruncindu-le să le ducă diferitilor lor împărati. Aceasta a fost cea mai usoară pedeapsă pe care un Dumnezeu îndurător a putut s-o aplice unui popor atât de răzvrătit, dar dacă ei se vor împotrivi acestui decret de robie, ei aveau să simtă rigoarea deplină a pedepsei Lui. Ei au fost fidel avertizati să nu asculte la învătătorii lor cei falsi, care le-au profetizat minciuni. Uimirea consiliului natiunilor aflat în sedintă n-a cunoscut margini când Ieremia, purtând jugul robiei pe gâtul lui, le-a făcut cunoscut voia lui Dumnezeu. Dar Hanania, unul dintre profetii cei falsi, împotriva căruia Dumnezeu a avertizat pe poporul Său prin Ieremia, si-a ridicat glasul în opozitie fată de profetia rostită. Dorind să câstige favoarea împăratului si a curtii sale, el a afirmat că Dumnezeu i-a dat cuvinte de încurajare pentru iudei. El a spus: "Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a luat Nebucadnetar, împăratul Babilonului din locul acesta si le-a dus la Babilon. Si voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioachim, împăratul lui Iuda, si pe toti prinsii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului" (Ier. 28,3.4). Ieremia, în prezenta tuturor preotilor si a întregului popor, a spus că aceasta era cea mai arzătoare dorintă a inimii lui ca Dumnezeu să favorizeze astfel pe poporul său încât vasele casei Domnului să poată fi restituite si robii adusi înapoi din Babilon; dar aceasta se putea face numai cu conditia ca poporul să fie pocăit si să se întoarcă de la calea lor cea rea la ascultare de Legea lui Dumnezeu. Ieremia îsi iubea tara si dorea cu înfocare ca pustiirea prezisă să poată fi abătută prin umilinta poporului, dar el stia că dorinta era zadarnică. El spera că pedeapsa lui Israel avea să fie cât se poate de usoară, de aceea i-a rugat stăruitor să se supună împăratului Babilonului pentru timpul specificat de Domnul. El i-a rugat să asculte de cuvintele rostite de el. A citit profetiile lui Osea, Habacuc si Tefania, si altii ale căror solii de mustrare si avertizare erau ca cele ale lui. El s-a referit la evenimente care s-au întâmplat în istoria lor ca împlinire a profetiilor de pedepsire pentru păcate nepocăite. Uneori, ca si în acest caz, s-au ridicat oameni împotriva soliei lui Dumnezeu si au prezis pace si prosperitate spre a linisti temerile poporului si spre a câstiga favoarea celor din locuri înalte. Dar în fiecare caz din trecut judecata lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui Israel asa cum a fost arătat de profetii cei adevărati. El a spus: "Dar, dacă un prooroc prooroceste pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceste, se va cunoaste că este cu adevărat trimis de Domnul" (Ier. 28,9). Dacă Israel alege să risce, evenimentele viitoare aveau să hotărască în mod efectiv care era profetul cel fals. Dar Hanania s-a înfuriat a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia si l-a sfărâmat. "Si Hanania a zis în fata întregului popor: 'Asa vorbeste Domnul: Asa voi sfărâma peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnetar, împăratul Babilonului! Proorocul Ieremia a plecat" (Ier. 28,11). El si-a făcut lucrarea; a avertizat pe popor despre primejdia lor; a arătat singura cale pe care puteau să redobândească favoarea lui Dumnezeu. Dar cu toate că singura lui vină era că el a prezentat fidel solia lui Dumnezeu unui popor necredincios, ei si-au bătut joc de cuvintele lui, si bărbatii din pozitie de răspundere l-au acuzat si au încercat să ridice poporul să-l condamne la moarte. Dar lui Ieremia i-a fost dată o altă solie: "Du-te si spune lui Hanania; 'Asa vorbeste Domnul: Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier! căci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel; 'Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadnetar, împăratul Babilonului, si-i vor sluji si-i dau chiar si fiarelor câmpului!' Si proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania; 'Ascultă Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o încredere mincinoasă. de aceea, asa vorbeste Domnul: 'Iată, te izgonesc de pe pământ, si vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului. Si proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a saptea" (Ier. 28,13-17). Acest profet fals a întărit necredinta poporului în Ieremia si solia lui. El s-a declarat pe nedrept a fi trimisul Domnului si a suferit moartea ca urmare a păcatului lui înfricosător. În luna a cincea Ieremia a profetizat moartea lui Hanania si în luna a saptea moartea lui a dovedit ca adevărate cuvintele profetului. Dumnezeu a spus că poporul Său avea să fie salvat că jugul pe care-l va pune asupra lor va fi usor dacă ei se supun planului Său fără să se plângă. Robia era reprezentată printr-un jug de lemn, care era usor de purtat; dar împotrivirea avea să fie întâmpinată cu o severitate corespunzătoare, reprezentată prin