1

MARTURII VOLUMUL V

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

        Marturia 26 (1876)

PROCESUL DE PUNERE LA PROBÃ

            Iubite frate G: mã simt foarte nerãbdãtoare ca tu sã primesti lumina si sã vii afarã din întuneric. Tu ai fost foarte mult ispitit de Satana; el te-a folosit ca unealtã a lui ca sã împiedice lucrarea lui Dumnezeu. Pânã acum el a reusit cu tine; dar asta nu însemnã cã tu trebuie sã continui pe calea erorii. Eu privesc la cazul tãu cu mare teamã. Stiu cã Dumnezeu ti-a dat luminã mare. În boala ta din toamna trecutã Dumnezeu s-a ocupat de tine ca sã poti aduce rod spre slava Sa.  Necredinta a pus stãpânire pe sufletul tãu si Domnul te-a fãcut sã suferi ca sã poti câstiga experienta necesarã. El ne-a binecuvântat rugându-ne pentru tine, si El te-a binecuvântat pe tine în rãspunsul dat rugãciunilor noastre. Domnul a plãnuit sã uneascã inimile noastre în iubire si încredere. Duhul Sfânt a mãrturisit împreunã cu duhul tãu. Ca rãspuns la puterea lui Dumnezeu a venit asupra ta, dar Satana a venit cu ispitele si tu nu i-ai închis usa. El a intrat si a fost foarte ocupat. Planul celui rãu este ca mai întâi sã lucreze asupra mintii cuiva, si apoi, prin el, asupra altora. În felul acesta a încercat el sã împiedice calea noastrã si sã opreascã lucrãrile noastre tocmai în locul unde influenta noastrã ar fi trebuit simtitã cel mai mult pentru prosperitatea cauzei.  Domnul te-a pus în legãturã cu lucrarea lui din ___ pentru un scop anumit; El a intentionat ca tu sã descoperi defectele din caracterul tãu si sã le biruiesti. Tu stii cât de repede se iritã duhul tãu când lucrurile nu se desfãsoarã dupã dorinta ta. Dorea ca tu sã poti întelege cã toatã aceastã nerãbdare si iritatie trebuie sã fie biruitã, altfel viata ta se va dovedi un esec total, vei pierde cerul, si ar fi fost mai bine ca sã nu te fi nãscut niciodatã.  Cazurile noastre sunt în curs de rezolvare la tribunalul din cer. Acolo noi depunem rapoartele noastre zi dupã zi. Fiecare va fi rãsplãtit dupã faptele sale. Arderile de tot si jertfele nu erau acceptate de Dumnezeu în vremurile vechi dacã spiritul lor nu corespundea cu darul care era oferit. Samuel a spus: "Îi plac Domnului mai mult arderile de tot si jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, si pãzirea Cuvântului Sãu face mai mult decât grãsimea berbecilor." (1 Samuel 15:22) Toti banii de pe pãmânt nu pot cumpãra binecuvântarea lui Dumnezeu, nici nu pot garanta nici o singurã biruintã.  Multi ar face ceva si orice jertfã, în afarã de ceea ce ar trebui sã facã, ceea ce este a renunta la sine si a supune vointa lor vointei lui Dumnezeu. Hristos a spus ucenicilor Sãi: "Dacã nu vã veti întoarce la Dumnezeu si nu vã veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împãrãtia cerurilor." (Matei 18:3) Aici este o învãtãturã despre umilintã. Noi toti trebuie sã devenim umili ca si copilasii pentru a mosteni Împãrãtia.  Tatãl nostru cel ceresc vede inimile oamenilor, si El cunoaste caracterele lor mai bine decât si le cunosc ei însisi. El vede cã unii au susceptibilitãti si putere, care îndrumate pe calea cea bunã, ar putea fi folosite spre slava Lui si sã ajute la înaintarea lucrãrii Sale. El pune aceste persoane la încercare si în providenta Sa înteleaptã le aduce în diferite situatii si în împrejurãri variate, punându-i la probã ca ei sã poatã descoperi ce este în inima lor si punctele slabe din caracterele lor care erau ascunse cunostintei lor. El