Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
MISIONARI ÎN CĂMIN
Iubită soră: Mi-a fost arătat că tu ai anumite defecte a căror importantă de a le corecta ar trebui s-o simti spre a te bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Multe dintre necazurile tale le-ai pus tu asupra ta prin libertatea ta de a vorbi. Tu socotesti că este o virtute a discuta deschis si a spune oamenilor exact ce gândesti tu despre ei si faptele lor. Tu numesti aceasta franchete; dar aceasta este o categorică lipsă de politete si trezeste combativitatea celor cu care vii în contact. Dacă altii ar urmări aceeasi cale fată de tine, aceasta ar fi mai mult decât ai putea suporta. Cei care sunt obisnuiti să vorbească deschis si sever altora, nu le place să primească, la rândul lor, acelasi tratament. Tu ai adus asupra ta multă întristare care putea fi evitată dacă ar fi avut un spirit blând si linistit. Tu provoci ceartă; pentru că atunci când ti se opune vointei tale, spiritul tău se ridică pentru luptă. Dispozitia ta de a conduce este o sursă continuă de necaz pentru tine. Firea ta a devenit geloasă si neîncrezătoare. Tu esti arogantă si stârnesti ceartă prin găsirea de greseli si condamnare pripită. Tu ai cultivat timp atât de îndelungat spiritul de revansă încât ai nevoie continuă de harul lui Dumnezeu spre a calma si a supune firea ta. Scumpul Mântuitor a spus: "Binecuvântati pe cei ce vă blestămă<193> si rugati-vă pentru cei ce vă asupresc si vă prigonesc" (Mat. 5,44). Iubită soră, mi-a fost arătat că tu aduci întuneric în propriul tău suflet, stăruind asupra greselilor si nedesăvârsirilor altora. Tu n-ai să răspunzi niciodată pentru păcatele lor, dar ai o lucrare de făcut pentru sufletul tău si pentru propria ta familie pe care nimeni altul n-o poate face pentru tine. Tu trebuie să-ti răstignesti eul si să-ti stăpânesti tendinta de a exagera greselile semenilor tăi si de a vorbi nechibzuit. Sunt subiecte despre care poti conversa cu cele mai bune rezultate. Este întotdeauna sănătos să vorbesti despre Isus, despre speranta crestină si despre frumusetea credintei noastre. Limba ta să fie sfintită pentru Dumnezeu, pentru ca vorbirea ta să poată fi totdeauna cu har. "Încolo fratii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună si orice laudă, aceea să vă însufletească" (Filip. 4,8). Îndemnul apostolului trebuie să fie urmat în mod categoric. Adesea este o mare ispită de a discuta despre lucruri care n-aduc nici un folos vorbitorului sau ascultătorului, dar care aduc rău si nimicire pentru amândoi. Timpul nostru de probă este prea scurt pentru a fi folosit pentru stăruirea asupra defectelor altora. Noi avem în fată o lucrare care cere cea mai riguroasă hărnicie si cea mai strictă veghere, unită cu neîncetată rugăciune, altfel vom fi ne în stare să biruim defectele din caracterele noastre si să imităm Modelul divin. Noi toti trebuie să ne dăm silinta să imităm viata lui Hristos. Atunci vom avea o influentă sfintitoare asupra celor cu care ne asociem. A fi crestin este un lucru minunat, într-adevăr asemenea lui Hristos, pasnic, curat si nepătat. Iubită soră, Dumnezeu trebuie să fie cu noi în toate eforturile noastre, altfel ele nu vor folosi la nimic. Faptele noastre bune vor sfârsi în îndreptătire de sine. În familia ta sunt multe de corectat. Tu n-ai reusit să dai copiilor tăi atentia si încurajarea de care ei aveau nevoie. Tu nu i-ai legat de inima ta cu cele mai delicate legături de iubire. Ocupatia ta îti răpeste prea mult timp