Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 27 (1876)
CRITICÂND PE PURTĂTORII DE POVERI
Biserica suferă din lipsă de lucrători crestini neegoisti. Dacă toti care sunt, în general, neînstare să reziste ispitei si sunt prea slabi să stea singuri, ar rămâne departe de...., ar fi o atmosferă spirituală mult mai curată în acea biserică. Cei care se hrănesc cu pleava slăbiciunilor si deficientelor altora si care îsi adună miasma nesănătoasă a neglijentelor si a cusururilor semenilor lor, făcându-se gunoierii comunitătii, nu sunt de nici un folos pentru societatea din care ei formează o parte, ci sunt o adevărată povară pentru comunitate, asupra căreia ei se impun. Comunitatea are nevoie nu de poveri, ci de lucrători seriosi; nu de găsitori de greseli, ci de constructori în Sion. Este nevoie într-adevăr de misionari la centrul marei lucrări - bărbati care vor păzi fortăreata, care vor fi credinciosi să apere onoarea celor pe care i-a pus Dumnezeu în fruntea lucrării Sale si care vor face tot ce le stă în putină să sustină cauza cu toate departamentele ei, chiar cu sacrificarea intereselor lor si a vietii, dacă este necesar. Dar mi-a fost arătat că sunt numai putini în care adevărul a pătruns până în sufletul lor, care pot suporta proba cercetătoare a lui Dumnezeu. Sunt multi care se tin de adevăr, dar adevărul nu se tine de ei spre a schimba inimile lor si a-i curăti, precum si multi dintre membrii cei vechi care au de dat o socoteală înfricosătoare lui Dumnezeu pentru că au fost piedică pentru lucrare prin viata lor egoistă si neconsacrată. Religia nu are nici o virtute salvatoare în cazul în care caracterele celor care o mărturisesc nu corespund cu mărturisirea lor. Dumnezeu a dat îndurător mare lumină poporului Său din .... dar Satana are de adus la îndeplinire lucrarea lui si el aduce puterea lui să apese cât mai puternică asupra marelui centru al lucrării. El pune mâna pe bărbati si femei care sunt egoisti si neconsacrati si face din ei santinele să supravegheze slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu, să pună la îndoială cuvintele lor, actiunile lor, motivele lor si să găsească cusur si murmurare fată de mustrările si avertismentele lor. Prin ei, el dă nastere la bănuială si invidie si caută să slăbească curajul celor credinciosi, să multumească pe cei nesfintiti si să nimicească lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu. Satana a avut o mare putere asupra mintii părintilor prin copiii lor nedisciplinati. Păcatul neglijentei părintesti stă pecetluit împotriva multor părinti, păzitori ai Sabatului. Spiritul clevetirii si al fleacurilor este unul dintre agentii speciali ai lui Satana spre a semăna discordie si ceartă, a despărti prieteni si spre a submina multora în veracitatea pozitiilor noastre. Fratii si surorile prea sunt gata să discute despre defectele si păcatele care cred că există la altii si mai ales la cei care au adus în mod hotărât solii de mustrare si avertizare date lor de Dumnezeu. Copiii acestor plângăreti ascultă cu urechile larg deschise si primesc otrava nemultumirii. În felul acesta, părintii închid orbeste căile prin care s-ar putea ajunge la inima copiilor. Cât de multe familii îsi condimentează mesele lor zilnic cu îndoială si semne de întrebare. El disecă bine caracterele prietenilor lor si le servesc cu pe un desert delicios. E grozavă bucătica de bârfeală care este trecută în jurul mesei spre a fi comentată, nu numai de adulti, ci de copii. Prin aceasta Dumnezeu este dezonorat. Isus a zis: "Ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati făcut" (Mat. 25,40). De aceea Hristos este dispretuit si insultat de către cei care bârfesc pe slujitorii Lui. Numele servilor alesi ai lui Dumnezeu au fost tratate cu lipsă de respect si în unele cazuri cu dispret absolut de către unele persoane a căror datorie este să-i sustină. Copiii n-au lipsit spre a auzi observatiile lipsite de respect ale părintilor cu referire la solemnele mustrări si avertizări ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înteles glumele dispretuitoare si vorbirile depreciatoare care au ajuns din când în când la urechile lor si tendinta este să aducă în mintea lor interesele sacre si vesnice la un nivel împreună cu obisnuitele afaceri ale lumii. Ce