le dã ocazii sã corecteze aceste slãbiciuni, sã slefuiascã colturile aspre ale naturii lor si sã se facã potriviti pentru slujirea Lui, pentru ca atunci când îi cheamã El la actiune, ei sã fie gata, si ca îngerii din cer sã poatã uni munca lor cu efortul omenesc în lucrarea care trebuie fãcutã pe pãmânt. Bãrbatilor pe care El intentioneazã sã îi punã în pozitii de rãspundere, El le descoperã, în îndurarea Sa, defectele lor ascunse, ca ei sã poatã privi înãuntru si sã examineze în mod critic complicatele emotii si exercitii ale inimii lor, si sã descopere ce este rãu; în felul acesta ei pot sã-si modifice temperamentul si sã-si finiseze manierele. Domnul, în providenta Sa, aduce pe oameni acolo unde poate pune la probã puterile lor morale si sã descopere motivele actiunilor lor ca ei sã poatã îmbunãtãti ce este bun si sã înlãture ce este rãu. Dumnezeu doreste ca slujitorii Sãi sã devinã familiarizati cu structura moralã a propriilor lor inimi. Pentru ca sã realizeze acest lucru, adesea El permite sã-i atace focul suferintei, ca ei sã devinã curãtiti. "Cine va putea sã sufere însã ziua venirii Lui? Cine va rãmânea în picioare când se va arãta El? Cãci El va fi ca focul topitorului si ca lesia nãlbitorului. El va sedea, va curãti si va topi argintul; va curãti pe fiii lui Levi, îi va lãmuri cum se lãmureste aurul si argintul, si vor aduce Domnului daruri neprihãnite." (Maleahi 3:2,3)  Curãtirea poporului lui Dumnezeu nu poate fi adusã la îndeplinire fãrã suferinta lor. Dumnezeu îngãduie ca focul suferintei sã consume zgura, sã separe ce este fãrã valoare de ceea ce este valoros, ca metalul cel curat sã poatã strãluci. El ne trece de la un foc la altul, punând la probã adevãrata noastrã valoare. Dacã nu putem suporta aceste necazuri, ce vom face în timpul strâmtorãrii? Dacã prosperitatea sau adversitatea descoperã falsitate, mândrie sau egoism în inimile noastre, ce vom face când Dumnezeu încearcã lucrarea fiecãrui om ca prin foc, si dezvãluie tainele tuturor inimilor?  Adevãrata bunãcuviintã este dispusã sã fie încercatã; dacã nu suntem dispusi sã fim cercetati de Domnul, situatia noastrã este într-adevãr serioasã. Dumnezeu este curãtitorul si purificatorul sufletelor; în cãldura cuptorului zgura este separatã pentru totdeauna de argintul si aurul curat al caracterului crestin. Isus supravegheazã testul. El stie ce este necesar spre a curãti metalul cel pretios ca el sã poatã reflecta strãlucirea iubirii Sale divine.  Dumnezeu Îsi apropie poporul Sãu prin riguroase necazuri de punere la probã, prin arãtarea propriilor lor slãbiciuni si incapacitãti, si prin faptul cã-i învatã sã se sprijineascã pe EL ca fiind singurul lor ajutor si apãrare. Atunci obiectivul Lui este adus la îndeplinire. Ei sunt pregãtiti sã fie folositi în orice caz de urgentã, sã ocupe importante pozitii de încredere, si sã împlineascã scopurile cele mari pentru care lor le-au fost date puteri. Dumnezeu ia oameni pentru încercare; El îi probeazã si pe-o parte si pe alta, si astfel sunt educati, instruiti si disciplinati. Isus, Rãscumpãrãtorul nostru, reprezentant si cap al omului, a îndurat acest proces de punere la probã. El a suferit mai mult decât ni se poate cere nouã sã suferim. El a purtat slãbiciunile noastre si a fost ispitit în toate lucrurile asa cum suntem noi. El n-a suferit astfel pe contul Lui, ci din cauza pãcatelor noastre; si acum încrezându-ne în meritele Biruitorului nostru, putem ajunge biruitori în Numele Lui.  