si energie si te face să neglijezi îndatoririle tale de cămin. Totusi, tu te-ai obisnuit atât de mult cu această povară încât s-ar părea un mare sacrificiu să te lasi de ea; totusi dacă ai putea s-o faci, ar fi în interesul tău spiritual si spre fericirea si moralitatea copiilor tăi. Ar fi bine pentru tine să te lasi de grijile tale încurcate si să găsesti un refugiu la tară unde nu este atât de puternică influenta de a corupe moralitatea tinerilor. Este adevărat că la tară n-ai să fii scutită de supărări si de griji complicate, dar acolo vei evita multe rele, si vei închide usa împotriva unui potop de ispite care amenintă să domine mintea copiilor tăi. Ei au nevoie de ocupatie si varietate. Monotonia căminului lor îi face nelinistiti si agitati si ei au căzut în obiceiul de a se amesteca cu băietii stricati ai orasului, obtinând astfel o educatie de stradă.
Tu ai consacrat atât de mult timp lucrării misionare care n-are nici o legătură cu credinta noastră si a fost atât de apăsătoare cu griji si responsabilităti, încât tu n-ai păstrat pasul cu lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp si ai avut mic răgaz să faci împrejurimile căminului atrăgătoare pentru copiii tăi. Tu n-ai cercetat nevoile lor si nici n-ai înteles dezvoltarea activă a mintii lor; de aceea le-ai refuzat satisfactii simple care i-ar fi multumit fără să-i vatăme. Ar fi fost asupra ta o împovărare fără importantă să fi dat o atentie mai mare copiilor tăi si aceasta ar fi fost de cea mai mare valoare pentru ei. A locui în provincie ar fi foarte folositor pentru ei; o viată activă în aer liber ar dezvolta sănătatea atât a mintii cât si a trupului. Ei ar trebui să aibă o grădină de cultivat, unde ar putea afla atât distractie cât si ocupatie folositoare. Îngrijirea plantelor si a florilor tind să îmbunătătească gustul si judecata, în timp ce cunostinta cu creatiunile folositoare si frumoase ale lui Dumnezeu are o influentă curătitoare si înnobilatoare asupra mintii, îndrumând-o spre Făcătorul si Stăpânul tuturor. Tatăl copiilor tăi a fost aspru, neînduplecat si nemilos, rece si sever în legăturile lui cu ei, aspru în disciplina lui si nerational în cererile lui. El a fost un om cu temperament ciudat, nu trăia decât pentru el însusi, se gândea numai la plăcerile lui si tindea după bani spre a se satisface pe sine si a-si asigura stima altora. Indolenta si obiceiurile lui desfrânate, împreună cu lipsa lui de simpatie si iubire pentru tine si copiii lui, au făcut să înceteze afectiunile tale fată de el de timpuriu. Viata ta a fost plină cu necazuri deosebit de grele, în timp ce el era cu totul nepăsător fată de grijile si poverile tale. Lucrurile acestea au lăsat urme asupra ta si a copiilor tăi. În deosebi ei au tins să deformeze caracterul tău. Tu ai dezvoltat aproape incontinent un spirit independent. Descoperind că nu puteai depinde de sotul tău, ai luat acea cale pe care ai crezut-o cea mai bună, fără să te destăinuiesti lui. Întrucât cele mai bune străduinte ale tale n-au fost apreciate, ti-ai adunat toate puterile să mergi înainte după cea mai bună judecată a ta, indiferent de critică sau aprobare. Constientă că erai nedreptătită si gresit judecată de sotul tău, tu ai nutrit un simtământ de amărăciune fată de el, si când ai fost criticată ai plătit cu aceeasi monedă celor care au pus la îndoială umblarea ta. Dar, în timp ce ti-ai dat seama pe deplin de defectele sotului tău, tu nu le-ai evidentiat pe ale tale. Tu ai gresit când ai vorbit altora despre