Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
SATISFACEREA APETITULUI
Iubiti frati si surori: Mi-au fost arătate unele lucruri în legătură cu comunitatea din . Mi-au fost prezentate cazuri individuale care în multe privinte reprezintă cazurile multora altora. Printre ele era cel al sorei A si al sotului ei. Domnul l-a convins pe el de adevăr. El a fost încântat de armonia si spiritul adevărului, si a fost fericit mărturisindu-l. Dar Satana a venit la el cu ispita privind apetitul. Fratele A si-a satisfăcut timp îndelungat apetitul lui cu excitante care au avut influenta de a-i întuneca mintea, de a-i slăbi intelectul si de a-i scădea puterile morale. Ratiunea si judecata au fost duse în robia apetitului stricat si nenatural, si dreptul lui de întâi născut si natura umană dăruită de Dumnezeu au fost sacrificate obiceiurilor de necumpătare. Dacă fratele A ar fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul si călăuza lui, dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu si s-ar fi rugat pentru har ca să biruiască, el ar fi avut putere ca în Numele lui Isus să împiedice pe ispititor. Dar fratele A niciodată n-a simtit înaltele pretentii pe care le are Dumnezeu asupra lui. Facultătile lui morale au fost slăbite de obiceiurile lui în mâncare si băutură si prin risipă nesocotită. Când a îmbrătisat adevărul, al avea de format un caracter pentru cer. Dumnezeu avea să-l încerce si să-l pună la probă. El are de făcut o lucrare pentru sine pe care n-ar putea să o facă nimeni pentru el. Prin felul lui de viată el a pierdut multi ani din pretiosul timp de ucenicie, când ar fi putut câstiga o experientă în probleme religioase, o cunoastere a vietii lui Hristos si a nemărginitului sacrificiu făcut omului spre a-l elibera de cătusele care i le-a pus Satana, si pentru a-l face în stare să slăvească Numele Lui.
Hristos a plătit un pret scump pentru răscumpărarea omului. În pustia ispitei, El a suferit cele mai puternice chinuri de foame; si în timp ce El era slăbit de postire, Satana era gata cu feluritele lui ispitiri pentru a-L asalta pe Fiul lui Dumnezeu, să profite de starea Lui de slăbiciune si să-L biruiască, ca astfel să zădărnicească planul mântuirii. Dar Hristos a fost statornic. El a biruit în favoarea neamului omenesc ca El să-i poată salva din degenerarea Căderii. Experienta lui Hristos este spre folosul nostru. Exemplul Lui în biruirea apetitului arată calea pentru cei ce vor să fie urmasii Săi si care în final vor sedea împreună cu El pe tronul Lui. Hristos a suferit foamea în sensul cel mai deplin. Neamul omenesc are, în general, tot ce este necesar pentru întretinerea vietii. Si totusi, ca si primii nostri părinti, ei doresc ceea ce Dumnezeu vrea să oprească pentru că nu este cel mai bun pentru ei. Hristos a suferit foamea din lipsă de hrană necesară si a rezistat ispitei lui Satana în privinta apetitului. Satisfacerea apetitului necumpătat creează în omul căzut dorinte nenaturale pentru lucruri care în cele din urmă se vor dovedi a fi ruina lui.
Omul a iesit din mâna lui Dumnezeu desăvârsit în fiecare capacitate a mintii si trupului; în perfectă stare a spiritului, deci în perfectă sănătate. A trebuit mai bine de două mii de ani de satisfacere a apetitului si a pasiunilor păcătoase spre a crea o astfel de stare de lucruri în organismul uman care avea să micsoreze forta vitală. Prin generatii succesive tendinta a fost mai repede în scădere. Satisfacerea apetitului si a patimei combinate au dus la exces si violentă. Depravarea si urâciunile de tot felul au slăbit puterile si au adus asupra neamului omenesc boli de tot felul si până ce vigoarea si slava primelor generatii au trecut, si în a treia generatie de la Adam omul a început să arate semne de decădere. Generatiile următoare, de după potop, au degenerat mai rapid. Toată această greutate de nenorocire si suferintă acumulată poate fi urmărită în satisfacerea apetitului si a patimei. Viata senzuală si folosirea vinului strică sângele, aprinde pasiunile, si produce boli de tot felul. Dar răul nu se opreste aici. Părintii lasă boli ca mostenire pentru copiii lor. De regulă fiecare care creste copii, transmite înclinatiile lui si tendintele rele urmasilor lui; el le dă boala din sângele lor stricat si înfierbântat. Moravurile usoare, boala si debilitatea mintală sunt transmise ca mostenire de nenorocire de la tată la fiu, si din generatie în generatie, si aceasta aduce chin si suferintă în lume, si nu este mai putin decât o repetare a căderii omului.