Lucrarea de curãtire si purificare trebuie sã continue pânã ce slujitorii Sãi sunt umiliti, atât de morti fatã de eu, încât, când sunt chemati la slujire activã, privirea lor va fi numai spre slava Lui. Atunci, El va accepta eforturile lor; ei nu vor actiona pripit, din impuls; ei nu se vor grãbi si nu vor pune în pericol cauza Domnului, fiind robi ai spiritelor si pasiunilor si urmasi ai mintii lor firesti atâtate de Satana. O, cât de înfricosãtoare este cauza lui Dumnezeu, vãtãmat  de vointa perversã a omului si de temperamentul nesupus! Cât de multã suferintã îsi atrage asupra lui însusi urmând propriile lui pasiuni încãpãtânate! Dumnezeu îi trece pe oameni prin încercare iar si iar, si mãreste presiunea pânã când umilinta perfectã si schimbarea caracterului îi aduce în armonie cu Hristos si spiritul cerului si ei sunt victoriosi asupra lor însile.  Dumnezeu a chemat bãrbati din diferite state si i-a testat si pus la probã spre a vedea ce caractere vor dezvolta, spre a vedea dacã s-ar putea avea încredere în ei sã pãstreze fortãreata de la _____, si spre a vedea dacã vor repara lipsurile bãrbatilor care sunt deja acolo, si vãzând greselile pe care le-au fãcut acesti oameni, vor evita exemplul celor care nu sunt potriviti spre a fi angajati în cea mai sacrã lucrare a lui Dumnezeu. El a urmãrit pe bãrbatii de la _____ cu avertismente continue, mustrare si sfat. El a revãrsat mare luminã asupra celor care oficiazã în lucrarea Lui de acolo, pentru ca sã poatã fi calea clarã înaintea lor. Dar dacã ei preferã sã urmeze dupã propria lor întelepciune, dispretuind lumina, cum a fãcut Saul, ei vor apuca cu sigurantã pe o cale gresitã si vor implica lucrarea în încurcãturã. Înaintea lor a fost pusã luminã, dar ei au ales prea des întunericul.  Solia laodiceeanã se aplicã poporului lui Dumnezeu care mãrturiseste cã crede adevãrul prezent. Partea mai mare sunt cãldicei, care au nume, dar nu zel. Dumnezeu a fãcut cunoscut cã El a dorit bãrbati cu mare inimã pentru lucrare spre a corecta starea de lucruri de acolo si sã stea ca santinelele credincioase pe postul datoriei lor. El le-a dat luminã asupra fiecãrui punct, spre a instrui, a încuraja si a-i întãri, dupã cum cerea cazul. Dar cu toate acestea, cei care ar fi trebuit sã fie credinciosi, si adevãrati, si înfocati în zelul crestin, cu temperament binevoitor, care sã cunoascã si sã iubeascã cu ardoare pe Isus, sunt gãsiti ajutând vrãjmasul sã slãbeascã si sã descurajeze pe cei pe care îi foloseste Dumnezeu sã clãdeascã lucrarea. Termenul de "cãldut" este aplicabil acestei clase. Ei mãrturisesc cã iubesc adevãrul, totusi sunt deficitari în înflãcãrarea si consacrarea crestinã. Ei nu îndrãznesc sã renunte de tot si se expun riscului necredinciosilor, dar nici nu sunt dispusi sã moarã fatã de eu si sã urmeze îndeaproape principiile credintei lor.  Singura sperantã pentru laodiceeni este o clarã vedere a pozitiei lor înaintea lui Dumnezeu, o cunoastere a naturii bolii lor. Ei nu sunt nici reci, nici calzi, ei ocupã o pozitie neutrã, si în acelasi timp le place sã creadã cã n-au nevoie de nimic. Martorul Credincios urãste aceastã stare cãldutã. El detestã indiferenta acestei clase de oameni. El a spus: "O, dacã ai fi rece sau în clocot!" (Apocalipsa 3,15) Ca si apa cãldutã, ei sunt gretosi pentru gustul Lui. Ei nu sunt nici nepãsãtori, nici încãpãtânati în mod egoist. Ei nu se angajeazã întru totul si din inimã în lucrarea lui Dumnezeu, identificându-se pe sine cu interesele