defectele lui, cultivând astfel plăcerea de a stărui asupra subiectelor neplăcute, si păstrând continuu în fata ta dezamăgirile si necazurile tale. Ai căzut astfel în obiceiul de a agrava durerile si dificultătile tale, dintre care multe au fost făcute de tine prin exagerare si vorbirea către altii. Dacă ti-ai întoarce atentia de la supărările aparente si le-ai îndrepta asupra familiei tale, ai fi mai fericită si a-i deveni mijlocul de a face bine. Tocmai faptul că nici copiii tăi n-au avut parte de sfatul si exemplul potrivit al unui tată, îti revine tie mai mult obligatia de a fi o mamă iubitoare si devotată. Sarcina ta este mai mult în căminul tău si împreună cu familia ta. Aici este de adus la îndeplinire adevărata lucrare misionară. Responsabilitatea aceasta nu poate fi trecută asupra altora; ea este lucrarea pentru toată viata pe care a hotărât-o Dumnezeu pentru tine. Devotându-te atât de cu totul amănuntelor ocupatiei tale tu îti pierzi timpul pentru meditatie si rugăciune si jefuiesti pe copiii tăi de îngrijirea răbdătoare si atentia pe care ei au tot dreptul s-o pretindă de la mama lor. Tu găsesti că poti face repede multe din lucrările tale tu însăti, mai usor si mai iute decât să-i înveti cu răbdare pe copiii tăi să le facă pentru tine; totusi ar fi mult mai bine să pui unele răspunderi asupra lor si să-i înveti să fie folositori. Aceasta i-ar încuraja si i-ar ocupa si, de asemenea, te-ar usura, în parte, si pe tine. Tu acorzi un timp considerabil celor care n-au pretentii speciale asupra ta, si făcând asa, neglijezi îndatoririle tale sacre ca mamă. Dumnezeu n-a pus asupra ta multe din poverile pe care tu ti le-ai asumat. Tu ai vizitat si ai ajutat pe cei care n-aveau nevoie de timpul si îngrijirea ta nici pe jumătate atât de mult cât aveau copiii tăi care îsi formează acum caractere pentru cer sau pierzare. Dumnezeu nu te va sprijini în slujirea multora care sufăr într-adevăr sub blestemul lui Dumnezeu pentru viata lor desfrânată si păcătoasă. Cea dintâi mare ocupatie a vietii tale este să fii misionară în cămin. Îmbracă-te cu umilintă si răbdare, îngăduintă si iubire, si apucă-te de lucrarea pe care a rânduit-o Dumnezeu s-o faci, pe care nimeni altul nu o poate face pentru tine. Aceasta este o lucrare de care tu vei fi trasă la răspundere în ziua răsplătirii. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate rămâne asupra unor membri ai familiei rău crescuti. În cămin trebuie să stăpânească amabilitatea si răbdarea spre a-l face fericit. Din punct de vedere lumesc, banii sunt putere; dar din punct de vedere crestin, iubirea este putere. În acest principiu este implicată putere intelectuală si spirituală. Iubirea curată are eficacitate specială de a face bine, si nu poate face nimic decât bine. Ea evită discordia si suferinta si aduc adevărata fericire. Adesea bogătia este o influentă de a corupe si nimici; forta este puternică spre a răni, dar adevărul si bunătatea sunt însusiri ale iubirii curate. Sora mea, dacă te-ai putea vedea cum te vede Dumnezeu, ar fi lămurit pentru mintea ta că fără o convertire totală, niciodată tu nu vei putea intra în Împărătia lui Dumnezeu. Dacă ai tine minte că cu măsura cu care ai măsurat tu altora, ti se va măsura si tie din nou, ai fi mult mai prudentă în vorbirea ta, mai blândă si mai iertătoare în temperamentul tău. Hristos a venit în lume să aducă toată împotrivirea si autoritatea în supunere fată de El, dar El n-a pretins ascultare prin puterea argumentului sau glasul