O continuă călcare a legilor naturii este o continuă cădere a Legii lui Dumnezeu. Prezenta greutate de suferintă si chin pe care o vedem peste tot, prezenta diformitate si ramolire, boala si imbecilitatea care inundă acum lumea, o face un spital de leprosi în comparatie cu ceea ce ar putea să fie sau cu ceea ce a plănuit Dumnezeu să fie; si generatia actuală este slabă în putere mintală, morală si fizică. Toată această suferintă s-a acumulat din generatie în generatie pentru că omul căzut vrea să calce Legea lui Dumnezeu. Sunt comise păcate din ce în ce mai mari prin satisfacerea apetitului stricat. Gustul creat pentru tutun, otravă odioasă si dezgustătoare, dă nastere si la dorinta după stimulente si mai puternice, cum sunt băuturile alcoolice, care sunt luate sub un pretext sau altul pentru vreo infirmitate imaginară sau pentru prevenirea unor boli posibile. În felul acesta se creează un apetit nenatural pentru aceste stimulente excitante si vătămătoare; si acest apetit s-a întărit până ce cresterea necumpătării în această generatie este alarmantă. Oameni iubitori de băutură, băutori de alcool, pot fi văzuti peste tot. Intelectul lor este debil, puterile lor morale sunt slăbite, sensibilitătile lor sunt tocite, iar cerintele lui Dumnezeu si ale cerului nu sunt întelese, lucrurile vesnice nu sunt apreciate. Biblia declară că nici un betiv nu va mosteni Împărătia lui Dumnezeu. Tutunul si băuturile alcoolice abrutizează si pângăresc pe cel care le foloseste. Dar răul nu se opreste aici. El transmite temperament iritabil, sânge stricat, intelect slăbit si morală slabă copiilor săi, si se face responsabil de toate rezultatele rele pe care umblarea lui rea si destrăbălată le aduce asupra familiei lui si asupra localitătii. Neamul omenesc geme sub greutatea nenorocirii acumulate, din cauza păcatelor generatiilor trecute. Si totusi, aproape fără să cugete si fără grijă, bărbati si femei ai generatiei actuale satisfac necumpătarea prin îmbuibare si betie, si în felul acesta lasă ca mostenire pentru generatia următoare boală, intelect slăbit si moravuri poluate. Necumpătarea de orice fel este cel mai rău soi de egoism. Cei care se tem într-adevăr de Dumnezeu si păzesc poruncile Lui, privesc la acesta lucruri în lumina ratiunii si a religiei. Cum poate un bărbat sau o femeie să păzească Legea lui Dumnezeu care cere omului să iubească pe semenul său ca pe sine însusi, si să-si satisfacă apetitul necumpătat, care amorteste creierul, slăbeste intelectul si umple corpul cu boală? Necumpătarea aprinde pasiunile si dă frâu liber desfrâului, iar ratiunea si constiinta sunt orbite de pasiunile inferioare. Noi întrebăm: Ce vrea sotul sorei A să facă? Vrea el, ca si Esau, să-si vândă dreptul de întâi născut pe un blid de linte? Vrea el să îsi vândă bărbătia lui evlavioasă spre a satisface un gust stricat care aduce numai nefericire si degradare? "Plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). N-are acest frate curajul moral să refuze apetitul? Obiceiurile lui nu sunt în armonie cu adevărul si cu 'Mărturiile' de mustrare pe care Dumnezeu a văzut de bine să le dea poporului Său. Constiinta lui n-a fost întru totul moartă. El stia că nu putea să slujească lui Dumnezeu si să-si satisfacă si apetitul lui; de aceea, el a cedat ispitei lui Satana care a fost prea puternică pentru el ca să i se opună în puterea lui. El a fost biruit. El transferat dorinta de interes pentru adevăr altor cauze decât celei adevărate pentru ca să acopere scopul lui cel slab si adevărata cauză a alunecării de la Dumnezeu, care era apetitul nestăpânit. Aici este unde multi se poticnesc; ei sovăie între refuzul apetitului si satisfacerea lui, si în cele din urmă sunt biruiti de vrăjmas si renuntă la adevăr. Multi care au alunecat de la adevăr atribuie, ca motiv al umblării lor, faptul că nu cred în 'Mărturii'. Acum, întrebarea