ei; dar se tin la distantã si sunt gata sã-si pãrãseascã posturile când lumestile lor interese personale o cer. Lucrarea lãuntricã a harului lipseste din inimile lor; unora ca acestia li se spune: "Pentru cã zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogãtit, si nu duc lipsã de nimic', si nu stii cã esti ticãlos, nenorocit, sãrac, orb si gol." (Apocalipsa 3,17)  Credintã si iubire sunt adevãrate bogãtii, aurul curat pe care Martorul Credincios îi sfãtuieste pe încropiti sã-l cumpere. Oricât de bogati am putea fi cât priveste comoara pãmânteascã, toatã bogãtia noastrã nu va fi în stare sã cumpere pretioasele leacuri care vindecã boala sufletului numitã încropire. Inteligenta si bogãtiile sufletesti au fost fãrã putere spre a îndepãrta defectele bisericii Laodiceea, sau sã remedieze starea lor deplorabilã. Ei erau orbi, totusi se socoteau bogati. Duhul lui Dumnezeu n-a luminat mintea lor, si ei n-au vãzut pãcãtosenia lor; de aceea nu simteau nevoie de ajutor.  A fi fãrã calitãtile atrãgãtoare ale Duhului lui Dumnezeu este într-adevãr trist; dar este o stare si mai teribilã a fi lipsit de spiritualitate si de Hristos, si totusi sã se încerce a se îndreptãti spunând celor care sunt alarmati pentru noi cã n-avem nevoie de temerile si de compãtimirea lor. Înspãimântãtoare este puterea amãgirii de sine asupra mintii omenesti! Ce orbire! luând lumina drept întuneric si întunericul drept luminã! Martorul Credincios ne sfãtuieste sã cumpãrãm de la El aur curãtit prin foc, haine albe si doctorie pentru ochi. Aurul recomandat aici ca fiind curãtit prin foc este credintã si iubire. Acesta îmbogãteste inima; pentru cã a fost purificat pânã a ajuns curat si cu cât este încercat mai mult cu atât este strãlucirea lui mai scânteietoare. Hainele albe sunt curãtia de caracter, neprihãnirea lui Hristos atribuitã pãcãtosului. Aceasta este într-adevãr o hainã din tesãturã cereascã care poate fi cumpãratã numai de la Hristos cu o viatã de ascultare din toatã inima. Doctoria pentru ochi este acea întelepciune si har care ne face în stare sã facem deosebirea între bine si rãu, si sã descoperim pãcatul de sub orice mascã. Dumnezeu a dat bisercii Sale ochi pe care El cere ca ei sã-i ungã cu întelepciune, ca ei sã poatã vedea clar; dar multi ar scoate ochii bisercii dacã ar putea; pentru cã ei nu vor ca faptele lor sã iasã la luminã, ca sã nu fie mustrati. Doctoria de ochi divinã va împãrtãsi claritate priceperii. Hristos este depozitarul tuturor darurilor. El spune: "Sã cumperi de la Mine." (Apocalipsa 3,18)  Unii pot sã spunã cã a te astepta sã obtii favoare de la Dumnezeu prin faptele noastre cele bune înseamnã a slãvi propriile noastre merite. Este adevãrat cã nu putem cumpãra nici o biruintã cu faptele noastre bune; totusi, noi nu putem fi biruitori fãrã ele. Cumpãrarea pe care ne-o recomandã Hristos este numai a ne conforma conditiilor puse de El. Îndurare adevãratã, care este de-o valoare nespus de mare, si care va suporta testul încercãrii si adversitãtii, este obtinutã numai prin credintã si umilã ascultare cu rugãciune. Darurile care suportã încercãrile suferintei si persecutiei, si fac dovada sãnãtãtii si sinceritãtii lor, sunt aurul care este încercat prin foc si gãsit veritabil. Hristos se oferã sã vândã omului aceastã comoarã pretioasã: "Cumpãrã de la Mine aur curãtit prin foc." (Apocalipsa 3,18) Îndeplinirea fãrã inimã, moartã a datoriei noastre, nu ne face crestini. Noi trebuie sã iesim din starea de încropealã si sã experimentãm o convertire adevãratã, altfel ne vom pierde cerul.  