jugul de fier. Dumnezeu a intentionat să tină în frâu pe împăratul Babilonului, ca să nu aibă loc pierderi de vieti si asuprire dureroasă; dar prin dispretuirea avertizării si a poruncilor Lui, ei au adus asupra lor severitatea totală a robiei. A fost cu mult mai agreabil pentru popor să primească solia falsului profet, care a profetizat prosperitate; de aceea a fost ea primită. Aducerea păcatelor tot mereu în fata ochilor lor le rănea mândria; ei ar fi dorit mai degrabă să fie trecute cu vederea. Ei erau într-un astfel de întuneric moral încât nu-si dădeau seama de enormitatea vinovătiei lor, nici de aprecierea soliilor de mustrare si avertizare date lor de Dumnezeu. Dacă ar fi avut un simtământ corect al neascultării lor, ei ar fi recunoscut justetea căii Domnului si autoritatea profetului său. Dumnezeu a insistat pe lângă ei să se pocăiască, ca El să-i poată cruta de umilire si ca poporul numit cu Numele Lui să nu devină tributari ai unei natii păgâne; dar ei si-au bătut joc de sfatul Lui si au mers după profetii falsi. Domnul a poruncit apoi lui Ieremia să scrie scrisori către căpetenii, bătrâni, preoti, profeti si către tot poporul care fusese luat în Babilon ca robi, să nu se lase înselati să creadă în apropiata lor eliberare, ci să se supună pasnic celor care i-au luat prizonieri, să continue ocupatiilor lor, să-si clădească case pasnice în mijlocul cuceritorilor lor. Domnul le-a poruncit să nu îngăduie ca profetii sau ghicitorii lor să-i însele cu asteptări false; dar El i-a asigurat prin cuvintele lui Ieremia, că după saptezeci de ani de robie ei vor fi eliberati si se vor întoarce la Ierusalim. El le va asculta rugăciunile si le va acorda favoarea Sa când se vor întoarce la El din toată inima. "Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, si voi aduce înapoi pe prinsii vostri de război; vă voi strânge din toate neamurile si din toate popoarele în care v-am izgonit, zice Domnul, si vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie" (Ier. 29,14). Cu ce afectuoasă compasiune a informat Dumnezeu pe robii poporului Său cu privire la planurile Lui pentru Israel. El stia ce suferintă si dezastru aveau să experimenteze ei dacă erau condusi să creadă că vor fi grabnic eliberati din robie si adusi înapoi la Ierusalim după prezicerea profetilor falsi. El stia că credinta aceasta avea să facă foarte grea situatia lor. Orice demonstratie de răzvrătire din partea lor ar fi trezit vigilenta si asprimea împăratului si, drept urmare, libertatea lor ar fi restrânsă. El dorea ca ei să se supună linistiti fată de soarta lor si să facă astfel ca robia lor să fie cât mai plăcută cu putintă. Mai erau încă alti doi profeti falsi, Ahab si Zedechia, care au profetizat minciuni în Numele Domnului. Bărbatii acestia mărturiseau a fi învătători sfinti; dar viata lor era stricată si ei erau robi ai plăcerilor păcatului. Profetul lui Dumnezeu a condamnat calea cea rea a acestor oameni si i-a avertizat de primejdia lor; dar în loc să se pocăiască si să se reformeze ei s-au mâniat pe profetul care a mustrat păcatele lor si au căutat să zădărnicească lucrarea lui, provocând poporul să nu creadă în cuvintele lui si actionând contrar sfatului lui Dumnezeu în chestiunea supunerii lor fată de împăratul Babilonului. Domnul a mărturisit prin Ieremia, că acesti falsi profeti vor fi predati în mâinile împăratului Babilonului si ucisi înaintea ochilor lui si la timpul potrivit această prezicere a fost împlinită. S-au ridicat profeti falsi să semene confuzie în popor întorcându-i de pe calea ascultării de poruncile divine, date prin Ieremia, dar judecătile lui Dumnezeu au fost pronuntate împotriva lor ca urmare a păcatului lor cel grav de răscoală împotriva Lui. Tocmai astfel de oameni se ridică în aceste zile si dau nastere la confuzie si răzvrătire în poporul care mărturiseste că ascultă de Legea lui Dumnezeu. Dar tot atât de sigur cum judecata divină s-a abătut asupra profetilor falsi, în acelasi fel îsi vor primi si acesti lucrători răi deplina măsură a pedepsei lor; pentru că Domnul nu S-a schimbat. Cei care profetizează minciuni încurajează pe oameni să privească păcatul ca pe o problemă măruntă. Când se dau pe fată rezultatele teribile ale păcatelor lor, ei caută, dacă este posibil, să facă răspunzători de deficultătile lor pe cel care i-a avertizat în mod fidel, întocmai cum au învinuit si iudeii pe Ieremia pentru soarta lor cea rea. Cei care urmăresc o cale de răzvrătire împotriva Domnului pot găsi totdeauna profeti falsi care vor judeca faptele lor si îi vor lăuda spre pierzarea lor. Cuvintele mincinoase fac adesea multi prieteni, ca în cazul lui Ahab si Zedechia. Acesti profeti falsi, în pretinsul lor zel pentru Dumnezeu, au găsit mai multi credinciosi si urmasi decât profetul cel adevărat care a rostit solia cea simplă a Domnului.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