poruncii; El a umblat făcând bine si învătând pe urmasii Lui lucrurile de care depindea pacea lor. El n-a provocat nici o ceartă, n-a nedreptătit personal pe nimeni, ci a întâmpinat cu resemnare blândă insultele, acuzatiile false si cruda biciuire a celor care L-au urât si condamnat la moarte. Hristos este exemplul nostru. Viata Lui este o ilustrare practică a învătăturilor Sale divine. Caracterul Lui este o prezentare vie a căii de a face bine si a birui răul. Tu ai nutrit resentimentul tău fată de sotul tău si fată de altii care ti-au făcut rău, dar n-ai reusit să vezi unde ai gresit si ai făcut si mai rele cazurile prin propria ta cale rea. Spiritul tău a fost amarnic fată de cei care te-au nedreptătit, si simtămintele tale si-au găsit descărcare în mustrări si critici. Acesta avea să dea o usurare de moment inimii tale împovărate, dar ea a lăsat o cicatrice de durată asupra sufletului tău. Limba este un mădular mic, dar tu ai cultivat folosirea nepotrivită a ei până ce ea a devenit un foc mistuitor. Toate lucrurile acestea au tins să oprească înaintarea ta spirituală. Dar Dumnezeu întelege cât de greu este pentru tine să fii răbdătoare si iertătoare si El stie cum să-I fie milă si cum să ajute. El îti cere să-ti reformezi viata, să-ti corectezi defectele. El doreste ca spiritul tău ferm si nesupus să fie stăpânit de harul Lui. Tu trebuie să cauti ajutorul lui Dumnezeu, pentru că ai nevoie de pace si liniste în loc de furtună si controversă. Religia lui Hristos îti porunceste să actionezi mai putin din impuls si mai mult din ratiune sfintită si judecată calmă. Tu îngădui mediului tău să te afecteze prea mult. Lasă ca vegherea si rugăciunea să fie apărarea ta. Atunci îngerii lui Dumnezeu vor fi în jurul tău să reverse lumină clară si pretioasă asupra mintii tale si să te sprijinească cu puterea lor cerească. Influenta ta asupra copiilor tăi si procedeul tău cu ei, să fie în asa fel încât să atragă pe acesti vizitatori sfinti spre locuinta ta, si ca ei să te ajute în eforturile tale de a face ca familia si căminul tău să fie asa cum doreste Dumnezeu. Când încerci să te lupti independent după felul tău, îngerii ceresti sunt respinsi si se retrag din fata ta cu mâhnire, lăsându-te să lupti singură. Copiii tăi au pecetea caracterului pe care le-a dat-o părintii lor. Cât de atent ar trebui să fie, atunci, tratamentul tău pentru ei; cât de afectuoasă ar trebui să-i mustri si să le corectezi defectele lor. Tu esti prea aspră si exigentă si adesea ai avut de-a face cu ei când erai excitată si mânioasă. Aceasta aproape că a ros legătura de aur a iubirii care leagă inimile lor de a ta. Tu trebuie să întipăresti mereu asupra copiilor tăi faptul că îi iubesti; că lucrezi pentru interesul lor; că-ti este scumpă fericirea lor; si că ai de gând să faci numai ce este spre binele lor. Tu trebuie să satisfaci micile lor dorinte oricând poti face acest lucru în mod rezonabil. Actuala voastră locuintă oferă putină varietate sau distractie pentru mintea lor tânără si neastâmpărată, si în fiecare an dificultatea creste. În temere de Dumnezeu prima ta preocupare să fie copiii tăi. Ca mamă crestină, obligatiile tale fată de ei nu sunt nici usoare, nici mici; si pentru a le împlini cum trebuie, tu trebuie să renunti la unele dintre celelalte sarcini ale tale, si să consacri timpul si energiile tale acestei lucrări. Căminul copiilor tăi trebuie să fie cel mai dorit si mai fericit loc din lume pentru ei, si prezenta mamei să fie cea mai mare atractie. Puterea