Atentia mea a fost atrasã de providenta lui Dumnezeu în mijlocul poporului Sãu si mi-a fost arãtat cã fiecare încercare fãcutã prin procesul de perfectionare si curãtire a pretinsilor crestini îi dovedeste pe unii cã sunt zgurã. Aurul cel fin nu apare întotdeauna. În fiecare crizã religioasã unii cad în ispitã. Scuturarea lui Dumnezeu împrãstie multimile ca frunzele uscate. Prosperitatea înmulteste multime de mãrturisitori. Adversitatea îi scoate afarã din bisericã. Ca clasã, spiritul lor nu este statornic fatã de Dumnezeu. Ei pleacã de la noi pentru cã nu sunt de-ai nostri; pentru cã atunci când se iveste suferinta sau persecutia din cauza Cuvântului, multi sunt iritati.  Acestia sã priveascã cu câteva luni în urmã la timpul când ei erau în locul altora care se aflau într-o situatie asemãnãtoare aceleia în care se aflã ei acum. Sã-si aducã aminte de exercitiul mintii lor cu privire la cei ispititi. Dacã atunci le-ar fi spus cineva cã cu tot zelul si munca lor sã îndrepte pe altii, ei vor fi gãsiti în cele din urmã într-o situatie de întunecime asemãnãtoare, ei ar fi spus cum a spus Hazael profetului: "Dar ce este robul tãu, câinele acesta, ca sã facã lucruri asa de mari?" (2 Regi 8,13)  Amãgirea de sine este asupra lor. În timp de liniste, ce fermitate manifestã ei! Ce fac ei pe marii curajosi! Dar când vin furtunile cele furioase ale necazului si ispitei, iatã! sufletele lor sunt naufragiate. Oamenii pot sã aibã daruri excelente, capacitãti bune, calificatii splendide; dar un defect, un pãcat tainic îngãduit, se va dovedi a fi pentru caracter ceea ce se dovedeste a fi scândura mâncatã de viermi pentru corabie - dezastru si ruinã totalã.  Iubite frate, în providenta Sa, Dumnezeu te-a adus de la ferma ta la _____ pentru ca sã suporti testele si încercãrile pe care nu le puteai avea acolo unde erai. El ti-a dat unele mãrturii de mustrare pe care, dupã propria ta mãrturisire, le-ai acceptat; dar duhul tãu a fost continuu supãrat de mustrare. Tu esti ca cei care n-au mai mers cu Isus dupã ce El a prezentat amãnuntit adevãruri de purtat de cãtre ei. Tu nu te-ai apucat sã corectezi, prin credintã, defectele semnalate din caracterul tãu. N-ai umilit înaintea lui Dumnezeu spiritul tãu îngâmfat. Tu te-ai ridicat la luptã împotriva Duhului lui Dumnezeu asa cum s-a descoperit în mustrare. Inima ta fireascã, nestãpânitã, nu este supusã controlului. Tu nu te-ai autodisciplinat. De multe ori temperamentul tãu nestãpânit si spiritul insubordonat a câstigat stãpânire deplinã asupra ta. Cum poate un astfel de suflet impulsiv si nedisciplinat sã locuiascã cu îngerii cei curati? El nu poate fi admis în cer, dup  cum stii tu însuti. Asa fiind, tu nu poti începe prea curând sã corectezi rãul din firea ta. Pocãieste-te, si cautã sã devii ca un copilas.  Frate, tu esti arogant si orgolios în cugetele si pãrerile tale despre tine. Toate acestea trebuie înlãturate. Rudele tale au învãtat sã se teamã de aceste izbucniri de temperament. Mama ta iubitoare si temãtoare de Dumnezeu a fãcut tot ce a putut mai bine sã te calmeze si sã te încurajeze, si a încercat sã îndepãrteze orice cauzã care ar fi produs aceastã înãltare de sine, acest temperament de nestãpânit în fiul ei. Dar mãgulirea, rugãmintea si încercarea de a pacifica te-a fãcut sã consideri cã aceste temperament impulsiv este de nevindecat si cã este de datoria prietenilor tãi sã-l suporte. Toatã aceastã favorizare si justificare n-a remediat rãul, ci mai degrabã l-a autorizat.  