este: Vor renunta ei la idolul lor pe care Dumnezeu îl condamnă, sau vor continua să meargă pe calea lor cea rea de satisfacere a slăbiciunii, si vor lepăda lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu care mustră chiar lucrurile care lor le fac plăcere? Întrebarea pe care trebuie să si-o pună este: Să mă lepăd de mine si să primesc ca fiind ale lui Dumnezeu 'Mărturiile' care mustră păcatele mele sau să lepăd 'Mărturiile' pentru că ele mustră păcatele mele? În multe cazuri 'Mărturiile' sunt primite în întregime, păcatul si satisfacerea poftei sunt părăsite si de îndată începe o reformă în armonie cu lumina dată de Dumnezeu. În alte cazuri îngăduintele păcătoase sunt îndrăgite, 'Mărturiile' sunt lepădate si multe scuze neadevărate sunt oferite altora ca motiv pentru refuzarea primirii lor. Adevăratul motiv nu este arătat. Acesta este o lipsă de curaj moral - o vointă întărită si stăpânită de Duhul lui Dumnezeu, pentru a renunta la obiceiuri păcătoase. Nu este o lucrare usoară să biruiesti un gust pentru narcotice si excitante. Această mare victorie poate fi câstigată numai în Numele lui Hristos. El a biruit în favoarea omului în postul cel lung de aproape sase săptămâni din pustia ispitirii. El simpatizează cu slăbiciunea omului. Iubirea Lui pentru omul căzut a fost atât de mare încât a făcut sacrificii fără margini ca să poată ajunge la el în degradarea lui si, prin puterea Lui divină, să-l ridice, în final, la tronul Său. Dar depinde de om dacă Hristos va îndeplini pentru el ceea ce El este întru totul în stare să facă. Va vrea să se tină omul de puterea divină si cu hotărâre si stăruintă să reziste lui Satana, după pilda dată lui de Domnul Hristos în lupta cu vrăjmasul în pustia ispitei? Dumnezeu nu poate să mântuiască pe om împotriva vointei lui din puterea sireteniilor lui Satana. Omul trebuie să lucreze cu puterea lui umană, ajutat de puterea divină a lui Hristos spre a rezista si spre a se învinge cu orice pret pe sine însusi. Pe scurt, omul trebuie să învingă cum a învins Hristos. Si atunci, prin biruinta care este privilegiul lui s-o câstige prin Numele atotputernic al lui Isus, el poate deveni un mostenitor al lui Dumnezeu si împreună mostenitor cu Isus Hristos. Acesta n-ar putea fi cazul dacă toată biruinta a fost realizat numai de Domnul Hristos. Omul trebuie să-si facă partea lui; el trebuie să fie victorios în contul lui prin puterea si harul dat lui de Domnul Hristos. Omul trebuie să fie un împreună lucrător al lui Hristos în lucrarea de învingere, si atunci el va fi părtas împreună cu Hristos la slava Lui. Lucrarea în care suntem angajati este o lucrare sacră. Apostolul Pavel îndeamnă pe fratii lui: "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinte, prea iubitilor, să ne curătim de orice întinăciune a cărnii si a duhului, si să ne ducem sfintirea până la capăt, în frica de Dumnezeu." (2 Corinteni 7:1) Este o datorie sacră pe care o avem fată de Dumnezeu de a păstra duhul curat ca templu pentru Duhul Sfânt. Dacă inima si mintea sunt devotate slujirii lui Dumnezeu, ascultând de toate poruncile Sale, si iubindu-l cu toată inima, cu tot sufletul, cugetul si cu toată puterea, si pe aproapele nostru ca pe noi însine, noi vom fi găsiti loiali si credinciosi fată de toate cerintele cerului. Apostolul spune din nou: "Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, si să nu mai ascultati de poftele lui." (Romani 6:12) De asemenea, el îndeamnă pe fratii lor la hărnicie zeloasă si stăruintă fermă în eforturile lui pentru curătia si sfintenia vietii, prin aceste cuvinte: "Toti cei care se luptă la jocurile de obste se supun la tot felul de înfrânări. Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji; noi să facem lucru acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji." (1 Corinteni 9:25)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