lui Satana asupra tineretului din acest veac este înfricosătoare. Dacă mintea lor nu este hotărât echilibrată de principiile religioase, morala lor va deveni stricată prin copiii depravati cu care vin în contact. Tu crezi c întelegi aceste lucruri, dar nu reusesti să pricepi întru totul puterea seducătoare a celui rău asupra mintii tinerilor. Cea mai mare primejdie a lor este lipsa unei corecte educatii si instruire. Părintii îngăduitori nu învată pe copiii lor lepădarea de sine. Chiar hrana pe care o pun înaintea copiilor lor este de asa natură încât să irite membranele sensibile ale stomacului. Această excitare este comunicată creierului prin nervi si rezultatul este că pasiunile senzuale sunt trezite si stăpânesc puterile morale. În felul acesta ratiunea este adusă să slujească însusirilor mai inferioare ale mintii. Tot ce este luat în stomac si transformat în sânge devine o parte a fiintei. Copiilor n-ar trebui să li se îngăduie să mănânce hrană proastă, precum porc, cârnati, condimente, checuri bogate si prăjituri; pentru că, făcând asa, sângele lor devine agitat, sistemul nervos nespus de excitat si morala este în pericol de a fi afectată. Este imposibil pentru cineva să fie necumpătat în ce priveste dieta si totusi să-si păstreze o mare măsură de răbdare. Tatăl nostru cel ceresc a trimis lumina reformei sanitare spre a ne păzi de relele care rezultă dintr-un apetit degradat, pentru ca cei care iubesc curătia si sfintirea să poată folosi cu discernământ lucrurile cele bune pe care le-a procurat El pentru ei si, prin exercitarea cumpătării în viata lor zilnică, să poată fi sfintiti prin adevăr. Tu nu esti consecventă în tratarea copiilor tăi. Uneori tu le faci pe plac spre paguba lor, în timp ce alteori le refuzi satisfactii nevinovate care i-ar face foarte fericiti. Tu le întorci spatele cu nerăbdare si tratezi cu dispret cererile lor simple, uitând că ei se pot bucura de plăceri care pentru tine par ridicole si copilăresti. Tu nu te pleci din demnitatea vârstei si pozitiei tale să întelegi si să te îngrijesti de dorintele copiilor tăi. În această privintă tu nu imiti pe Hristos. El S-a identificat pe Sine cu cei umili, nevoiasi si suferinzi. El a luat în bratele Sale pe copilasi si a coborât la nivelul tinerilor. Marea iubire a inimii Lui a putut cuprinde necazurile si nevoile lor si S-a bucurat de fericirea lor. Spiritul Lui obosit de forfota si învălmăseala orasului aglomerat, extenuat de asociere cu oameni vicleni si ipocriti, a găsit odihnă si pace în societatea copiilor nevinovati. Prezenta Lui nu i-a refuzat niciodată. Maiestatea cerului a binevoit să răspundă întrebărilor lor si a simplificat importantele Lui învătături spre a veni în întâmpinarea întelegerii lor copilăresti. El a sădit în tânăra lor minte în dezvoltare semintele adevărului care aveau să răsară si să se producă recoltă bogată în anii lor de mai târziu. În acesti copii care au fost adusi la El ca să-i poată binecuvânta, El a văzut bărbati si femei care aveau să fie mostenitori ai harului Său si supusi ai Împărătiei Lui, si dintre care unii aveau să devină martiri de dragul Numelui Său. Unii dintre ucenicii necompătimitori au poruncit ca să fie îndepărtati copiii ca să nu supere pe Domnul; dar când ei erau îndepărtati cuprinsi de tristete, Hristos a mustrat pe urmasii Lui, spunând: "Lăsati copilasii să vine la Mine, si nu-i opriti; căci Împărătia lui Dumnezeu este a unora ca ei" (Luca 18,16). El stia că acesti copii aveau să asculte de sfatul Lui si