Tu n-ai luptat cu acest spirit rãu si nu l-ai învins. Când calea ta a fost baratã ai socotit cã provocarea este suficientã spre a uita de natura ta umanã si cã ai fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu. Tu ai desfigurat si ruinat întristãtor acest chip. Tu n-ai avut stãpânire de sine si putere asupra vointei tale. Ai fost încãpãtânat, si te-ai supus puterii lui Satana. De fiecare datã când ai cedat pasiunii si conducerii de sine, si ai lãsat ca simtãmintele tale s-o ia razna cu judecata ta, aceasta a întãrit acea vointã fixã si nestãpânitã. Domnul a vãzut cã tu nu te cunosteai pe tine si cã dacã nu te-ai vedea pe tine si pãcãtosenia cãii tale în adevãrata luminã, dacã n-ai vedea cât de agravante au fost înaintea lui Dumnezeu aceste izbucniri de temperament care s-au întãrit la fiecare manifestare, cu sigurantã cã n-ai reusi sã obtii un scaun alãturi de Omul suferind de pe Golgota.  Dumnezeu face apel la tine, frate G, ca sã te pocãiesti; sã fii convertit si sã devii ca un copilas. Dacã adevãrul nu are o influentã sfintitoare asupra vietii tale spre a modela caracterul tãu tu nu vei avea parte de mostenire în Împãrãtia lui Dumnezeu. În providenta Sa, Dumnezeu te-a ales sã fii într-o legãturã mai directã cu cauza si lucrarea Lui. El te-a luat, ca pe un soldat nedisciplinat, si te-a supus la reguli, regulamente si rãspunderi si unui proces de instructie. La început ai lucrat în mod admirabil si ai încercat sã fii credincios la postul tãu. Ai suportat încercarea mai bine ca oricând în viata ta. Dar a venit Satana cu ispitele lui speciale, si ai cãzut pradã lor. Domnului i-a fost milã de tine si a pus mâna Lui asupra ta sã te salveze. El ti-a dat o experientã bogatã, de care tu n-ai profitat cum ai fi trebuit sã faci. Ca si copiii lui Israel, tu ai uitat curând lucrãrile lui Dumnezeu si îndurãrile Lui cele mari. Frate G, tu ai fost crescut ca rãspuns la rugãciune si Dumnezeu ti-a dat o nouã ocazie de viatã; dar tu ai îngãduit ca gelozia si invidia sã intre în sufletul tãu, si L-ai nemultumit mult. El a intentionat sã te aducã acolo unde ti-ai fi dezvoltat caracterul, si unde ai fi vãzut si corectat defectele tale.  În educatia si disciplina ta din timpul copilãriei si tineretii tale a existat o lipsã categoricã. Acum trebuie sã înveti marile lectii de stãpânire de sine care ar fi trebuit sã le stãpânesti de mai de timpuriu. Dumnezeu te-a adus unde mediul înconjurãtor al tãu avea sã fie schimbat si unde puteai fi disciplinat prin Duhul Sfânt al Lui, ca sã poti dobândi o putere moralã si stãpânire de sine spre a te face un biruitor. Se va cere cel mai puternic efort, hotãrârea cea mai stãruitoare si nesovãitoare, si cea mai puternicã energie spre a-ti stãpâni eul. Spiritul tãu a fost iritat mult timp sub constrângere, si temperamentul tãu s-a înfuriat ca leul în cuscã, atunci când vointa ta a fost baratã. Educatia pe care pãrintii tãi ar fi trebuit sã te ajute sã o obtii trebuie ca tu sã o dobândesti în întregime de cãtre tine însuti. Când crenguta era tânãrã si micã, putea fi usor îndoitã; dar acum, dupã ce a crescut noduroasã, cât de grea este munca! În felul acesta, pãrintii tãi ti-au îngãduit sã fii deformat; si acum numai prin harul lui Dumnezeu, în unire cu eforturile tale stãruitoare, poti deveni biruitor asupra vointei tale. Prin meritele lui Hristos tu te poti despãrti de ceea ce rãneste si deformeazã sufletul, si care dezvoltã un caracter diform. Trebuie sã renunti la omul cel vechi cu greselile lui si sã te îmbraci cu omul cel nou, cu Isus Hristos. Acceptã viata Lui drept cãlãuzã a ta, atunci talentele si intelectul tãu vor fi consacrate serviciului lui Dumnezeu.  