lucrare fac acesti părinti care fac necredinciosi pe copiii lor chiar din copilăria lor! Acesta este felul în care sunt învătati copiii să fie necuviinciosi si răzvrătiti împotriva mustrării de către Cer a păcatului. Decăderea spirituală poate reusi numai unde există astfel de rele. Tocmai acesti tati si mame, orbiti de vrăjmas, se miră de ce sunt copiii lor atât de înclinati spre necredintă si spre îndoială fată de adevărul Bibliei. Ei se miră de ce este atât de greu să se ajungă la ei prin morală si influente religioase. Dacă ei ar avea vedere spirituală, ei ar descoperi de îndată că această deplorabilă stare de lucruri este rezultatul influentei din propriul lor cămin, odrasla invidiei si a neîncrederii lor. În felul acesta, sunt educati multi necredinciosi în cercul familial al pretinsilor crestini. Sunt multi care găsesc o bucurie deosebită în a discuta si a stărui asupra defectelor, fie reale sau închipuite ale celor care poartă grele răspunderi în legătură cu institutiile cauzei lui Dumnezeu. Ei trec cu vederea binele care a fost adus la îndeplinire, foloasele care au rezultat din muncă grea si neclintită devotiune pentru cauză si îsi fixează atentia asupra unei greseli aparente, asupra unei chestiuni care, după ce a fost făcută si consecintele au urmat ei, ei îsi închipuie că putea fi făcută într-un fel mai bine si cu rezultate mai satisfăcătoare; când adevărul este că, dacă ar fi fost lăsati să facă ei lucrarea, ei fie că ar fi refuzat să actioneze deloc sub descurajările prezente ale cazului, fie că ar fi condus mai nesocotit decât cei care au făcut lucrarea, care au urmat expunerea providentei lui Dumnezeu. Dar acesti vorbitori turbulenti vor să se agate de cele mai neplăcute fete ale lucrării, întocmai cum se agată lichenii de asperitătile stâncii. Persoanele acestea sunt pipernicite spiritual prin continua stăruire asupra lipsurilor si greselilor altora. Ei sunt incapabili moraliceste să discearnă actiunile bune si nobile, străduintele altruiste, eroism adevărat si sacrificiu de sine. Ei nu devin mai nobili si mai distinsi în viata si sperantele lor, mai generosi si mai largi în ideile si planurilor lor. Ei nu cultivă caritatea care trebuie să caracterizeze viata crestinului. Ei degenerează în fiecare zi si devin tot mai strâmti în prejudecătile si vederile lor. Elementul lor este micimea si atmosfera care-i înconjoară este otrăvitoare pentru pace si fericire. Păcatul cel mare al... este neglijenta de a se împărtăsi de lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin servii Săi. Hristos a spus apostolilor Săi: "Cine primeste pe acel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeste; si cine Mă primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 13,20). Aici este arătat lămurit că cel care dispretuieste soliile slujitorilor lui Dumnezeu, dispretuieste nu numai pe Fiul, ci si pe Tatăl. El spune iarăsi: "Dar în oricare cetate veti intra si nu vă vor primi, să vă duceti pe ulitele ei si să ziceti; 'Scuturăm împotriva voastră, chiar si praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totusi să stiti că Împărătia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi'. Eu vă spună că, în ziua judecătii va fi mai usor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai de tine, Horazine! Vai de tine Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir si Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac si cenusă. De aceea, în ziua judecătii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon decât pentru voi. Si tu, Capernaume, vei fi înăltat oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinta mortilor. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cine vă nesocoteste pe voi, pe Mine Mă nesocoteste" (Luca 10,10-16). Cât de îngrozitor de solemne sunt aceste cuvinte! Cât de important este să nu fim găsiti că respingem avertizările si îndemnurile prezentate de Dumnezeu prin uneltele Sale umile; pentru că dispretuind lumina adusă prin solii Săi, dispretuim pe Mântuitorul lumii, Împăratul slavei. Multi iau parte la acest risc teribil si atrag astfel asupra lor condamnarea lui Dumnezeu. Cu Cel Atotputernic nu se va glumi, nici nu va îngădui ca glasul Lui să fie nesocotit (with impunity?)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