să-L accepte ca Răscumpărător al lor, în timp ce acei care erau întelepti în felul lumii si împietriti cu inima, nu prea aveau să-L urmeze si să găsească un loc în Împărătia lui Dumnezeu. Acesti micuti, prin venirea la Hristos si primirea sfatului si a binecuvântării Lui, au întipărit chipul si cuvintele Lui amabile în mintea lor maleabilă, spre a nu mai fi sterse niciodată. Din această faptă a lui Hristos noi trebuie să învătăm o lectie, că inimile celor tineri sunt cele mai susceptibile fată de învătăturile crestinismului, usor de influentat spre evlavie si virtute si puternice spre a retine impresiile primite. Dar acesti tineri delicati trebuie să fie apropiati cu amabilitate si învătati cu iubire si răbdare. Sora mea, leagă pe copiii tăi de inima ta prin afectiune. Dă-le atentie si poartă-le de grijă în toate privintele. Procură-le îmbrăcăminte care să le vină bine, ca să nu fie înjositi prin înfătisarea lor pentru că aceasta ar fi jignitor pentru respectul lor de sine. Tu ai văzut că lumea este devotată modei si îmbrăcămintii, neglijând ca mintea si morala să împodobească persoana; dar evitând acest rău tu te apropii de extrema opusă si nu dai atentie suficientă îmbrăcămintii tale si aceea a copiilor tăi. Este întotdeauna drept să fii curat si îmbrăcat potrivit într-un fel care să stea bine pentru vârsta si pozitia ta în viată. Legea cerului este ordinea si curătenia; si pentru a veni în armonie cu aranjamentul divin, este datoria noastră să fim curati si agreati. Ideile tale asupra acestui subiect sunt denaturate. În timp ce condamni extravaganta si vanitatea lumii, cazi în greseala de a întinde de economie până la zgârcenie. Tu refuzi pentru tine însăti ceea ce este numai drept si potrivit să ai, pentru care Dumnezeu te-a înzestrat cu mijloace spre a le procura. Tu nu te îmbraci cum se cuvine pe tine sau pe copiii tăi. Înfătisarea noastră exterioară nu trebuie să dezonoreze pe Cel pe care mărturisim că-L urmăm, ci trebuie să reflecte onoare pentru cauza Lui. Apostolul spune: "Îndeamnă pe bogatii veacului acestuia să nu se îngâmfe, să nu-si pună nădejdea în niste bogătii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belsug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogati în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu altii" (1 Tim. 17,18). Banii tăi îti sunt dati să-i folosesti unde este nevoie, nu să-i păstrezi cu grijă pentru nimicirea din conflagratia cea mare. Tie ti se porunceste să te bucuri de darurile Domnului si să le folosesti pentru confortul tău, pentru scopuri de caritate si de fapte bune spre înaintarea cauzei Lui, prin aceasta strângându-ti o comoară pentru tine în cer. Multe din suferintele tale s-au abătut asupra ta, în întelepciunea lui Dumnezeu spre a te aduce mai aproape de tronul harului. El domoleste si supune pe copiii Săi prin dureri si necazuri. Lumea aceasta este atelierul lui Dumnezeu, unde El ne slefuieste pentru curtile ceresti. El foloseste cutitul de rindea peste inimile noastre tremurânde până ce asperitătile si neregularitătile sunt îndepărtate si noi suntem potriviti pentru propriile noastre locuri din clădirea cerească. Prin suferintă si necaz crestinul devine curătit si întărit si îsi formează un caracter după modelul dat de Hristos. Influenta unei adevărate vieti evlavioase nu poate fi măsurată. Ea se întinde dincolo de cercul imediat al familiei si prietenilor, revărsând lumină care câstigă suflete pentru Isus.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