Ah, numai dacã mamele ar lucra cu întelepciune, cu calm si hotãrâre spre a educa si supune temperamentul firii copiilor lor, ce grãmadã de pãcate ar fi nimicite din germene, si ce multime de necazuri din bisericã ar fi economisite! Multe suflete vor fi pentru vesnicie pierdute din cauza neglijentei pãrintilor de a disciplina pe copiii lor si de a-i învãta supunere fatã de autoritate în tineretea lor. Favorizând greselile si potolind izbucnirile nu este a pune securea la rãdãcina rãului; ci se dovedeste a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor rãspunde pãrintii în fata lui Dumnezeu pentru aceastã înfricosãtoare neglijentã fatã de datoria lor!  Frate G, tu esti dispus sã stai în frunte si sã dictezi altora, dar tu nu vrei sã ti se dicteze tie însuti. Mândria ta se declanseazã într-un moment de încercare. Iubirea de sine si un spirit arogant sunt elemente nedisciplinate din caracterul tãu, care îngreuneazã înaintarea spiritualã. Cei care au acest temperament trebuie sã se tinã zelosi de lucrare si sã moarã fatã de ea, altfel vor pierde cerul. Dumnezeu nu face nici un compromis cu acest element, asa cum gresit fac prea indulgentii pãrinti.  În ultima mea vedenie mi-a fost arãtat cã dacã refuzi mustrarea si corectarea, dacã alegi propria ta cale, si nu vrei sã fii instruit, Dumnezeu nu mai are folos de tine în legãturã cu sfânta Sa lucrare. Dacã ai fi început sã-ti pui în regulã sufletul tãu cu Domnul, tu ai fi vãzut o atât de mare lucrare de fãcut pentru tine însuti, încât n-ai fi folosit atât de mult timp pentru presupusele greseli ale fratelui H, stãruind asupra lor în spatele lui. Lucrarea ultimilor treizeci de ani ar fi trebuit sã inspire încredere în integritatea fratelui H. "Cui datorati cinstea, dati-i cinstea." (Romani 13,7)  Bãrbatii din pozitii de rãspundere trebuie sã se perfectioneze continuu. Ei nu trebuie sã ancoreze pe o experientã veche si sã presupunã cã nu este necesar sã devinã lucrãtori savanti. Omul, desi cea mai neajutoratã din creaturile lui Dumnezeu când vine pe lume, si cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare constantã. El poate fi educat prin constiintã, înnobilat prin virtute si poate progresa prin demnitate mintalã si moralã, pânã când atinge o perfectiune a întelepciunii si curãtiei de caracter numai cu putin mai jos decât desãvârsirea si curãtia îngerilor. Cu lumina adevãrului strãlucind asupra mintii oamenilor, si iubirea lui Dumnezeu revãrsatã tot mai mult în inimile lor, noi nu ne putem închipui ce pot deveni, nici ce lucrare mare pot sã facã.  Eu stiu cã inima omeneascã este oarbã cu privire la propria ei stare adevãratã, dar nu pot sã te las fãrã sã fac un efort spre a te ajuta. Noi te iubim, si dorim sã te vedem cã urmãresti îndeaproape biruinta. Isus te iubeste. El a murit pentru tine, si doreste sã fii mântuit. Noi n-avem o dispozitie sã te tinem în _____; dar dorim ca tu sã faci o lucrare completã cu propriul tãu suflet, sã îndrepti orice gresealã si sã faci orice efort sã stãpânesti eul, ca sã nu pierzi cerul. Aceasta nu-ti poti îngãdui s-o faci. De dragul lui Hristos, rezistã diavolului si el va fugi de la tine.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA